Temerile dvs. referitoare la riscul unei evoluţii cu potenţial neoplazic în cazul hemangiomatozei hepatice sunt neîntemeiate, deoarece nu există cazuri de raportare a vreunei transformări maligne în contextul acestei patologii. Dintre tumorile benigne ale ficatului (chist, adenom hepatic) hemangiomul este cea mai frecventă formă necanceroasă de origine mezenchimală, de obicei solitară, format din vase de sânge atipice sau neregulate ca aranjament şi dimensiune. Cele mai multe hemangioame sunt de dimensiuni mici şi asimptomatice la momentul diagnosticării, puţine dintre ele fiind capabile să crească în volum, devenind îndeajuns de mari pentru a determina simptome.
Chiar dacă tumorile hepatice benigne nu produc, de obicei, simptome şi nu necesită tratament, nu este rară constatarea că hemangioamele de dimensiuni mari sechestrează şi distrug trombocitele, determinând coagulare de consum şi trombocitopenie simptomatică (sindromul Kasabach-Merritt). Mai mult decât atât, există şi cazuri în care putem vorbi de hemangioame-gigant (peste 4 cm), care, totuşi, rămân stabile şi nu determină simptome în timp sau devin simptomatice, cel mai comun simptom fiind durerea şi disconfortul abdominal.
În altă ordine de idei, pentru pacienţii simptomatici, terapia de elecţie este intervenţia chirurgicală. Indicaţiile pentru operaţie cuprind creşterea rapidă în dimensiune, durerea de lungă durată, în ciuda administrării de analgezice, riscul ridicat de tromboză intratumorală şi riscul mare de ruptură cu hemoperitoneu. Bineînţeles că dimensiunea sau localizarea hemangiomului va influenţa decizia medicului de a efectua fie o rezecţie segmentală, fie o enucleere a acestuia. Aceste proceduri pot fi efectuate prin chirurgie deschisă sau, uneori, laparoscopică.
În afară de modalităţile chirurgicale, există şi alte opţiuni pentru tratamentul hemangiomului simptomatic. Astfel, embolizarea arterială (ramurile arterei hepatice pot fi embolizate cu alcool sau alte substanţe) duce la micşorarea masei tumorale, diminuând riscul complicaţiilor.
Alte tehnici de succes utilizate în practica medicală cuprind ablaţia prin radiofrecvenţă (percutan şi laparoscopic), ligatura vaselor hrănitoare, iradierea hepatică şi chiar lobotomia hepatică, în cazul hemangiomului gigant.
Din punct de vedere al medicinei naturiste, remediile utile în cazul hemangiomatozei hepatice sunt reprezentate de Schizandra, Ganoderma, Turmeric, Coriolus, Cordyceps etc., dar mai ales de extractul din mlădiţe de Cimişir, gemoderivat recomandat în tratamentul unor patologii tumorale benigne, cum sunt nodulii mamari, chisturile ovariene, neoformaţiile cutanate şi hemangioamele hepatice.
Şi, pentru ca neliniştea dvs. să se risipească definitiv, în încheiere vă recomand să cereţi evidenţierea markerilor tumorali, care pot exclude o leziune hepatică de natură malignă: alfa-fetoproteina, CA 19-9, antigen carcinoembrionar (CEA).
Să auzim numai de bine!
Dr. LAWRENCE CHUKWUDI NWABUDIKE - medic primar dermatolog, acupunctor şi homeopat - Bucureşti. Tel. 0752/30.45.36, 0746/01.76.60, e-mail: chukwudi.nwabudike@live.com
"Caut leac pentru o bătătură dureroasă"
(Răspuns pentru ANISIA RĂDUCU - Bucureşti,
F. AS nr. 1068)
Stimată doamnă, nu am înţeles ce vreţi să spuneţi prin "prelungirea degetului", însă calusul (bătătură, în termeni populari) este o problemă frecvent întâlnită, ce se defineşte printr-o zonă de creştere excesivă, localizată, de keratină (hiperkeratoză), o proteină care se găseşte preponderent în stratul exterior al pielii. Apare o zonă de îngroşare a pielii, care, la palpare, dă o senzaţie dură. Se regăseşte în locuri predispuse unor traumatisme repetate. Uneori, bătăturile se moştenesc pe linie de familie.
În general, piciorul este partea corpului cel mai des afectată, deşi bătăturile apar şi la nivelul mâinii, în special la muncitori.
Cauzele apariţiei bătăturilor:
- Încălţămintea neadecvată: tocuri prea înalte (înălţimea acceptată este de 2,5 cm), care duc la formarea de calus sub capetele metatarsienelor (partea tălpii care suportă greutatea atunci când se poartă tocuri). - Încălţămintea nepotrivită ca mărime (prea strâmtă, prea scurtă) care produce calusuri la zonele de presiune sau fricţiune pe partea laterală a degetelor (degetul mare şi mic) şi pe partea superioară a degetelor (degetul mijlociu).
- Neuropatia - boala afectează adesea fibrele nervoase, cum este şi cazul diabetului zaharat, al discopatiilor vertebrale, sechele post-AVC. Din cauza unei lipse de sensibilitate, oamenii afectaţi sunt predispuşi la traumatisme repetate în zona picioarelor, căci nesimţindu-le, nu pot să se ferească. În plus, ei calcă, adesea, greşit. Neuropatia produce şi piele uscată, care, la nivelul picioarelor (în special al călcâielor), duce la fisuri (crăpături), care pot fi o sursă de infecţii.
- Malformaţii ale picioarelor, care produc o distribuţie greşită a greutăţii pe membrul respectiv, cum e cazul monturilor (halux vagus).
Uneori, mai ales la pacienţii cu boli asociate cum ar fi diabetul zaharat, sub calus poate apărea o ulceraţie. Atunci bătătura este parţial sau total de culoare neagră, din cauza sângerării produse. În această situaţie, trebuie consultat imediat medicul specialist. Uneori, sub bătăturile dureroase se pot ascunde şi alte boli mai severe, cum ar fi vârfuri ale unor tumori cutanate.
Măsuri de prim ajutor:
- Purtaţi încălţăminte adecvată. În mod ideal, tocurile nu trebuie să depăşească 2,5 cm, vârfurile pantofilor să fie mai late decât degetele, iar deasupra labei piciorului să fie suficient spaţiu, încât să nu se producă o fricţiune între pantofi şi degetele picioarelor.
- Purtarea de orteze menite să amelioreze presiunea picioarelor la mers. Ele trebuie alese în colaborare cu medicul specialist.
- Folosiţi creme keratolitice cu conţinut de uree de 10-20%. Au efect hidratant şi de atenuare a calusului.
- Uneori, calusul trebuie excizat. Acest lucru trebuie să se petreacă în cabinete specializate, în niciun caz acasă. Şi folosirea polizorilor pentru ameliorarea calusului (piatra ponce, pile) ar trebui efectuată doar în cabinete specializate. Fricţiunea produsă ar putea stimula creşterea calusului, iar la unii oameni (cei cu diabet), pot fi provocate răni profunde, căci ei nu-şi simt picioarele.
Însă, primul lucru este să consultaţi medicul specialist, pentru a fi siguri că este doar o bătătură "banală", şi nu ceva mai sever.
VASILE STANCIU - fitoterapeut, Bucureşti, tel. 0724/37.32.48, 0755/77.08.50
"Sufăr de atrofie corticală şi leziuni de demielinizare"
(Răspuns MARIA M., F. AS nr. 990)
Oprirea din dezvoltarea normală a ţesuturilor aparţinând părţii anterioare corticale este determinată, în general, de o degenerare celulară produsă de lipsa unor enzime ce catalizează hidroliza fosfolipidelor. Chiar dacă în prezent atrofia frontală este predominantă, fără tratament, boala evoluează, atingând ambii lobi temporali, structurile subcorticale, celulele nervoase suferind modificări importante.
Ca manifestări clinice, pot apărea progresiv: modificări de comportament, lipsă de discernământ, tulburări de limbaj, depresii, anxietate, pierdere de memorie, senilitate. Evoluţia bolii este lentă. Pentru a limita evoluţia leziunilor active şi a favoriza trecerea influxului nervos prin nervii demielinizaţi, evitaţi stările de răceală, gripă, febră, băile fierbinţi, variaţiile de temperatură corporală (trecerea de la cald la frig şi invers), stresul, supărările, telefonul mobil.
Odată ce teaca de mielină a fost atinsă, procesul de fagocitoză (distrugere) continuă luni sau ani de zile, în prezenţa celulelor macrofage. Acest proces de digerare poate fi stopat. Regenerarea mielinei este posibilă printr-o dietă naturistă (hrană vie), pe termen lung şi tratament adecvat, sub îndrumarea unui specialist, schema cuprinzând aleatoriu următoarele produse: Imune, Green Gold Lunar, Tre-en-en, White Germ Oil, AHCC, Mityqondria, Neurooptimizer, Lecitin 1200 mg, Cognimax IQ, Cătină cu miere, Lăptişor de matcă, Păstură.
Trei luni, în paralel cu medicaţia, consumaţi suc de portocale concentrat, cu pulpă, produs în casă. Multă sănătate!
ADRIAN UDREA -fitoterapeut, nutriţionist - Timişoara, tel. 0766/75.02.01, e-mail: plantevindecatoare@gmail.com
"Ce pot face contra cârceilor?"
(Răspuns pentru CARMEN - Bucureşti, F. AS nr. 1125)
Cârceii sunt adesea cauzaţi de dezechilibrul existent la nivelul electroliţilor din corp: minerale ca potasiu, calciu şi magneziu. Alte cauze sunt efortul fizic neobişnuit, statul pe scaun, anemia, artrita etc.
Tratament natural: - Magneziu Marin + B6 (Laboratoarele Remedia): 1 x 3 tablete/zi; - Calciu Natural (Hypericum Baia Mare): 1 x 3 tablete/zi; - Vitamina E 100 (Parapharm): 1 x 2 tablete/zi; - Gluconat de Potasiu (Vitaking): 1 x 2 pe zi. Urmaţi acest tratament timp de 3 luni.
Alte indicaţii: - beţi 2 litri de apă minerală plată pe zi. - consumaţi pepene verde (lubeniţă); - mâncaţi salate din roşii, castraveţi, ardei, usturoi, brânză slabă de vacă, asezonate cu ulei de măsline şi fulgi de drojdie de bere (conţin B-uri); - consumaţi prune proaspete sau uscate (conţin mult potasiu). Multă sănătate!