Răspuns pentru LIVIU - Deva, F. AS 1128 - "Cine îmi dă un sfat pentru hemangiomatoză hepatică?"

Redactia
Dr. MIRCEA PEIA - specialist medicină complementară și reflexoterapie - Timișoara, tel. 0256/43.18.91, 0747/22.20.24, e-mail: mirceapeia@yahoo.com

Temerile dvs. referitoare la riscul unei evoluții cu potențial neoplazic în cazul hemangiomatozei hepa­tice sunt neîntemeiate, deoarece nu exis­tă cazuri de raportare a vreunei trans­formări maligne în contextul acestei patologii. Dintre tumorile benigne ale ficatului (chist, adenom hepatic) he­man­giomul este cea mai frecventă for­mă necanceroasă de origine mezen­chimală, de obicei solitară, format din vase de sânge atipice sau neregulate ca aranjament și dimensiune. Cele mai multe heman­gioame sunt de dimensiuni mici și asimptomatice la momentul diagnosticării, puține dintre ele fiind capabile să crească în volum, devenind îndeajuns de mari pentru a determina simptome.
Chiar dacă tumorile hepatice benig­ne nu produc, de obicei, simptome și nu necesită tratament, nu este rară con­sta­tarea că hemangioamele de dimen­siuni mari sechestrează și distrug trom­bocitele, determinând coagulare de con­sum și trombocitopenie simptoma­tică (sindromul Kasabach-Merritt). Mai mult decât atât, există și cazuri în care putem vorbi de hemangioame-gigant (peste 4 cm), care, totuși, rămân stabile și nu determină simptome în timp sau devin simptomatice, cel mai comun simptom fiind durerea și disconfortul abdominal.
În altă ordine de idei, pentru pacien­ții simptomatici, terapia de elecție este intervenția chirurgicală. Indicațiile pen­tru operație cuprind creșterea rapidă în dimen­siu­ne, durerea de lungă durată, în ciuda administrării de analgezice, riscul ridicat de tromboză intratumorală și riscul mare de ruptură cu hemoperitoneu. Bineîn­țeles că dimensiunea sau localizarea hemangiomului va influența decizia medicului de a efectua fie o re­zecție segmentală, fie o enucleere a acestuia. Aceste proceduri pot fi efectuate prin chirurgie deschisă sau, uneori, laparoscopică.
În afară de modalitățile chirurgicale, există și alte opțiuni pentru tratamentul hemangiomului simpto­ma­tic. Astfel, embolizarea arterială (ramurile arterei hepatice pot fi embolizate cu alcool sau alte sub­stanțe) duce la micșorarea masei tumorale, dimi­nuând riscul complicațiilor.
Alte tehnici de succes utilizate în practica medi­cală cuprind ablația prin radiofrecvență (percutan și laparoscopic), ligatura vaselor hrănitoare, iradierea hepatică și chiar lobotomia hepatică, în cazul he­mangiomului gigant.
Din punct de vedere al medicinei naturiste, reme­diile utile în cazul hemangiomatozei hepatice sunt reprezentate de Schizandra, Ganoderma, Turmeric, Coriolus, Cordyceps etc., dar mai ales de extractul din mlădițe de Cimișir, gemoderivat recomandat în tratamentul unor patologii tumorale benigne, cum sunt nodulii mamari, chisturile ovariene, neoforma­țiile cutanate și hemangioamele hepatice.
Și, pentru ca neliniștea dvs. să se risipească defi­nitiv, în încheiere vă recomand să cereți evidențierea mar­kerilor tumorali, care pot exclude o leziune hepa­tică de natură malignă: alfa-fetoproteina, CA 19-9, antigen carcinoembrionar (CEA).
Să auzim numai de bine!

Dr. LAWRENCE CHUKWUDI NWABUDIKE - medic primar dermatolog, acupunctor și homeopat - București. Tel. 0752/30.45.36, 0746/01.76.60, e-mail: chukwudi.nwabudike@live.com

"Caut leac pentru o bătătură dureroasă"
(Răspuns pentru ANISIA RĂDUCU - București,
F. AS nr. 1068)


Stimată doamnă, nu am înțeles ce vreți să spuneți prin "prelungirea degetului", însă calusul (bătătură, în termeni populari) este o problemă frecvent întâlni­tă, ce se definește printr-o zonă de creștere excesivă, localizată, de keratină (hiperkera­to­ză), o proteină care se găsește pre­ponderent în stratul exterior al pielii. Apare o zonă de îngroșare a pielii, care, la palpare, dă o senzație dură. Se regăsește în locuri predispuse unor traumatisme repetate. Uneori, bătă­tu­rile se moștenesc pe linie de fa­milie.
În general, piciorul este partea corpului cel mai des afectată, deși bătăturile apar și la nivelul mâinii, în special la muncitori.
Cauzele apariției bătăturilor:
- Încălțămintea neadecvată: tocuri prea înalte (înălțimea acceptată este de 2,5 cm), care duc la formarea de calus sub capetele metatarsienelor (par­tea tălpii care suportă greutatea atunci când se poartă tocuri). - Încălțămintea nepotrivită ca mărime (prea strâmtă, prea scurtă) care produce calusuri la zonele de presiune sau fricțiune pe partea laterală a degetelor (degetul mare și mic) și pe partea superi­oară a dege­telor (degetul mijlociu).
- Neuropatia - boala afectează adesea fibrele nervoase, cum este și cazul diabetului zaharat, al dis­copatiilor vertebrale, sechele post-AVC. Din cauza unei lipse de sensibilitate, oamenii afectați sunt pre­dis­puși la traumatisme repetate în zona picioarelor, căci nesimțindu-le, nu pot să se ferească. În plus, ei calcă, adesea, greșit. Neuro­patia pro­duce și piele uscată, care, la ni­velul picioarelor (în special al căl­câielor), du­ce la fisuri (crăpături), care pot fi o sursă de infecții.
- Malformații ale picioa­relor, care produc o distri­buție greșită a greutății pe membrul respectiv, cum e cazul monturilor (halux va­gus).
- Unele boli de piele duc la o îngroșare a epidermei la nivelul tăl­pilor și al palmelor, care se manifes­tă prin bătă­turi.
Uneori, mai ales la pa­cienții cu boli asociate cum ar fi diabetul za­harat, sub calus poate apărea o ulce­rație. Atunci bătătura este parțial sau total de culoare neagră, din cauza sângerării produse. În această situa­ție, trebuie consultat imediat medicul specialist. Une­ori, sub bătăturile dureroase se pot ascunde și alte boli mai severe, cum ar fi vârfuri ale unor tumori cutanate.
Măsuri de prim ajutor:
- Purtați încălțăminte adecvată. În mod ideal, tocurile nu trebuie să depășească 2,5 cm, vârfurile pantofilor să fie mai late decât degetele, iar deasupra labei piciorului să fie suficient spațiu, încât să nu se producă o fricțiune între pantofi și degetele picioa­relor.
- Purtarea de orteze menite să amelioreze pre­siunea picioarelor la mers. Ele trebuie alese în cola­borare cu medicul specialist.
- Folosiți creme keratolitice cu conținut de uree de 10-20%. Au efect hidratant și de atenuare a calu­sului.
- Uneori, calusul trebuie excizat. Acest lucru tre­buie să se petreacă în cabinete specializate, în niciun caz acasă. Și folosirea polizorilor pentru amelio­rarea calusului (piatra ponce, pile) ar trebui efectuată doar în cabinete specializate. Fricțiunea produsă ar putea stimula creșterea calusului, iar la unii oameni (cei cu diabet), pot fi provocate răni profunde, căci ei nu-și simt picioarele.
Însă, primul lucru este să consultați medicul spe­cialist, pentru a fi siguri că este doar o bătătură "ba­nală", și nu ceva mai sever.

VASILE STANCIU - fitoterapeut, București, tel. 0724/37.32.48, 0755/77.08.50


"Sufăr de atrofie corticală și leziuni de demielinizare"
(Răspuns MARIA M., F. AS nr. 990)


Oprirea din dezvoltarea normală a țesuturilor apar­­ținând părții anterioare corticale este deter­mi­nată, în general, de o degenerare celulară pro­du­să de lipsa unor enzime ce catalizează hidroliza fos­fo­lipidelor. Chiar dacă în prezent atrofia frontală este pre­dominantă, fără tratament, boala evoluează, atin­gând ambii lobi temporali, structurile subcortica­le, celulele nervoase suferind modificări importante.
Ca manifestări clinice, pot apărea progresiv: mo­di­ficări de comportament, lipsă de discernământ, tul­bu­rări de limbaj, depresii, anxietate, pierdere de me­morie, senilitate. Evoluția bolii este lentă. Pentru a limita evoluția leziunilor active și a favoriza trecerea influxului nervos prin nervii demielinizați, evitați stările de răceală, gripă, febră, băile fierbinți, varia­țiile de temperatură corporală (trecerea de la cald la frig și invers), stresul, supără­rile, telefonul mobil.
Odată ce teaca de mielină a fost atinsă, procesul de fagocitoză (distrugere) continuă luni sau ani de zile, în prezența celulelor macrofage. Acest proces de digerare poate fi stopat. Regenerarea mielinei este posibilă printr-o dietă naturistă (hrană vie), pe termen lung și tratament adecvat, sub îndrumarea unui spe­cia­list, schema cuprinzând aleatoriu următoarele pro­duse: Imune, Green Gold Lunar, Tre-en-en, White Germ Oil, AHCC, Mityqondria, Neurooptimizer, Le­ci­tin 1200 mg, Cognimax IQ, Cătină cu miere, Lăpti­șor de matcă, Păstură.
Trei luni, în paralel cu medicația, consumați suc de portocale concentrat, cu pulpă, produs în casă. Multă sănătate!

ADRIAN UDREA -fitoterapeut, nutriționist - Timișoara, tel. 0766/75.02.01, e-mail: plantevindecatoare@gmail.com


"Ce pot face contra cârceilor?"
(Răspuns pentru CARMEN - București, F. AS nr. 1125)


Cârceii sunt adesea cauzați de dezechilibrul exis­tent la nivelul electroliților din corp: minerale ca po­tasiu, calciu și magneziu. Alte cauze sunt efor­tul fizic neobișnuit, statul pe scaun, anemia, ar­trita etc.
Tratament natural: - Magneziu Ma­rin + B6 (La­bo­ra­toarele Remedia): 1 x 3 tablete/zi; - Calciu Na­tu­ral (Hy­peri­cum Baia Mare): 1 x 3 tablete/zi; - Vita­mina E 100 (Parapharm): 1 x 2 tablete/zi; - Gluconat de Potasiu (Vitaking): 1 x 2 pe zi. Urmați acest tra­ta­ment timp de 3 luni.
Alte indicații: - beți 2 litri de apă minerală plată pe zi. - consumați pepene verde (lu­be­niță); - mâncați salate din roșii, castraveți, ardei, usturoi, brânză slabă de vacă, asezonate cu ulei de măsline și fulgi de droj­die de bere (conțin B-uri); - consumați prune proas­pe­te sau uscate (conțin mult potasiu). Multă sănătate!