Dezastrul de la mina de aur din Mount Polley, Canada

În data de 4 august, la ora 3:00 di­mi­neaţa, la mina de exploatare a aurului şi cuprului Mount Polley, din vecinătatea oraşelor Quesnel şi Likely, provincia British Columbia, s-a petrecut unul din­tre cele mai grave accidente miniere din istoria Canadei.

Ruperea bazinului de decantare, creat de compania "Impe­rial Metals", a provocat deversarea a circa 10 milioane de litri de apă şi a 4,5 mi­lioane de metri cubi de steril încărcat cu metale grele: seleniu, mercur, cadmiu şi carbon organic. Au fost contaminate mai multe lacuri, râuri şi izvoare din pro­vin­cia Columbia Britanică, inclusiv râuri şi bazine naturale, în care un mare număr de somoni şi păstrăvi îşi depun icrele. "Este un dezastru", spune Eernie Crey, specialist la Consiliul Piscicol din zonă, citat de agenţiile de presă. Conform publicaţiei "Vancouver Observer", steri­lul conţine, de asemenea, cianură, acid sulfuric şi mercur. Întreaga cantitate de steril de la mina canadiană este sufi­cientă pentru a umple 4.000 de bazine olimpice de înot! Barajul distrus al mi­nei era construit din anrocamente; ace­laşi tip de baraj este preconizat şi la Ro­şia Montană şi Certej. Avertismentul cel mai sever adresat Roşiei Montane este însă altul: firma de consultanţă care a proiectat barajul Mount Polley se nu­meş­te "Knight Piesold" şi este aceeaşi care a realizat studiile la iazul de decan­tare de pe Valea Cornei, prevăzut a de­pozita nu doar reziduurile de la Roşia Mon­tană, ci şi pe cele de la Bucium. Tu­dor Brădăţan, reprezentant al reţelei "Mining Watch România", are cea mai corectă şi necruţătoare explicaţie pentru acest gen de dezastre: "Acesta este ade­vărul gol-goluţ despre mineritul mo­dern. Generează catastrofe ce nu pot fi sub nicio formă justificabile sau scu­za­bile. În faza de proiect, minele sunt pre­zentate ca fiind infailibile. Promotorii proiectelor de minerit afirmă cu emfază că folosec cele mai noi tehnologii, ce apa­rent nu dau greş. Este şi cazul Roşiei Montane Gold Corporation, care sus­ţine că «barajul prevăzut în proiectul Roşia Montană a fost evaluat în detaliu sub aspectul riscurilor, iar experţii, atât români, cât şi internaţionali, au con­firmat că este de 100 de ori mai sigur decât barajele iazurilor de decantare existente în lume». Însă odată ac­ci­dentele produse, companiile dau fali­ment şi rămâne în sarcina statului să re­medieze prejudiciul produs". Populaţiile indi­ge­ne din regiunea canadiană sunt dis­pe­rate, "încearcă să înţeleagă ce li s-a în­tâm­plat". Alburnus Maior le trans­mite un mesaj de solidaritate, sperând că acest accident va fi un avertisment şi pen­tru ignoranţii guvernanţi de la Bucu­reşti. Scandalul este în plină desfăşurare în ţara frunzei de arţar. Guvernul central de la Ottawa promite că va schimba dras­tic regulile mineritului aurifer. Ri­chard Holmes, un reprezentant al auto­ri­tăţii de pescuit, crede că, astăzi, "Ca­na­da arată ca o ţară din lumea a treia". Autorităţile sunt îngrijorate de costul imens al refacerii mediului, în valoare de circa 400 de milioane de dolari, în con­diţiile în care compania a depus o garanţie de numai 25 de milioane (po­trivit "The Vancouver Sun")! Asta amin­teşte de sumele oarecum similare vehi­culate de RMGC, care vorbea de câteva zeci de milioane garanţii de mediu, când, la standardele SUA, aceeaşi su­pra­faţă ar fi trebuit acoperită de peste două miliarde de dolari. Oricum ar fi, pentru noi, românii, dezastrul numit Mount Polley ar putea deveni o... "amintire" despre viitorul Roşiei Montane.

Imagini video cu dezastrul de la mina Mount Polley: https://www.youtube.com/watch?v=M1YgX2jXnpA