Ruperea bazinului de decantare, creat de compania "Imperial Metals", a provocat deversarea a circa 10 milioane de litri de apă și a 4,5 milioane de metri cubi de steril încărcat cu metale grele: seleniu, mercur, cadmiu și carbon organic. Au fost contaminate mai multe lacuri, râuri și izvoare din provincia Columbia Britanică, inclusiv râuri și bazine naturale, în care un mare număr de somoni și păstrăvi își depun icrele. "Este un dezastru", spune Eernie Crey, specialist la Consiliul Piscicol din zonă, citat de agențiile de presă. Conform publicației "Vancouver Observer", sterilul conține, de asemenea, cianură, acid sulfuric și mercur. Întreaga cantitate de steril de la mina canadiană este suficientă pentru a umple 4.000 de bazine olimpice de înot! Barajul distrus al minei era construit din anrocamente; același tip de baraj este preconizat și la Roșia Montană și Certej. Avertismentul cel mai sever adresat Roșiei Montane este însă altul: firma de consultanță care a proiectat barajul Mount Polley se numește "Knight Piesold" și este aceeași care a realizat studiile la iazul de decantare de pe Valea Cornei, prevăzut a depozita nu doar reziduurile de la Roșia Montană, ci și pe cele de la Bucium. Tudor Brădățan, reprezentant al rețelei "Mining Watch România", are cea mai corectă și necruțătoare explicație pentru acest gen de dezastre: "Acesta este adevărul gol-goluț despre mineritul modern. Generează catastrofe ce nu pot fi sub nicio formă justificabile sau scuzabile. În faza de proiect, minele sunt prezentate ca fiind infailibile. Promotorii proiectelor de minerit afirmă cu emfază că folosec cele mai noi tehnologii, ce aparent nu dau greș. Este și cazul Roșiei Montane Gold Corporation, care susține că «barajul prevăzut în proiectul Roșia Montană a fost evaluat în detaliu sub aspectul riscurilor, iar experții, atât români, cât și internaționali, au confirmat că este de 100 de ori mai sigur decât barajele iazurilor de decantare existente în lume». Însă odată accidentele produse, companiile dau faliment și rămâne în sarcina statului să remedieze prejudiciul produs". Populațiile indigene din regiunea canadiană sunt disperate, "încearcă să înțeleagă ce li s-a întâmplat". Alburnus Maior le transmite un mesaj de solidaritate, sperând că acest accident va fi un avertisment și pentru ignoranții guvernanți de la București. Scandalul este în plină desfășurare în țara frunzei de arțar. Guvernul central de la Ottawa promite că va schimba drastic regulile mineritului aurifer. Richard Holmes, un reprezentant al autorității de pescuit, crede că, astăzi, "Canada arată ca o țară din lumea a treia". Autoritățile sunt îngrijorate de costul imens al refacerii mediului, în valoare de circa 400 de milioane de dolari, în condițiile în care compania a depus o garanție de numai 25 de milioane (potrivit "The Vancouver Sun")! Asta amintește de sumele oarecum similare vehiculate de RMGC, care vorbea de câteva zeci de milioane garanții de mediu, când, la standardele SUA, aceeași suprafață ar fi trebuit acoperită de peste două miliarde de dolari. Oricum ar fi, pentru noi, românii, dezastrul numit Mount Polley ar putea deveni o... "amintire" despre viitorul Roșiei Montane.
Imagini video cu dezastrul de la mina Mount Polley: https://www.youtube.com/watch?v=M1YgX2jXnpA