Fiindcă e perioada vacanţelor, iată o petrecere agreabilă a timpului pentru toate tipurile de cititori, mai ales pentru cei nevoiţi să rămână acasă. Căci lectura acestui roman te transportă în timp cu două secole în urmă, şi în variate spaţii geografice, din America de Nord şi Sud în Europa şi Oceania, fiecare cu peisajele, locuitorii şi culturile lor din secolul 19. Elizabeth Gilbert, autoarea best-sellerului internaţional "Mănâncă, roagă-te, iubeşte", are un remarcabil talent de a povesti simplu şi alert, de a broda istorii pe teme general umane, preocupante pentru omul secolului XXI, derutat de ritmul progresului tehnologic şi sufocat în valuri de informaţii. Romanciera de 45 de ani ştie, inclusiv din experienţa ei jurnalistică, ce-i place publicului de azi, de ce are el nevoie: nu doar aventuri pline de riscuri în locuri exotice, drame amoroase, personaje ieşite din comun, ci şi încredere în capacitatea minţii omeneşti de a descoperi tainele şi frumuseţile lumii şi a se bucura de ele, de a găsi un sens vieţii. Pentru acest nou roman, apărut în SUA anul trecut şi tradus bine în doar câteva luni şi la noi, autoarea s-a documentat temeinic înainte de a-şi pune fantezia la contribuţie. A adunat informaţii din ştiinţele naturale (în special botanică) şi istoria lor, din politică, antropologie, geografie, filosofie, a aprofundat raporturile între ştiinţă şi religie, a consultat documente de epocă. Apoi a topit documentaţia în biografia unei eroine fictive, Alma Whittaker, urmărită de la naştere şi până la moarte. Venită pe lume în 1800, pe un întins domeniu din Philadelphia, ca unica fiică a unui englez deştept, curajos şi ambiţios, care adunase o avere imensă din comerţul cu plante medicinale şi ornamentale aduse de peste mări şi ţări, Alma îşi descoperă din copilărie interesul pasionat pentru botanică. Susţinută de mama ei, olandeză, o femeie severă dar cu vederi culturale largi, copila se lasă condusă de curiozitate ştiinţifică, alimentată atât din natură cât şi din vasta bibliotecă a casei sau din discuţiile oaspeţilor savanţi ai tatălui. Cu un fizic ingrat - înaltă, voinică, fără pic de graţie - Alma are o inteligenţă iscoditoare, dornică să pătrundă natura lucrurilor, cauzele fenomenelor, procesele prin care au ajuns să fie ceea ce sunt. Dar mintea ei plină de teorii ştiinţifice şi filosofice, plăcerea experimentelor şi răbdarea observării detaliilor nu o împiedică să se îndrăgostească, să fie şi fizic atrasă de tineri care nu-i admiră decât intelectul şi care nu-i doresc decât prietenia fraternă, ceea ce-i aduce multă suferinţă. Rămasă fată bătrână, bogata moştenitoare devine cunoscută în lumea ştiinţifică pentru lucrările ei publicate de briologie - studiul muşchilor de pământ. Viaţa i se schimbă când în singurătatea ei resemnată apare Ambrose Pike, un mai tânăr artist angelic, încrezător în bunătatea divină de dincolo de logică, adept al teoriei lui Jakob Böhme (germanul din sec. 16 care spunea că lumea naturală e un cod cu indicii pentru ameliorarea omenirii şi că "semnătura tuturor lucrurilor" e o dovadă a iubirii Creatorului). Căsătoria din dragoste a Almei cu Ambrose rămâne neconsumată, fiindcă savanta nu-i înţelege soţului asceza şi interpretează refuzul vieţii sexuale ca o jignire. Moartea lui Ambrose în Tahiti, unde ea însăşi îl trimisese, e doar una din multele drame de care e înconjurată eroina noastră. Cum mintea ei vrea să descopere logica întâmplărilor, adevărul lor, ea pleacă pe urmele iubitului în Tahiti, trăieşte printre băştinaşi în condiţii primitive (prilej pentru romancieră de a introduce alte personaje fabuloase, încarnând cam demonstrativ idei) şi admite convingerile religioase, miracolele şi ritualurile lor ca o deschidere spre forţa ordonatoare a universului, care face ca spiritul să fie nemuritor. Alma şi-a pus însă viaţa în slujba cunoaşterii ştiinţifice şi, stabilită în Olanda, continuă studiul muşchilor, având revelaţia că ei provin din alge ce s-au adaptat în timp condiţiilor de pe uscat. Pornind de aici, ea elaborează în 1854 propria teorie a evoluţiei speciilor, bazată pe lupta pentru existenţă: "Lupta era explicaţia celor mai complicate mistere biologice: separarea speciilor, extincţia sau transmutaţia lor". Teoria Almei rămâne nepublicată fiindcă mai avea de lămurit un mister ce scăpa logicii: altruismul, generozitatea speciei umane până la sacrificiu de sine. Patru ani mai târziu, Darwin publică "Originea speciilor" cu ecoul ştiut, iar bătrâna Alma se bucură că ideea la care ajunsese ea e mult mai bine expusă. Privilegiind acţiunea, desfăşurată ca în romanele de aventuri, punând condimente şi idei pe gustul omului de azi, împăcând în complementaritate evoluţionismul şi creaţionismul, Elizabeth Gilbert dovedeşte încă o dată că îşi merită popularitatea.
Selecţia "Formula AS"
Elizabeth Gilbert, "Semnătura tuturor lucrurilor", traducere şi note de Anca Bărbulescu, Editura "Humanitas" (tel. 0372/74.33.82), 532 p.
Fiindcă e perioada vacanţelor, iată o petrecere agreabilă a timpului pentru toate tipurile de cititori, mai ales pentru cei nevoiţi să rămână acasă. Căci lectura acestui roman te transportă în timp cu două secole în urmă, şi în variate spaţii geografice, din America de Nord şi Sud în Europa şi Oceania, fiecare cu peisajele, locuitorii şi culturile lor din secolul 19. Elizabeth Gilbert, autoarea best-sellerului internaţional "Mănâncă, roagă-te, iubeşte", are un remarcabil talent de a povesti simplu şi alert, de a broda istorii pe teme general umane, preocupante pentru omul secolului XXI, derutat de ritmul progresului tehnologic şi sufocat în valuri de informaţii. Romanciera de 45 de ani ştie, inclusiv din experienţa ei jurnalistică, ce-i place publicului de azi, de ce are el nevoie: nu doar aventuri pline de riscuri în locuri exotice, drame amoroase, personaje ieşite din comun, ci şi încredere în capacitatea minţii omeneşti de a descoperi tainele şi frumuseţile lumii şi a se bucura de ele, de a găsi un sens vieţii. Pentru acest nou roman, apărut în SUA anul trecut şi tradus bine în doar câteva luni şi la noi, autoarea s-a documentat temeinic înainte de a-şi pune fantezia la contribuţie. A adunat informaţii din ştiinţele naturale (în special botanică) şi istoria lor, din politică, antropologie, geografie, filosofie, a aprofundat raporturile între ştiinţă şi religie, a consultat documente de epocă. Apoi a topit documentaţia în biografia unei eroine fictive, Alma Whittaker, urmărită de la naştere şi până la moarte. Venită pe lume în 1800, pe un întins domeniu din Philadelphia, ca unica fiică a unui englez deştept, curajos şi ambiţios, care adunase o avere imensă din comerţul cu plante medicinale şi ornamentale aduse de peste mări şi ţări, Alma îşi descoperă din copilărie interesul pasionat pentru botanică. Susţinută de mama ei, olandeză, o femeie severă dar cu vederi culturale largi, copila se lasă condusă de curiozitate ştiinţifică, alimentată atât din natură cât şi din vasta bibliotecă a casei sau din discuţiile oaspeţilor savanţi ai tatălui. Cu un fizic ingrat - înaltă, voinică, fără pic de graţie - Alma are o inteligenţă iscoditoare, dornică să pătrundă natura lucrurilor, cauzele fenomenelor, procesele prin care au ajuns să fie ceea ce sunt. Dar mintea ei plină de teorii ştiinţifice şi filosofice, plăcerea experimentelor şi răbdarea observării detaliilor nu o împiedică să se îndrăgostească, să fie şi fizic atrasă de tineri care nu-i admiră decât intelectul şi care nu-i doresc decât prietenia fraternă, ceea ce-i aduce multă suferinţă. Rămasă fată bătrână, bogata moştenitoare devine cunoscută în lumea ştiinţifică pentru lucrările ei publicate de briologie - studiul muşchilor de pământ. Viaţa i se schimbă când în singurătatea ei resemnată apare Ambrose Pike, un mai tânăr artist angelic, încrezător în bunătatea divină de dincolo de logică, adept al teoriei lui Jakob Böhme (germanul din sec. 16 care spunea că lumea naturală e un cod cu indicii pentru ameliorarea omenirii şi că "semnătura tuturor lucrurilor" e o dovadă a iubirii Creatorului). Căsătoria din dragoste a Almei cu Ambrose rămâne neconsumată, fiindcă savanta nu-i înţelege soţului asceza şi interpretează refuzul vieţii sexuale ca o jignire. Moartea lui Ambrose în Tahiti, unde ea însăşi îl trimisese, e doar una din multele drame de care e înconjurată eroina noastră. Cum mintea ei vrea să descopere logica întâmplărilor, adevărul lor, ea pleacă pe urmele iubitului în Tahiti, trăieşte printre băştinaşi în condiţii primitive (prilej pentru romancieră de a introduce alte personaje fabuloase, încarnând cam demonstrativ idei) şi admite convingerile religioase, miracolele şi ritualurile lor ca o deschidere spre forţa ordonatoare a universului, care face ca spiritul să fie nemuritor. Alma şi-a pus însă viaţa în slujba cunoaşterii ştiinţifice şi, stabilită în Olanda, continuă studiul muşchilor, având revelaţia că ei provin din alge ce s-au adaptat în timp condiţiilor de pe uscat. Pornind de aici, ea elaborează în 1854 propria teorie a evoluţiei speciilor, bazată pe lupta pentru existenţă: "Lupta era explicaţia celor mai complicate mistere biologice: separarea speciilor, extincţia sau transmutaţia lor". Teoria Almei rămâne nepublicată fiindcă mai avea de lămurit un mister ce scăpa logicii: altruismul, generozitatea speciei umane până la sacrificiu de sine. Patru ani mai târziu, Darwin publică "Originea speciilor" cu ecoul ştiut, iar bătrâna Alma se bucură că ideea la care ajunsese ea e mult mai bine expusă. Privilegiind acţiunea, desfăşurată ca în romanele de aventuri, punând condimente şi idei pe gustul omului de azi, împăcând în complementaritate evoluţionismul şi creaţionismul, Elizabeth Gilbert dovedeşte încă o dată că îşi merită popularitatea.
Fiindcă e perioada vacanţelor, iată o petrecere agreabilă a timpului pentru toate tipurile de cititori, mai ales pentru cei nevoiţi să rămână acasă. Căci lectura acestui roman te transportă în timp cu două secole în urmă, şi în variate spaţii geografice, din America de Nord şi Sud în Europa şi Oceania, fiecare cu peisajele, locuitorii şi culturile lor din secolul 19. Elizabeth Gilbert, autoarea best-sellerului internaţional "Mănâncă, roagă-te, iubeşte", are un remarcabil talent de a povesti simplu şi alert, de a broda istorii pe teme general umane, preocupante pentru omul secolului XXI, derutat de ritmul progresului tehnologic şi sufocat în valuri de informaţii. Romanciera de 45 de ani ştie, inclusiv din experienţa ei jurnalistică, ce-i place publicului de azi, de ce are el nevoie: nu doar aventuri pline de riscuri în locuri exotice, drame amoroase, personaje ieşite din comun, ci şi încredere în capacitatea minţii omeneşti de a descoperi tainele şi frumuseţile lumii şi a se bucura de ele, de a găsi un sens vieţii. Pentru acest nou roman, apărut în SUA anul trecut şi tradus bine în doar câteva luni şi la noi, autoarea s-a documentat temeinic înainte de a-şi pune fantezia la contribuţie. A adunat informaţii din ştiinţele naturale (în special botanică) şi istoria lor, din politică, antropologie, geografie, filosofie, a aprofundat raporturile între ştiinţă şi religie, a consultat documente de epocă. Apoi a topit documentaţia în biografia unei eroine fictive, Alma Whittaker, urmărită de la naştere şi până la moarte. Venită pe lume în 1800, pe un întins domeniu din Philadelphia, ca unica fiică a unui englez deştept, curajos şi ambiţios, care adunase o avere imensă din comerţul cu plante medicinale şi ornamentale aduse de peste mări şi ţări, Alma îşi descoperă din copilărie interesul pasionat pentru botanică. Susţinută de mama ei, olandeză, o femeie severă dar cu vederi culturale largi, copila se lasă condusă de curiozitate ştiinţifică, alimentată atât din natură cât şi din vasta bibliotecă a casei sau din discuţiile oaspeţilor savanţi ai tatălui. Cu un fizic ingrat - înaltă, voinică, fără pic de graţie - Alma are o inteligenţă iscoditoare, dornică să pătrundă natura lucrurilor, cauzele fenomenelor, procesele prin care au ajuns să fie ceea ce sunt. Dar mintea ei plină de teorii ştiinţifice şi filosofice, plăcerea experimentelor şi răbdarea observării detaliilor nu o împiedică să se îndrăgostească, să fie şi fizic atrasă de tineri care nu-i admiră decât intelectul şi care nu-i doresc decât prietenia fraternă, ceea ce-i aduce multă suferinţă. Rămasă fată bătrână, bogata moştenitoare devine cunoscută în lumea ştiinţifică pentru lucrările ei publicate de briologie - studiul muşchilor de pământ. Viaţa i se schimbă când în singurătatea ei resemnată apare Ambrose Pike, un mai tânăr artist angelic, încrezător în bunătatea divină de dincolo de logică, adept al teoriei lui Jakob Böhme (germanul din sec. 16 care spunea că lumea naturală e un cod cu indicii pentru ameliorarea omenirii şi că "semnătura tuturor lucrurilor" e o dovadă a iubirii Creatorului). Căsătoria din dragoste a Almei cu Ambrose rămâne neconsumată, fiindcă savanta nu-i înţelege soţului asceza şi interpretează refuzul vieţii sexuale ca o jignire. Moartea lui Ambrose în Tahiti, unde ea însăşi îl trimisese, e doar una din multele drame de care e înconjurată eroina noastră. Cum mintea ei vrea să descopere logica întâmplărilor, adevărul lor, ea pleacă pe urmele iubitului în Tahiti, trăieşte printre băştinaşi în condiţii primitive (prilej pentru romancieră de a introduce alte personaje fabuloase, încarnând cam demonstrativ idei) şi admite convingerile religioase, miracolele şi ritualurile lor ca o deschidere spre forţa ordonatoare a universului, care face ca spiritul să fie nemuritor. Alma şi-a pus însă viaţa în slujba cunoaşterii ştiinţifice şi, stabilită în Olanda, continuă studiul muşchilor, având revelaţia că ei provin din alge ce s-au adaptat în timp condiţiilor de pe uscat. Pornind de aici, ea elaborează în 1854 propria teorie a evoluţiei speciilor, bazată pe lupta pentru existenţă: "Lupta era explicaţia celor mai complicate mistere biologice: separarea speciilor, extincţia sau transmutaţia lor". Teoria Almei rămâne nepublicată fiindcă mai avea de lămurit un mister ce scăpa logicii: altruismul, generozitatea speciei umane până la sacrificiu de sine. Patru ani mai târziu, Darwin publică "Originea speciilor" cu ecoul ştiut, iar bătrâna Alma se bucură că ideea la care ajunsese ea e mult mai bine expusă. Privilegiind acţiunea, desfăşurată ca în romanele de aventuri, punând condimente şi idei pe gustul omului de azi, împăcând în complementaritate evoluţionismul şi creaţionismul, Elizabeth Gilbert dovedeşte încă o dată că îşi merită popularitatea.
Alte articole din acest numar
- Răspuns pentru PETRU ONEŢ, F. AS nr. 1123 - "Tata are o tumoră bucală şi vreau să-l ajut cât pot"
- "Cu ajutorul Torser-ului, soţul meu şi cu mine ne-am vindecat de boli cronice"
- "Picăturile «BERES» mi-au salvat viaţa"
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
