Fiindcă e perioada vacanțelor, iată o petrecere agreabilă a timpului pentru toate tipurile de cititori, mai ales pentru cei nevoiți să rămână acasă. Căci lectura acestui roman te transportă în timp cu două secole în urmă, și în variate spații geografice, din America de Nord și Sud în Europa și Oceania, fiecare cu peisajele, locuitorii și culturile lor din secolul 19. Elizabeth Gilbert, autoarea best-sellerului internațional "Mănâncă, roagă-te, iubește", are un remarcabil talent de a povesti simplu și alert, de a broda istorii pe teme general umane, preocupante pentru omul secolului XXI, derutat de ritmul progresului tehnologic și sufocat în valuri de informații. Romanciera de 45 de ani știe, inclusiv din experiența ei jurnalistică, ce-i place publicului de azi, de ce are el nevoie: nu doar aventuri pline de riscuri în locuri exotice, drame amoroase, personaje ieșite din comun, ci și încredere în capacitatea minții omenești de a descoperi tainele și frumusețile lumii și a se bucura de ele, de a găsi un sens vieții. Pentru acest nou roman, apărut în SUA anul trecut și tradus bine în doar câteva luni și la noi, autoarea s-a documentat temeinic înainte de a-și pune fantezia la contribuție. A adunat informații din științele naturale (în special botanică) și istoria lor, din politică, antropologie, geografie, filosofie, a aprofundat raporturile între știință și religie, a consultat documente de epocă. Apoi a topit documentația în biografia unei eroine fictive, Alma Whittaker, urmărită de la naștere și până la moarte. Venită pe lume în 1800, pe un întins domeniu din Philadelphia, ca unica fiică a unui englez deștept, curajos și ambițios, care adunase o avere imensă din comerțul cu plante medicinale și ornamentale aduse de peste mări și țări, Alma își descoperă din copilărie interesul pasionat pentru botanică. Susținută de mama ei, olandeză, o femeie severă dar cu vederi culturale largi, copila se lasă condusă de curiozitate științifică, alimentată atât din natură cât și din vasta bibliotecă a casei sau din discuțiile oaspeților savanți ai tatălui. Cu un fizic ingrat - înaltă, voinică, fără pic de grație - Alma are o inteligență iscoditoare, dornică să pătrundă natura lucrurilor, cauzele fenomenelor, procesele prin care au ajuns să fie ceea ce sunt. Dar mintea ei plină de teorii științifice și filosofice, plăcerea experimentelor și răbdarea observării detaliilor nu o împiedică să se îndrăgostească, să fie și fizic atrasă de tineri care nu-i admiră decât intelectul și care nu-i doresc decât prietenia fraternă, ceea ce-i aduce multă suferință. Rămasă fată bătrână, bogata moștenitoare devine cunoscută în lumea științifică pentru lucrările ei publicate de briologie - studiul mușchilor de pământ. Viața i se schimbă când în singurătatea ei resemnată apare Ambrose Pike, un mai tânăr artist angelic, încrezător în bunătatea divină de dincolo de logică, adept al teoriei lui Jakob Böhme (germanul din sec. 16 care spunea că lumea naturală e un cod cu indicii pentru ameliorarea omenirii și că "semnătura tuturor lucrurilor" e o dovadă a iubirii Creatorului). Căsătoria din dragoste a Almei cu Ambrose rămâne neconsumată, fiindcă savanta nu-i înțelege soțului asceza și interpretează refuzul vieții sexuale ca o jignire. Moartea lui Ambrose în Tahiti, unde ea însăși îl trimisese, e doar una din multele drame de care e înconjurată eroina noastră. Cum mintea ei vrea să descopere logica întâmplărilor, adevărul lor, ea pleacă pe urmele iubitului în Tahiti, trăiește printre băștinași în condiții primitive (prilej pentru romancieră de a introduce alte personaje fabuloase, încarnând cam demonstrativ idei) și admite convingerile religioase, miracolele și ritualurile lor ca o deschidere spre forța ordonatoare a universului, care face ca spiritul să fie nemuritor. Alma și-a pus însă viața în slujba cunoașterii științifice și, stabilită în Olanda, continuă studiul mușchilor, având revelația că ei provin din alge ce s-au adaptat în timp condițiilor de pe uscat. Pornind de aici, ea elaborează în 1854 propria teorie a evoluției speciilor, bazată pe lupta pentru existență: "Lupta era explicația celor mai complicate mistere biologice: separarea speciilor, extincția sau transmutația lor". Teoria Almei rămâne nepublicată fiindcă mai avea de lămurit un mister ce scăpa logicii: altruismul, generozitatea speciei umane până la sacrificiu de sine. Patru ani mai târziu, Darwin publică "Originea speciilor" cu ecoul știut, iar bătrâna Alma se bucură că ideea la care ajunsese ea e mult mai bine expusă. Privilegiind acțiunea, desfășurată ca în romanele de aventuri, punând condimente și idei pe gustul omului de azi, împăcând în complementaritate evoluționismul și creaționismul, Elizabeth Gilbert dovedește încă o dată că își merită popularitatea.