Acest mesaj I-l scriu Lui Dumnezeu, îţi scriu ţie, revistă dragă, oamenilor din spatele articolelor tale şi, nu în ultimul rând, cititorilor.
De 12 ani sunt şi eu o cititoare fidelă a revistei şi Îi mulţumesc Lui Dumnezeu că ai intrat în viaţa mea, încă din adolescenţă. Articolele tale cu poveşti despre oameni, despre necuvântătoare, despre frumuseţile naturii, despre puterea rugăciunii şi despre leacurile naturiste au contribuit foarte mult în definitivarea educaţiei mele spirituale, fizice şi psihice. Acum, ajunsă la maturitate, mamă a unei fetiţe în vârstă de 2 ani şi câteva luni, îmi cresc copilul în acelaşi spirit pe care voi îl insuflaţi tuturor cititorilor, săptămână de săptămână. De când mi s-a născut copilul, priorităţile mele s-au schimbat. El este lumina ochilor mei şi îmi înveseleşte fiecare zi din viaţă, chiar dacă am trecut şi încă mai trec printr-o perioadă destul de grea. De când am rămas acasă cu fetiţa, am ştiut că nu voi mai fi primită înapoi la serviciu, după cei doi ani de concediu. Ideea că va veni ziua în care nu îmi voi putea câştiga singură nici măcar pâinea de fiecare zi mă măcina cumplit. După nopţi de frământări, mi-am adus aminte de anii copilăriei, pe care mi i-am petrecut cu bunica. De aici a luat naştere noua mea preocupare. Am început să răscolesc în podul casei şi am găsit caietul cu file galbene, în care bunica mea avea notate reţete de dulceţuri, siropuri, compoturi, zacuscă, cozonac şi fursecuri. Tot acolo existau şi explicaţii despre cum să tricotezi pulovere şi şosete de lână. Şi uite aşa, am început încet, încet, să fac dulceţuri tradiţionale, fără conservanţi, şi tricotaje din lână. De-a lungul celor câţiva ani nu mi-am permis să investesc pentru a mă dezvolta, pentru a putea participa cu produsele mele la târguri sau pentru a produce cantităţi industriale. Produc singură, în puţinul timp liber pe care îl am. Acum, borcanele mele cu dulceaţă, botoşeii şi şosetele tricotate stau cuminţi, aranjate la fereastra dinspre drum a micuţei case în care locuim, şi aşteaptă să fie luate acasă. Sunt zile în care mă trezesc plină de speranţa că voi reuşi mai mult de atât, că poate îmi va bate cineva în fereastră şi va vrea să cumpere sau să investească în pasiunea mea, şi alte zile, în care sunt deznădăjduită. Nu de puţine ori m-am regăsit în povestea "Fetiţa cu chibrituri" a lui Andersen, rugându-mă la Dumnezeu să cumpere cineva produsele mele. Sunt produse bune, proaspete şi gustoase. Din când în când, se mai opreşte câte cineva şi cumpără. Sunt mulţumiţi şi mai vin. Dar trec atât de puţini oameni prin faţa casei, încât nu îmi pot asigura existenţa zilnică. Dulceaţa de trandafiri, de fragi, de nuci verzi, de vişine, de coacăze sau de cireşe amare nu este o simplă dulceaţă. Sunt borcane ce au în ele gândurile, frământările şi speranţele mele că, într-o bună zi, casa bunicii va deveni un spaţiu în care poţi găsi produse tradiţionale, conserve, fursecuri, tăiţei de casă, tricotaje, săpun de casă şi multe altele.
Vă rog, ajutaţi-mă să-mi cresc copilul prin muncă cinstită, făcută cu pasiune.
Vă rog, cumpăraţi dulceaţă!
Vă mulţumesc şi Dumnezeu să vă dea sănătate şi putere de muncă.
"Cămara bunicii", ANA-MARIA - Sinaia, str. Mihail Kogălniceanu nr. 75, jud. Prahova tel. 0724/53.82.36
OFERTĂ
Vă rog să mă ajutaţi să găsesc o creşă sau o grădiniţă care are nevoie de îmbrăcăminte pentru fetiţe, sub formă de ajutor. Am o fetiţă de 4 ani şi jumătate şi multe hăinuţe şi pantofi care i-au rămas mici. Hainele sunt în condiţie foarte bună şi în număr mare. O creşă dintr-un sat de români unde copiii au nevoie de hăinuţe şi s-ar bucura de ele ar fi adresa corectă. Poate cunoaşteţi vreo educatoare cu suflet, care s-ar ocupa şi de distribuirea lor, după nevoi. Noi trăim în Elveţia, iar pachetele le-aş trimite prin poştă.
Vă mulţumesc pentru ajutor!
Cu respect,
RALUCA - Elveţia
(Aşteptăm solicitări la telefoanele redacţiei.)
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
