"Flori de Spin”
- Dragă Alexandrina, nu ne-am mai auzit de trei ani. După atâta timp, nu pot să te întreb decât ce mai faci?
- Uite, bine, mulţumesc. Am lansat al doilea album, "Flori de Spin”. Am reuşit să iau o pauză după lansare, iar acum aştept cu nerăbdare să vină vara, să pictez în aer liber.
- Haide să începem cu muzica: "Flori de Spin” este un album anunţat de mult timp. De ce a ajuns la public abia în primăvara aceasta?
- Pentru că a fost prima mea experienţă în orchestraţie muzicală. Când am pornit la drum cu albumul, nu aveam idee ce înseamnă să orchestrezi, dar am învăţat din mers. Credeam că-l voi finaliza mai repede, numai că socoteala de acasă nu are nicio legătură cu cea din târg. Am făcut naveta Bucureşti-Timişoara şi înapoi aproape doi ani de zile. Ambele mele albume au fost înregistrate în acelaşi studio de acolo. De ce Timişoara? Da, e departe, dar acolo sunt "oamenii mei”, în frunte cu Attila Lukinich, prieteni iubiţi! Mi-a fost un pic greu, departe de casa din Bucureşti, de copilul meu. Dar nu-mi mai amintesc de greutăţi. Sunt fericită că am în mână cea mai minunată lucrare a mea de până acum, în care am investit tot ce am avut mai bun, trup şi suflet, timp şi sacrificii, chiar şi bani, uite că da...
Corul greierilor
- Pentru că versurile, muzica, orchestraţia, grafica şi designul albumului sunt creaţia unei femei. Pe album m-am jucat mult cu vocea mea, am redescoperit-o, astfel încât au apărut coruri şi backing-vocals-uri pe care eu, personal, le asociez cu corul florilor sau al sirenelor din mare sau mai ştiu eu ce lucruri de acestea... mai delicate. Dar şi orchestra greierilor, pe care i-am "vânat” timp de o vară, atât pe meleagurile noastre, cât şi pe cele bulgăreşti, cu recorderul după mine. Ce am înţeles eu despre greieri este că, în funcţie de peisajul în care stau, sună diferit. De exemplu, greierii de lângă apă cântă mai cu patos decât cei de câmp.
- Ne dăruieşti, te rog, povestea câtorva dintre cântecele cuprinse pe acest album care îţi aparţine exclusiv?
- Pe "Flori de Spin” am folosit cu precădere corurile de greieri despre care ţi-am spus. Piesa "Noaptea” e dedicată fratelui meu, Vadim. "Pijamale reci” e pentru tata. "Avionul de aur” e pentru mama şi fiica mea. "Turturica” e un cântec de dor pentru bunica. Sunt multe sentimente pentru familia mea pe acest album. Iar "Turturelele Muturelele” a compus-o tata, când era mic. "Oraşul Umbre” este prima piesă pe care am orchestrat-o. Am făcut şi un videoclip, cu Oltin Dogaru, un prieten fotograf. Nu aveam un scenariu concret, dar am descoperit o fabrică părăsită şi am filmat acolo timp de câteva zile. Ideea era să surprindem cât mai multe cadre frumoase, prin care să transmitem o stare. Cred că am reuşit...
- Alexandrina, cât de mult te interesează pe tine faima?
- Atât de mult cât să îmi fac meseria onorabil, să am multe concerte, atât în ţară, cât şi peste tot în lume. Atât de mult cât albumele muzicale şi tablourile mele să se vândă ca pâinea caldă. Sunt conştientă de mesajul pe care îl duc şi îl transmit, atât prin muzică, cât şi prin pictură, aşa că mi-ar plăcea să mă cunoască toată lumea.
Portret în mişcare
- E tot iubirea baza creaţiilor tale actuale? Iar dacă da, câte feluri de iubire se regăsesc în muzica ta?
- Iubirea e în mine. Deşi cochetez cu alte instrumente/sentimente sau idei, tot iubirea rămâne la bază, neschimbată. Să vezi lumea cu ochii iubirii e o binecuvântare. Aşa e şi cu creaţia: ea este extensia eu-lui şi a gândurilor, a trăirilor şi a visurilor. Dacă în interior e iubire, aceasta se revarsă şi în exterior. Iar dacă inima-i tristă, ochii nu transmit bucurie, chiar dacă gura râde.
- Şi în pânzele mele. Nu fac vreo diferenţă între aceste două exprimări, pictura şi muzica.
- Pictezi şi tu împreună cu fiica ta, Valentina, precum pictai în copilărie, alături de tatăl tău?
- Valentina nu mai are de mult vârsta la care pictam eu alături de tata, cum nici eu nu mai sunt de mult ca Valentina. Fata mea are multiple talente, dar şi alte interese decât aveam eu la vârsta ei, precum fotografie şi make-up. Bine, m-a preocupat şi pe mine machiajul profesional, dar asta se întâmpla la douăzeci şi doi de ani. Mergeam la concursuri, luam premii. În scurt timp, m-am plictisit. Era drăguţ, îmi plăcea, dar nu eram la locul meu. Valentina face grafică, dar pictează la fel de bine. Cum este fetiţa mea? E Scorpion, născută în anul Tigrului. Ambiţioasă, ştie ce vrea şi unde merge. Are ochii mari şi gândeşte diferit decât copiii de cincisprezece ani. E profundă. A studiat violoncelul şi harpa. Când era mai mică, a fost solistă în cor, are o voce de înger. Îmi doresc foarte mult să cântăm împreună, când va fi pregătită.
- Cum erai tu la vârsta fetei tale?
- Eram cam la fel, doar în altă epocă, într-un alt oraş. Scriam versuri, visam în jurnal. Îmi coseam haine în faţa televizorului, tricotam şi brodam. Chiuleam de la şcoală în parc. Aveam un doberman ca o căprioară, Gretta, care ne-a adus multe zâmbete şi lumină în casă.
Pantofi roşii de la Moscova
- Mergem pe pietonala centrală, de mânuţă. Eu, în rochiţa aia roşie cu floricele albe, ciorăpei albi şi pantofiori roşii. Pantofiorii mi i-a adus mama de la Moscova. Erau din piele, aveau şi talpa din piele. Când i-am văzut, am înţeles că îi ador. Nu avusesem pantofi mai roşii şi mai frumoşi vreodată, deci nu am vrut să mă despart de ei nicio clipă. Eram fascinată, aşa că în noaptea aceea am dormit încălţată. Aşadar, noi doi, pe pietonala bulevardului central din Chişinău. Merg de mânuţă cu tata. Pe lângă clădiri şi oameni grăbiţi, pe lângă troleibuze şi magazine. Bretonul şi soarele îmi intră în ochi, mă încrunt. Tata e foarte înalt şi puternic, aşa că îmi cumpără o îngheţată "Plombir”. Îşi ia şi lui una. Mergem înainte, îndrăgostiţi de vară, mâncăm îngheţată. E mult verde pe stradă. Tata îmi tot povesteşte ceva, iar eu mă tot încrunt la soare, iar "plombir-ul” se topeşte şi mi se scurge pe degete. Până şi poşeta mea de lac era roşie, iar genunchii (ambii) verde de briliant. Mâinile lipicioase de îngheţată miroseau a lapte cu zahăr.
- Cum arăta Chişinăul primăvara?
- În curtea blocului unde am crescut, pentru mine, primăvara începea atunci când înflorea liliacul. Era mult liliac în floare, apoi începea să ningă din plopi. Chişinăul e verde şi iarna! N-am mai văzut atâta verde în niciun oraş. Primăvara la Chişinău e cu multe flori în copaci.
- Ştiu că ţi-ai pierdut mama încă de când erai copilă, în acest "Chişinău de briliant”, ceea ce trebuie că a fost crunt. Ce îi povesteşti fiicei tale despre bunica ei?
- Îi povestesc adevărul: că era foarte frumoasă şi caldă. Era pasionată de munca ei (profesoară de franceză). Îi plăcea să scrie şi să înveţe şi alte limbi străine. Chiar dacă era bolnavă, îmi amintesc că scria zi şi noapte la ultimul său dicţionar frazeologic. A scris până în ultimele sale zile. Mama, pentru mine, e modelul feminităţii şi al puterii.
Perfecţionismul, bată-l vina...
- Alexandrina, cel puţin aparent, eşti un om destul de retras, de introvertit, dar, cu toate astea, răspândeşti fericire şi-o bucurie care se resimt şi în arta ta...
- Introvertită sunt cu necunoscuţii. Cu cei apropiaţi sunt alt om. Dar sunt destul de extravertită prin creaţie, ca o carte deschisă. Secretul creaţiei e că poţi visa şi vizualiza lucruri care încă nu s-au întâmplat, dar doreşti să ţi se întâmple. Aşa că, în mod cert, creez stări pozitive, din punctul meu de vedere. Eu nu ştiu dacă e o coincidenţă sau nu, dar atunci când am pictat portretele unor prietene de-ale mele, în scurt timp, au rămas însărcinate. Acum au câte un copilaş.
- Ce aşteptări ai de la tine în continuare?
- Să gândesc mai puţin, să lucrez mai mult. Am multe planuri în cap, pe care le gândesc de prea mult timp. Mi-ar plăcea să le dau viaţă din primul impuls, dar încă sufăr de
- La final, spune-ne unde te pot vedea admiratorii tăi, care nu sunt deloc puţini?
- Pe 27 iunie, la Control Day Out, pe aceeaşi scenă cu Tricky şi Chinawoman. Dar şi online, pe facebook sau pe site-ul meu, www.alexandrina.ro Din septembrie, voi relua turneul de lansare a albumului "Flori de Spin” şi sper să ajung în cât mai multe oraşe din ţară.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
