Selecţia "Formula As"

Mihail Gorbaciov, "Amin­tiri. Viaţa mea înainte şi după pe­restroika", traducere de Justina Ban­dol, prefaţă de Adrian Cioroianu, Editura Litera (tel. 0752/54.83.72), 656 p.

Mihail Sergheevici Gorbaciov, ştiţi bine, e o per­sonalitate marcantă a secolului XX. Rolul lui de iniţia­tor al reformelor care au dus la prăbuşirea sistemului comunist, stăpânitor peste o treime din omenire, este recunoscut de istorici, sociologi, geopoliticieni, dar şi de cei care, aşa ca noi, au suportat sistemul o mare parte din viaţa lor. E ştiut şi că înfrângerea nazismului a permis comunismului să se extindă peste graniţele Rusiei, unde se impusese prin teroare după 1917, fiind exportat într-o serie de ţări, devenite "naţiuni captive". Stalin a tăiat, prin "cortina de fier", Estul Europei de Occident şi a iniţiat comunizarea Asiei. Toate încercă­rile de smulgere din tentaculele comunismului de tip sovietic au fost sortite eşecului, fiindcă fratele cel mare de la Moscova exercita în "lagăr" acelaşi control ab­solut ca în propria patrie. Mai mult, sub pretextul lozincard al coexistenţei paşnice şi într-ajutorării fră­ţeşti, comunismul sovietic încerca să-şi extindă stăpâ­nirea pe noi teritorii, ca un vajnic con­tinuator al imperialis­mu­lui ţarist. Am­­biţiile lui, ba­zate pe o economie pla­ni­ficată, de comandă, i-au secătuit însă resursele în compe­tiţia cu sistemul capitalist, al liberei iniţiative şi al pieţei autoreglatoare. În 1985, când Gorbaciov accede în funcţia de se­cre­tar general al PCUS, siste­mul intrase într-un declin vertiginos. Deve­nise evi­dent că "cea mai dreaptă dintre orânduiri" era de fapt un model so­cial poli­ţienesc, strict ierarhizat, dominat de nomen­clatura de partid care ţinea cu dinţii de statutul şi pri­vilegiile ei. Noul secretar a preluat conducerea după epoca de stagnare a lui Brejnev, în care raportările fal­se de suc­ce­se economice şi supravegherea populaţiei se gene­ra­lizaseră. Gorbaciov a vrut să salveze sistemul dându-i - prin reformele numite perestroika (re­con­strucţie) şi glasnost (transparenţă) - o "faţă umană". Efectele au fost neaşteptate, tocmai pentru că se ajun­sese la limita capacităţii de suportare: naţiunile captive s-au eliberat cu enorm entuziasm popular de "ferici­rea" adusă de comunism, URSS s-a dezmembrat, adevărurile au putut fi în sfârşit spuse şi arătate. Cartea pe care vi-o recomand azi nu e o analiză tehnică a eşe­cului utopiei comuniste. Mihail Gorbaciov îşi poves­teşte pur şi simplu viaţa de participant la sistem, cu tra­seele pe care s-a înscris, cu întâmplările care i-au im­pri­mat direcţia. Concepute mult după căderea comu­nismului, Amintirile au în primul rând meritul sin­cerităţii, fiindcă memorialistul, deja bătrân, nu mai are nimic de pierdut şi nici de câştigat. El ne povesteşte cum a dobândit treptat conştiinţa că sistemul în care credea cu tărie e construit pe minciună, că regulile lui formale sunt la fel de nocive ca ale oricărui totali­tarism, că vorbele mari, legate de egalitarism şi uma­nism, maschează îngrozitoare abuzuri şi crime. Iar în ascensiunea lui spre cea mai înaltă funcţie din URSS, recunoaşte că şi-a asumat până la un punct minciuna, compromisul ca mod de viaţă. A avut însă norocul să aibă alături o femeie remarcabilă, cu totul diferită de tovarăşele din nomenclatura roşie, Raisa (căreia îi şi dedică, in memo­riam, cartea). Raisei i se datorează, în primă instanţă, "faţa umană" a reformei, prin modul cum a înfruntat protocolul comunist, de o rigiditate vetustă şi ridicolă, prin deschiderea ei culturală şi suportul artiştilor con­testatari, prin eleganţa, farmecul şi firescul comportării în toate împrejurările publice (nu poţi să nu o compari cu dizgraţioasa, inculta şi autoritara "savantă de renu­me mondial" de care am avut noi parte). Mihail Gor­baciov nu face cine ştie ce dezvăluiri. Îşi povesteşte doar, pas cu pas, cariera, mo­dul cum a încercat să reformeze sistemul şi a pierdut până la urmă bătălia cu acest sistem care oricum nu putea fi reformat, dar a schimbat lumea, deşi nu asta fusese intenţia lui.