- Case învelite în lână şi cânepă, cartiere întregi îmbrăcate în viţă-de-vie şi caprifoi. La Cluj, pe masa unor arhitecţi visători, s-a născut scenariul unei Românii cu oraşele transformate în pajişti de flori -
Verde, în loc de cenuşiu
- Clujul, prin studioul vostru de arhitectură multipremiat, RAUM, a dat din nou tonul şi a venit cu o soluţie revoluţionară pentru cartierele ceauşiste de blocuri, prezente în toate oraşele româneşti: faţadele vegetale. Ce înseamnă, de fapt?
- Imaginaţi-vă că în loc să vă plimbaţi şi să locuiţi în blocurile gri, muncitoreşti şi monotone, ele s-ar transforma în nişte grădini verticale uriaşe. Cu nesfârşite nuanţe de verde, vara, cu infinite nuanţe de aur şi aramă toamna, cu flori colorate vesel şi chiar cu fructe, ce ar transforma o simplă plimbare într-o explorare a miresmelor. Păsările şi fluturii s-ar putea întoarce să trăiască alături de noi, în oraş, ne-am putea bucura din nou de zumzetul şi cântecele lor. Pare un vis, nu? Şi totuşi, este atât de simplu! Asta înseamnă faţade vegetale: să acoperim cu diverse plante toate faţadele blocurilor din România, să aducem puţină viaţă şi puţină bucurie pentru cei din jur. Ideea s-a născut dintr-o necesitate: ne-am gândit cum să salvam toate cartierele astea triste, unde şi eu locuiesc, în care, vorba lui Caragiale, eu sunt "cel dintâi". Cum să le salvăm de la monotonie şi de la cenuşiu, de la lipsa de personalitate, în final, de la calitatea scăzută a vieţii. Pentru că unii vor trăi toată viaţa la bloc, nu se vor putea muta de acolo. Marea majoritate a celor ce stau la bloc au fost aduşi în timpul comunismului, odată cu marea industrializare, din zonele rurale. Ne-am gândit că n-are sens să ne adresăm cu un limbaj abstract, aşa că ne-am adresat printr-un limbaj general uman, arhetipal, aş putea spune: plantele. Am văzut că unii îşi fac o boltă de viţă-de-vie sau îşi suie la etaj anumite plante şi am zis, bun, există reflexul ăsta şi oamenii şi-ar dori aşa ceva. Am inventat un sistem de cabluri ce se pot monta uşor, de oricine, pe faţadele clădirilor, şi am făcut o listă lungă a plantelor ce ar putea îmbrăca blocurile, de la viţă sălbatică şi caprifoi, la iederă, trâmbiţă şi salcâm căţărător. Ne-am apucat să facem asta după ce am adunat foarte multe date şi studii privind eficienţa unor asemenea "haine" noi pentru blocuri.
Oxigen cât un parc
- Bineînţeles. Cred că nu ne-ar ajunge o zi întreagă să enumerăm avantajele blocurilor îmbrăcate în vegetaţie! O să vă spun câteva dintre ele. Cred că cel mai bine ar fi să încep cu cea mai mare problemă a oraşelor: calitatea aerului. Doar câteva blocuri cu faţade vegetale ar produce oxigen cât un parc de dimensiune medie! Ca exemplu, un metru pătrat de iederă cu grosimea de 25 de centimetri conţine o suprafaţă de aproape 12 metri pătraţi de frunze. Vă imaginaţi cât s-ar schimba în bine calitatea vieţii noastre într-un mare oraş, dacă ar exista măcar câteva cartiere cu faţade vegetale? La asta se adaugă faptul că frunzele plantelor vor absorbi praful din aer sau metalele grele. Viţa-de-vie sălbatică e campioană la aşa ceva, în plus e şi o bună izolatoare fonică. Vara, frunzele ţin răcoare, şi deci cresc eficienţa energetică a clădirilor, în timp ce iarna păstrează căldura, datorită stratului de aer dintre frunze şi pereţi, fiind un scut împotriva vântului sau a ploilor. Faţadele vegetale reglează umiditatea, anulează efectul de insulă de căldură al marilor oraşe, ar putea fi un reper pentru păsările migratoare debusolate de clădirile din sticlă. Lista ar putea continua, inclusiv cu costurile reduse ale unei astfel de faţade, care, practic, are termen de viaţă nedeterminat. Şi să nu uităm, totuşi, principalul avantaj: oamenii se vor înconjura de frumos şi de natură.
Pulovere din lână pentru beton
- Exact la asta ne-am gândit. Noi, iarna, purtăm şosete sau pulovere sau căciuli de lână. Este un material prietenos şi eficient. De ce n-am face şi cu locuinţele noastre la fel? Ideea nu este nouă, în Occident, lâna este utilizată deja pentru clădiri, chiar şi bătrânii noştri o foloseau la case, noi doar am extins-o la scară largă, pentru blocuri. În România este o euforie generală cu îmbrăcarea blocurilor în polistiren, deşi este un material poluant, fabricarea lui fiind un proces foarte dăunător pentru mediu. E halucinant să vezi lupta pentru supremaţie în topul importatorilor de polistiren, când în România avem un material natural mult mai eficient: lâna. Ciobanii şi ţăranii noştri aruncă lâna, cum se zice, "pe vale", pentru că nimeni nu o vrea şi noi importăm un material scump, mai puţin eficient şi toxic pe deasupra. Pe vremea lui Ceauşescu, eram cei mai mari exportatori de lână din CAER. Era ceva uriaş. Acum, o avem aproape gratis şi nu ştim să profităm de ea. Lâna pentru termoizolare se poate pregăti în orice curte. E nevoie doar de un darac, un spălător, un compactor şi o maşină de cusut, pentru a face nişte perne din goretex. Ca să nu facă insecte sau molii, lâna se spală cu sare borică, o sare naturală, netoxică. În afară de izolarea clădirilor cu un material natural, folosirea lânii ar însemna şi o schimbare la nivelul societăţii. Ar fi un ajutor pentru ciobani şi pentru susţinerea celei mai importante tradiţii româneşti: păstoritul. Ar fi un impuls extraordinar pentru viaţa rurală, nu doar financiar, ci şi moral: orăşenii şi-ar întoarce privirea către ceea ce produc ţăranii şi ar da o nouă valoare produselor lor. Cred că s-ar crea un nou respect şi o nouă atitudine faţă de cei ce din strămoşi se ocupă de oi. Cine nu ar fi mândru că are oi, în asemenea condiţii? Se creează, în felul ăsta, o legătură minunată între modernitate şi tradiţie, se activează nişte factori cu valoare latentă, nefolosită, nu e doar o chestiune economică. Impactul ar fi uriaş. Şi tot în ajutorul ţăranilor ar fi şi a doua variantă pe care am propus-o: termoizolarea cu cânepă. La Carei, cânepa zace şi putrezeşte într-un subsol, în condiţiile în care un termoizolant mai bun decât cânepa tocată şi compactată nu există, poate doar aerogelul, folosit de NASA la rachete. Există aceste soluţii şi este siderant de simplu, dar câteodată e greu să vezi că unu şi cu unu fac doi. O izolaţie de lână sau cânepă, dublată de un perete vegetal, ar schimba faţa oraşelor României.
O schimbare mare, cu efort minim
- Sună ca o chemare la revoluţie. De unde ar trebui să înceapă schimbarea?
- Chiar ar trebui să fie o revoluţie! Vorbim nu doar de schimbarea benefică a locului în care trăim, ci de o schimbare a mentalităţii, de fapt. Aici sunt incluse dorinţa de a trăi mai frumos, mai aproape de natură, de a ne reinventa pe noi şi mediul în care trăim. E o altă abordare a vieţii şi o altă atitudine faţă de resursele pe care le avem. Putem să trăim mai responsabil faţă de mediu, trebuie doar să vrem. Schimbarea trebuie să pornească de jos în sus, de la oameni. Cu aceste idei pe care le-am adunat şi le-am pus cap la cap, noi nu vrem să ne îmbogăţim. Vrem să le facem cât mai cunoscute, să ajungă la cât mai mulţi, pentru că scopul nostru nu este să fim depozitarii adevărului absolut, ci ne dorim ca ideile bune să circule şi să schimbe în bine viaţa oamenilor. Vrem să generăm o nouă calitate a vieţii în cartierele de blocuri. Şi asta se poate face, e o schimbare mare, cu efort minim. Când oamenii vor înţelege lucrul ăsta, veţi vedea o mare mutaţie nu numai la nivelul aspectului cartierelor din România. Cred că doar cu o astfel de atitudine putem schimba ceva în mod real.
- Aţi propus primăriei din Cluj să îmbrace blocurile în lână şi faţade vegetale. Care a fost răspunsul?
- Aţi rămas în România, deşi puteaţi să faceţi carieră oriunde în lume. De ce?
- Am rămas în România, pentru că există aici o anumită consistenţă a vieţii, a oamenilor. Sigur, există o adaptare a românilor la mediu, la noul context social şi economic, dar dacă desfaci această coajă, vei găsi un miez care te poate bucura. Am dori ca prin ceea ce facem să îi ajutăm pe români să se întoarcă la acel miez, la natură, la ei înşişi.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
