- Case învelite în lână și cânepă, cartiere întregi îmbrăcate în viță-de-vie și caprifoi. La Cluj, pe masa unor arhitecți visători, s-a născut scenariul unei Românii cu orașele transformate în pajiști de flori -
Verde, în loc de cenușiu
- Clujul, prin studioul vostru de arhitectură multipremiat, RAUM, a dat din nou tonul și a venit cu o soluție revoluționară pentru cartierele ceaușiste de blocuri, prezente în toate orașele românești: fațadele vegetale. Ce înseamnă, de fapt?
- Imaginați-vă că în loc să vă plimbați și să locuiți în blocurile gri, muncitorești și monotone, ele s-ar transforma în niște grădini verticale uriașe. Cu nesfârșite nuanțe de verde, vara, cu infinite nuanțe de aur și aramă toamna, cu flori colorate vesel și chiar cu fructe, ce ar transforma o simplă plimbare într-o explorare a miresmelor. Păsările și fluturii s-ar putea întoarce să trăiască alături de noi, în oraș, ne-am putea bucura din nou de zumzetul și cântecele lor. Pare un vis, nu? Și totuși, este atât de simplu! Asta înseamnă fațade vegetale: să acoperim cu diverse plante toate fațadele blocurilor din România, să aducem puțină viață și puțină bucurie pentru cei din jur. Ideea s-a născut dintr-o necesitate: ne-am gândit cum să salvam toate cartierele astea triste, unde și eu locuiesc, în care, vorba lui Caragiale, eu sunt "cel dintâi". Cum să le salvăm de la monotonie și de la cenușiu, de la lipsa de personalitate, în final, de la calitatea scăzută a vieții. Pentru că unii vor trăi toată viața la bloc, nu se vor putea muta de acolo. Marea majoritate a celor ce stau la bloc au fost aduși în timpul comunismului, odată cu marea industrializare, din zonele rurale. Ne-am gândit că n-are sens să ne adresăm cu un limbaj abstract, așa că ne-am adresat printr-un limbaj general uman, arhetipal, aș putea spune: plantele. Am văzut că unii își fac o boltă de viță-de-vie sau își suie la etaj anumite plante și am zis, bun, există reflexul ăsta și oamenii și-ar dori așa ceva. Am inventat un sistem de cabluri ce se pot monta ușor, de oricine, pe fațadele clădirilor, și am făcut o listă lungă a plantelor ce ar putea îmbrăca blocurile, de la viță sălbatică și caprifoi, la iederă, trâmbiță și salcâm cățărător. Ne-am apucat să facem asta după ce am adunat foarte multe date și studii privind eficiența unor asemenea "haine" noi pentru blocuri.
Oxigen cât un parc
- În afară de frumusețe și de parfum, astfel de grădini verticale ar putea aduce și alte avantaje?
- Bineînțeles. Cred că nu ne-ar ajunge o zi întreagă să enumerăm avantajele blocurilor îmbrăcate în vegetație! O să vă spun câteva dintre ele. Cred că cel mai bine ar fi să încep cu cea mai mare problemă a orașelor: calitatea aerului. Doar câteva blocuri cu fațade vegetale ar produce oxigen cât un parc de dimensiune medie! Ca exemplu, un metru pătrat de iederă cu grosimea de 25 de centimetri conține o suprafață de aproape 12 metri pătrați de frunze. Vă imaginați cât s-ar schimba în bine calitatea vieții noastre într-un mare oraș, dacă ar exista măcar câteva cartiere cu fațade vegetale? La asta se adaugă faptul că frunzele plantelor vor absorbi praful din aer sau metalele grele. Vița-de-vie sălbatică e campioană la așa ceva, în plus e și o bună izolatoare fonică. Vara, frunzele țin răcoare, și deci cresc eficiența energetică a clădirilor, în timp ce iarna păstrează căldura, datorită stratului de aer dintre frunze și pereți, fiind un scut împotriva vântului sau a ploilor. Fațadele vegetale reglează umiditatea, anulează efectul de insulă de căldură al marilor orașe, ar putea fi un reper pentru păsările migratoare debusolate de clădirile din sticlă. Lista ar putea continua, inclusiv cu costurile reduse ale unei astfel de fațade, care, practic, are termen de viață nedeterminat. Și să nu uităm, totuși, principalul avantaj: oamenii se vor înconjura de frumos și de natură.
Pulovere din lână pentru beton
- La pachet cu fațadele vegetale, ați mai propus o schimbare: izolarea cu lână. Veți face niște pulovere uriașe din lână pentru blocurile de beton?
- Exact la asta ne-am gândit. Noi, iarna, purtăm șosete sau pulovere sau căciuli de lână. Este un material prietenos și eficient. De ce n-am face și cu locuințele noastre la fel? Ideea nu este nouă, în Occident, lâna este utilizată deja pentru clădiri, chiar și bătrânii noștri o foloseau la case, noi doar am extins-o la scară largă, pentru blocuri. În România este o euforie generală cu îmbrăcarea blocurilor în polistiren, deși este un material poluant, fabricarea lui fiind un proces foarte dăunător pentru mediu. E halucinant să vezi lupta pentru supremație în topul importatorilor de polistiren, când în România avem un material natural mult mai eficient: lâna. Ciobanii și țăranii noștri aruncă lâna, cum se zice, "pe vale", pentru că nimeni nu o vrea și noi importăm un material scump, mai puțin eficient și toxic pe deasupra. Pe vremea lui Ceaușescu, eram cei mai mari exportatori de lână din CAER. Era ceva uriaș. Acum, o avem aproape gratis și nu știm să profităm de ea. Lâna pentru termoizolare se poate pregăti în orice curte. E nevoie doar de un darac, un spălător, un compactor și o mașină de cusut, pentru a face niște perne din goretex. Ca să nu facă insecte sau molii, lâna se spală cu sare borică, o sare naturală, netoxică. În afară de izolarea clădirilor cu un material natural, folosirea lânii ar însemna și o schimbare la nivelul societății. Ar fi un ajutor pentru ciobani și pentru susținerea celei mai importante tradiții românești: păstoritul. Ar fi un impuls extraordinar pentru viața rurală, nu doar financiar, ci și moral: orășenii și-ar întoarce privirea către ceea ce produc țăranii și ar da o nouă valoare produselor lor. Cred că s-ar crea un nou respect și o nouă atitudine față de cei ce din strămoși se ocupă de oi. Cine nu ar fi mândru că are oi, în asemenea condiții? Se creează, în felul ăsta, o legătură minunată între modernitate și tradiție, se activează niște factori cu valoare latentă, nefolosită, nu e doar o chestiune economică. Impactul ar fi uriaș. Și tot în ajutorul țăranilor ar fi și a doua variantă pe care am propus-o: termoizolarea cu cânepă. La Carei, cânepa zace și putrezește într-un subsol, în condițiile în care un termoizolant mai bun decât cânepa tocată și compactată nu există, poate doar aerogelul, folosit de NASA la rachete. Există aceste soluții și este siderant de simplu, dar câteodată e greu să vezi că unu și cu unu fac doi. O izolație de lână sau cânepă, dublată de un perete vegetal, ar schimba fața orașelor României.
O schimbare mare, cu efort minim
- Sună ca o chemare la revoluție. De unde ar trebui să înceapă schimbarea?
- Chiar ar trebui să fie o revoluție! Vorbim nu doar de schimbarea benefică a locului în care trăim, ci de o schimbare a mentalității, de fapt. Aici sunt incluse dorința de a trăi mai frumos, mai aproape de natură, de a ne reinventa pe noi și mediul în care trăim. E o altă abordare a vieții și o altă atitudine față de resursele pe care le avem. Putem să trăim mai responsabil față de mediu, trebuie doar să vrem. Schimbarea trebuie să pornească de jos în sus, de la oameni. Cu aceste idei pe care le-am adunat și le-am pus cap la cap, noi nu vrem să ne îmbogățim. Vrem să le facem cât mai cunoscute, să ajungă la cât mai mulți, pentru că scopul nostru nu este să fim depozitarii adevărului absolut, ci ne dorim ca ideile bune să circule și să schimbe în bine viața oamenilor. Vrem să generăm o nouă calitate a vieții în cartierele de blocuri. Și asta se poate face, e o schimbare mare, cu efort minim. Când oamenii vor înțelege lucrul ăsta, veți vedea o mare mutație nu numai la nivelul aspectului cartierelor din România. Cred că doar cu o astfel de atitudine putem schimba ceva în mod real.
- Ați propus primăriei din Cluj să îmbrace blocurile în lână și fațade vegetale. Care a fost răspunsul?
- Politicienii au reacționat declarativ foarte bine. Am fost la primăria Clujului și, exact la ședința de stabilire a bugetului, am propus acest proiect. Emil Boc a spus că ideea noastră e foarte bună și că va studia dosarul. Nu cred că se poate reproșa ceva din punctul de vedere al administrației. Costurile, față de izolarea cu polistiren, sunt aproape la jumătate, în timp ce calitatea este mai bună. Există și finanțări europene, fie pentru eficiența energetică a clădirilor, fie pentru îmbunătățirea calității mediului. E nevoie doar de o decizie politică, de un funcționar care să aibă curajul de a merge pe un drum nou. Ceea ce nu e ușor de găsit în România... Poate dacă m-aș prezenta la o primărie într-un costum scump, cu un laptop la subraț și aș vorbi cu accent nemțesc, aș fi luat mai în serios. Există un soi de complex de inferioritate cultural, din cauza căruia tot ce vine de la străini pare totdeauna mai bun. Nu cred că e cazul. Ca popor, am demonstrat-o de multe ori. Din păcate, cu mentalitatea asta, multe invenții românești au fost importate, după ce aici au fost desconsiderate.
- Ați rămas în România, deși puteați să faceți carieră oriunde în lume. De ce?
- Am rămas în România, pentru că există aici o anumită consistență a vieții, a oamenilor. Sigur, există o adaptare a românilor la mediu, la noul context social și economic, dar dacă desfaci această coajă, vei găsi un miez care te poate bucura. Am dori ca prin ceea ce facem să îi ajutăm pe români să se întoarcă la acel miez, la natură, la ei înșiși.