Natura a făcut în aşa fel ca toate organele plantelor (rădăcină, frunze, tulpini, flori, seminţe, fructe) să poată fi folosite de om, atât ca hrană, cât şi ca leacuri de sănătate. Plantele medicinale sintetizează în frunze principii active care iarna sunt transportate şi depozitate în rădăcini. Glucidele, mucilagiile, rezinele, heterozidele cardiotonice, saponinele, taninurile, alcaloizii, substanţele amare şi aromatice, principiile active sedative şi multe alte principii active sunt stocate în rădăcini şi rizomi (rădăcini subţiri, ramificate sub formă de mănunchi) ca substanţe de rezervă.
Sunt plante medicinale de la care se folosesc în scopuri terapeutice mai multe organe, ca de exemplu Nalba, Cicoarea, Păpădia, de la care se prelevă pentru obţinerea de preparate farmaceutice atât frunzele, florile, cât şi rădăcinile, însă cele mai bogate în principii active sunt rădăcinile. De aceea, pe cât posibil, este bine să procesaţi rădăcinile acestor plante.
În discuţiile telefonice purtate cu cititorii fideli ai revistei "Formula AS", am constatat că întreaga colecţie a revistei este parte integrantă din biblioteca multora. De aceea îmi face o deosebită plăcere ca în acest număr să pot prezenta, pe înţelesul tuturor, atât acţiunile, cât şi modul de preparare a unor rădăcini cu virtuţi farmacologice pentru ca, ori de câte ori este nevoie de o informaţie, să se apeleze şi să se consulte revista.
Rădăcinile din plante (numite ştiinţific Radix sp.) se pot procura din magazinele cu produse naturiste, deşi sunt sigur că multe din ele au fost recoltate deja de persoanele care şi-au făcut un adevărat hobby din cutreierarea naturii, pentru a culege plante medicinale pe care să le prelucreze apoi acasă.
Farmacia Faltis procesează o parte dintre plantele prezentate mai jos sub formă de tincturi simple sau combinate, extracte fluide, creme sau unguente. La locul potrivit vom face această menţiune.
Angelica
(Rex angelicae)
Preparatele din rădăcină de Angelică se folosesc pentru proprietăţile lor aromatice, stimulente, stomahice şi carminative, în afecţiunile aparatului digestiv şi hepatobiliar, iar pentru sistemul nervos central este un excitant al acestuia.
Preparate din Angelică
Decoct
Mod de preparare: 4 linguri de rădăcină uscată şi mărunţită groscior se fierb la foc mic, timp de 30 minute, în 500 ml de apă, într-un vas, de preferinţă din inox sau emailat. Se va avea în vedere să se completeze la final apa evaporată cu apă fiartă. Se filtrează fierbinte, prin tifon sau vată medicinală. Aceasta se va umecta cu puţină apă înaintea filtrării, altfel o parte din soluţia extractivă se va pierde datorită îmbibării filtrului de vată. Prin această procedură, se obţine un preparat mai concentrat. Doza terapeutică: o ceaşcă (50 ml), de două ori pe zi.
Tinctură
Mod de preparare: se foloseşte modul clasic de preparare a tincturii, şi anume: 20 grame de rădăcină uscată şi măcinată groscior se pun la macerat în 100 ml alcool alimentar sau alt produs distilat, obţinut în gospodărie. Se lasă timp de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi. Se filtrează prin tifon, după care se lasă la decantat în frigider, timp de alte 6 zile, pentru o deplină limpezire. Se trece uşor partea limpede într-un alt flacon, îndepărtându-se eventualul reziduu care s-a depus pe fundul vasului. Se păstrează în flacoane de sticlă sau plastic, prevăzute cu dop picurător. Doza uzuală este de 30 picături, de două ori pe zi (pentru afecţiunile descrise în acest articol). Termenul de valabilitate este de doi ani de la data preparării. Dacă se observă depuneri pe perioada păstrării, se agită flaconul înainte de utilizare.
Vin medicinal
Mod de preparare: 100 g rădăcină uscată de Angelică, mărunţită groscior, se lasă la plămădit, timp de 30 de zile, cu un litru de vin alb, agitându-se de 2-3 ori pe zi. După 30 zile, vinul se filtrează şi se pune la păstrat în flacoane de 200 sau 250 ml. Doza terapeutică: 30 ml, de două ori pe zi, înainte de masă.
Sirop
Mod de preparare: Un sirop plăcut la gust, un adevărat lichior, se poate obţine acasă, în modul următor: 50g (4 linguri) de rădăcină de Angelică uscată şi măcinată se fierb împreună cu 500 ml apă, timp de 15 minute. După răcire, se filtrează şi se stoarce. Decoctul obţinut se amestecă cu 500 g zahăr tos şi se ţine la foc mic, pentru dizolvare. Se fierbe câteva minute, se lasă apoi să se răcească şi când încă mai este călduţ, se filtrează prin tifon.
Mod de administrare: se foloseşte câte o lingură după masă. Favorizează digestia, prin stimularea secreţiei sucurilor gastrice intestinale.
Ţelina
(Radix apii graveolentidis)
Cunoscută şi apreciată în principal ca legumă, rădăcina de Ţelină are şi efecte curative în diferite afecţiuni. Se foloseşte sub formă proaspătă (ca suc şi salate), tinctură sau vin medicinal. Dacă dorim să preparăm tinctura sau vinul, folosim rădăcină de Ţelină uscată şi procedăm astfel: se dă bulbul proaspăt pe răzătoare, se întinde în strat subţire pe coli de hârtie albe şi se răscoleşte zilnic, pentru a grăbi uscarea şi a preveni mucegăirea. Ţelina răzuită în sezonul rece se poate usca aşezând-o lângă un calorifer cald sau sobă de teracotă călduţă.
* Pentru tincturi şi vin se foloseşte tehnica descrisă la angelică.
Beneficiază, prin terapie complementară cu preparate din Ţelină, următoarele boli:
Tratamente interne
* În afecţiunile aparatului urinar. Se foloseşte tinctura simplă sau în combinaţie cu tinctura de pir (30 picături, de 2 ori pe zi) sau vinul de Ţelină (o ceşcuţă de 50 ml, luată de 2 ori pe zi).
* În afecţiunile aparatului digestiv şi biliar - se administrează câte 20 de picături din tinctură, de 3 ori pe zi, înainte de masă, sau 50 ml vin, de 2 ori pe zi, după masă.
* În impotenţă masculină, consumul a câte 100 ml vin de Ţelină, timp de câteva zile la rând, poate avea rezultate favorabile.
* În afecţiunile aparatului cardiovascular (hipertensiune, aritmie) - ca terapie complementară, alături de medicaţia alopată, se recomandă câte 30 picături, de 2 ori pe zi, din tinctura de Ţelină.
* În afecţiunile inflamatorii (gută) - se foloseşte tinctură, câte 30 picături, de 2 ori pe zi, sau vinul din Ţelină, câte 2 ceşti (50 ml) pe zi.
Tratamente externe
* În bolile reumatice - se fac cataplasme (prişniţe) cu cârpe moi, îmbibate în tinctură de Ţelină, ţinute timp de cel puţin o oră. Se poate continua apoi tratamentul folosind crema benzofenil forte, preparată de Farmacia Faltis.
* În vitiligo (boală dermatologică autoimună, inestetică şi totodată foarte greu de vindecat). O evoluţie pozitivă se poate obţine dacă se fac tamponări cu un amestec de tinctură de Ţelină şi tinctură de nuc (preparăm în farmacie această tinctură) şi expunere treptată la soare, în primele ore ale zilei sau seara, după 17. Se începe cu 5 minute, ajungând până la o jumătate de oră de stat la soare. La terminarea fiecărei şedinţe, se va aplica local o cremă antioxidantă, preparată la farmacia Faltis. Această cură durează 30 de zile, iar perioada recomandată sunt lunile de primăvară şi toamnă, când intensitatea solară este mai mică. Există riscul să apară fenomene alergice, datorită fotosensibilizării. În acest caz, se întrerupe tratamentul.
Brusture
(Radix bardanae)
Rădăcina de Brusture se foloseşte ca supliment terapeutic, sub formă de decoct, tinctură sau vin. Tehnica de preparare a acestora e asemănătoare cu cea descrisă la angelică. Are efecte diuretice, sudorifice, depurative, fiind utilizate în tratamentul maladiilor renale, hepatice sau canceroase.
Probleme dermatologice
Extern, decoctul (fiertura) din rădăcină de Brusture se foloseşte sub formă de comprese umede, ţinute timp de câteva minute pe zona interesată. Se poate folosi în seboreea feţei, alopecie, mătreaţă ori diferite alergii. Tratamentul se poate continua cu diverse loţiuni sau creme realizate în laboratoarele farmaciei Faltis.
Pirul
(Rhizoma graminis)
Din rădăcina de Pir se pot prepara pentru uzul casnic cinci forme farmaceutice.
Macerat
Mod de preparare: 2 linguri de plantă uscată şi mărunţită groscior se pun într-o cană de apă, la temperatura camerei, timp de o oră, după care se filtrează. Se consumă la temperatura camerei, câte 2 căni pe zi, în afecţiunile menţionate mai jos.
Infuzie de Pir
Mod de preparare: 2 linguri de plantă măcinată groscior se pun timp de 30 de minute într-o ceaşcă de 250 ml de apă fiartă, după care se filtrează. Se poate consuma neîndulcit, având în vedere că rizomii de Pir au gust dulceag. Doza uzuală este de 2 căni pe zi.
Decoct de Pir
Mod de preparare: 4 linguri de plantă uscată şi mărunţită se fierb la foc mic, timp de 30 de minute, în 500 ml apă, într-un vas de preferinţă din inox sau emailat. Se va avea în vedere să se completeze la final apa evaporată. Lichidul se filtrează fierbinte, prin tifon sau vată medicinală, umectată cu puţină apă, înaintea filtrării. Doza uzuală: o ceaşcă (50 ml), de două ori pe zi. Nu este necesară îndulcirea. Decoctul de Pir se poate folosi o perioadă mai lungă de timp, dacă e ţinut la frigider, însă nu mai mult de 3 zile de la preparare.
Dacă doriţi obţinerea unor preparate în cantităţi mai mari şi cu termen de valabilitate mai lung, atunci vă propunem alte două forme farmaceutice : tinctura şi vinul.
Tinctura de Pir
Mod de preparare: 20 g (aproximativ 2 linguri) de Pir uscat şi măcinat se pun la macerat, în 100 ml alcool alimentar sau alt produs distilat obţinut în gospodărie, timp de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi. Se filtrează prin tifon, după care se lasă la decantat în frigider, timp de 6 zile, pentru o deplină limpezire. Se trece uşor partea limpede într-un alt flacon, îndepărtându-se eventualul reziduu care s-a depus pe fundul vasului. Se păstrează în flacoane de sticlă sau plastic, prevăzute cu dop picurător.
Doza uzuală este de 30 picături, de 2 ori pe zi, în afecţiunile descrise în acest articol. Termenul de valabilitate este de doi ani de la data preparării. Dacă se observă depuneri pe perioada păstrării, se agită flaconul înainte de utilizare.
Vinul medicinal din Pir
Mod de preparare: 100 g plantă uscată şi mărunţită se pun, timp de 30 zile, într-un litru de vin alb, agitându-se de 2-3 ori pe zi. Când perioada expiră, vinul se filtrează şi se pune la păstrat în flacoane de 200 sau 250 ml.
Doza uzuală: o ceşcuţă (aproximativ 30 ml), de 2 ori pe zi, înainte de masă.
* Bolile rinichilor - infecţii acute sau cronice (cistite, pielite, pielonefrite). Ajută la îndepărtarea uraţilor din urină, factori favorizanţi în formarea pietrelor la rinichi. O combinaţie benefică o reprezintă un ceai compus din Pir şi zămoşiţă, pentru diverse afecţiuni renale. La prepararea acestui ceai se foloseşte tehnica prezentată la obţinerea infuziei.
* Boli hepatice - ca terapie complementară în ciroze, fiind un bun depurativ (detoxifiant).
Nota farmacistului: Ceaiurile depurative (detoxifiante) sunt în general recomandate tuturor celor care fac tratamente continue, pentru diferite boli cronice, având în vedere că toate aceste medicamente sunt metabolizate în cea mai mare parte de ficat şi drept urmare este necesară detoxifierea lui.
* Bolile cardiovasculare - în hipertensiune arterială (prin efectul diuretic) şi în reglarea contracţiei fibrei miocardului (datorită conţinutului în ioni de potasiu).
* Boli ale aparatului genital - anexite.
* În anemii de diferite etiologii (cauze), datorită conţinutului bogat în fier al Pirului. Avantajul fierului din plante este acela că se absoarbe în stomac, direct în forma existentă, fără a fi necesară o transformare a lui.
* Boli ale aparatului digestiv - în gastrite, folosit ca protector gastric, datorită mucilagiilor prezente în plantă.
Tratamente externe
Tinctura de Pir se foloseşte în afecţiuni ale pielii, datorită proprietăţilor antimicrobiene şi antibiotice. Este recomandată tratarea pielii bolnave întâi cu tinctură de Pir, apoi urmează utilizarea diferitelor creme sau unguente dermatologice, multe dintre ele preparate la farmacia "Faltis" din Brăila.
Obligeana
(Rhizoma calami)
Preparatele farmaceutice din rădăcină de Obligeană posedă o puternică acţiune la nivelul aparatului digestiv, în special în gastrita hiperacidă, ulcerul gastric şi duodenal, refluxul gastro-esofagian, fiind şi un adjuvant în cancer gastric, intestinal şi pancreatic. La nivelul sistemului nervos central şi vegetativ, are acţiune antispastică şi tranchilizantă.
Fiind greu de recoltat, din cauza arealului deosebit de dezvoltare (creşte în zonele din jurul bălţilor mlăştinoase şi nămoloase, pe şanţuri şi-n canalele de irigaţii) este foarte greu de cules, drept urmare, nu se prea găseşte în magazinele cu produse naturiste. Procurarea cea mai sigură: recoltarea pe cont propriu, care se poate face individual, din zonele unde a fost identificată. Pescarii amatori sau profesionişti pot cunoaşte perfect unde creşte Obligeana.
Nota farmacistului: fac încă o dată recomandarea către culegătorii de plante, ca după uscarea acestora, ele să nu fie tocate sau mărunţite, decât atunci când sunt procesate, altfel se pierde o parte din principiile active. Aşa se întâmplă şi cu rădăcina de Obligeană, care, prin mărunţire şi păstrare îndelungată, pierde uleiul volatil din compoziţia sa, şi odată cu el, proprietăţile curative.
Se foloseşte sub formă de pulbere, tinctură sau vin, acestea două din urmă preparându-se după tehnica prezentată la pir. Vinul rezultat este foarte bun la gust, rădăcina de Obligeană utilizându-se adesea în industria lichiorurilor şi în parfumerie.
Farmacia sa deţine "Certificat de bună practică farmaceutică pentru prepararea medicamentelor", acordat de Colegiul Farmaciştilor din România.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
