Diversiunea

M-am întrebat, de mai multe ori în ultima vreme, care sunt resorturile valului de ură împotriva "regimului Bă­ses­cu".

Aproximativ jumătate din cetăţenii României se de­cla­ră, în sondajele de opinie, împotriva "tiranului", "dic­ta­torului", omului care "a distrus ţara". La întrebări de justi­ficare a atitudinii, problema se complică. Repondenţii nu prea pot susţine raţional poziţia, majoritatea reacţiilor fiind, pur şi simplu, emotive. Pe ce se fundamentează încrân­ce­narea împotriva unui om care, practic, mai are foarte puţine pârghii de putere şi foarte puţin timp până la încheierea mandatului prezidenţial? Despre "regimul Băsescu" s-ar fi putut vorbi în anii în care la guvernare se afla partidul său de origine, PDL-ul. Preşedintele-jucător intervenea, după cum se ştie, în deciziile "guvernului său", funcţia preziden­ţială fiind deseori asimilată (în mintea oponenţilor politici) cu cea de prim-ministru. Băsescu a avut, în multe situaţii, re­acţii temperamentale care nu i-au slujit. Sub valul crizei economice mondiale, a avut însă bărbăţia de a anunţa mă­su­rile dure care se impuneau (tăierile de salarii şi pensii, în primul rând), asumându-şi, astfel, funcţia de paratrăsnet pen­tru mânia bugetarilor şi pensionarilor excedaţi de cos­turile vieţii. Deciziile guvernului Boc, oricât de con­tes­tabile ar fi, au salvat - totuşi - România de la incapaci­ta­tea de plată şi au făcut posibilă relansarea economică de care beneficiază, încă, actualii guvernanţi. Doar cei orbiţi emoţional, incapabili să vadă mai departe de propria um­bră, ar putea să-l suspecteze pe Băsescu de o opţiune ad­mi­nis­trativă anume, cu urmările dureroase pe care le ştim cu toţii. După căderea guvernului Boc şi a celui condus de Mi­hai Răzvan Ungureanu, şi-apoi după alegerile parla­men­tare, care au adus o majoritate covârşitoare USL-ului, Tra­ian Băsescu a fost - practic - izolat la Cotroceni, amestecul său în treburile administraţiei limitându-se la sfaturi şi ob­servaţii de pe margine. Drastica limitare a câmpului său de acţiune n-a fost însă îndeajuns pentru noii deţinători ai pu­terii, care au continuat să acuze "regimul Băsescu" de toate (numeroasele) disfuncţionalităţi ale actului admi­nis­tra­tiv pe care îl exercită. Încălcând orice reguli, inventând legi în funcţie de cerinţele momentului, susţinuţi de pro­pa­gan­da năucitoare a Antenei 3, a lui Dan Voiculescu (ur­mată, de­si­gur, şi de mediile oficiale ale Administraţiei), cu­plul Pon­ta-Antonescu - responsabil cu strategia USL-ului la guver­nare - a încercat suspendarea şi, apoi, demiterea ra­pidă a "tiranului", încheindu-i astfel "detestatul regim". Ci­titorii îşi amintesc, desigur, maniera intempestivă, evi­dent ela­bo­rată, în care complotiştii, conduşi de cei doi, au decapitat şi scurtcircuitat instituţiile susceptibile de reacţii normale la graba lor de a dobândi puterea. În ciuda tuturor mijloacelor la care au apelat, referendumul nu a întrunit cvorumul, iar dintre cei şase milioane şi ceva de votanţi, aproa­pe un sfert au fost împotriva demiterii. Operaţiunea ne­re­uşită şi po­zi­ţionările critice ale cancelariilor occi­den­tale au obligat la continuarea coabitării, ba chiar la reali­za­rea unui "pact" Bă­sescu-Ponta, de păstrare a unui echili­bru decent între competenţele lor. Atitudinea independentă a instituţiilor juridice a jucat un rol major în reaşezarea firească a centrilor de putere. E drept, "regimul Băsescu" a făcut totul pentru ca Justiţia să nu mai poată fi subordonată legal Politicului.
Campania împotriva preşedintelui a continuat însă. În fu­ribundele demonstraţii orchestrate de Antena 3, au de­venit ţinte, alături de "dictator", şi reprezentanţii Justiţiei şi câţiva jurnalişti din presa neaservită puterii administrative. Re­centul "linşaj mediatic", declanşat de pastorul baptist Gâdea şi echipa lui de zgomote, împotriva unor jurnalişti şi oengişti cu păreri diferite de cele induse de "antenişti", a depăşit orice limită a decenţei şi deontologiei profesionale. Blocarea de către Justiţie a încercărilor de "salvare" a po­li­ticienilor penali - precipitate în "marţea neagră" a Parla­men­tului - dar şi atenţionările Occidentului (inclusiv MCV-ul pus în funcţiune de UE), au dat un caracter pa­ro­xistic atacurilor la adresa "regimului Băsescu" şi a "ins­tru­mentelor" lui. Prin Antena 3 şi România TV, USL-ul îl acu­ză pe Traian Băsescu de agresiune juridică dirijată îm­potriva demnitarilor şi parlamentarilor săi. Comportân­du-se ca şi cum ar fi în Opoziţie, deşi deţin de doi ani ad­mi­nis­traţia ţării, liderii săi încearcă să demonstreze că "dic­ta­torul" le oprimă bunele intenţii cu ajutorul Justiţiei de­pen­dente de el, niciunul dintre baronii săi (de la argeşeanul Nicolescu, la dobrogeanul Constantinescu) nemaiavând si­gu­ranţa "micilor" lor afaceri. Ponta şi Antonescu uită deli­berat că Justiţia i-a "oprimat" şi pe liderii PDL, cât timp s-au aflat la putere, numărul mai mare al USL-iştilor dato­rân­du-se tocmai faptului că acum ei sunt cei care fac jocu­rile şi profită, evident, de situaţie.
Traian Băsescu mai are câteva luni până la încheierea ul­ti­mului său mandat. Toate cercetările au validat consta­ta­rea că nu s-a implicat în mersul Justiţiei. Preşedintele poate doar să-şi regizeze ieşirile critice la adresa Administraţiei, care poate să le accepte sau să le ignore. "Regimul", aşadar, nu există. De ce, totuşi, propagandiştii USL-ului, în frunte cu însuşi premierul Victor Ponta - în toate, desele, apariţii te­­levizate, fie ele şi şedinţe de guvern - îşi continuă atacu­rile împotriva "tiranului"? În şedinţa BNP al PSD din 6 ia­nuarie 2014, liderul Ponta fixa ca program al partidului pentru anul în curs "dărâmarea, cărămidă cu cărămidă, a ce a rămas din regimul politic Traian Băsescu". Demo­la­rea "cărămizilor" Justiţiei independente este unul din obiec­tive. Dar, încăpăţânarea împotriva unor reglementări ale "regimului Băsescu" arată şi altceva: cabinetul Ponta e in­­capabil să-şi atingă - după, deja, doi ani de guvernare - ţintele economice vizate în Programul care i-a asigurat vic­to­ria în alegeri, iar efectele benefice ale austerităţii gu­ver­nului Boc sunt pe sfârşite. O diversiune uriaşă, cu "tiranul" care, evident, nu ne lasă să ne vedem de treabă, dă bine la alegerile ce vin. După ele, vor fi inventaţi alţi "duşmani".