S-a împlinit o lună de când, isterizate ca la o comandă unică, tabloidele britanice "ţipau" cu litere de o şchioapă că sărmanul Albion urma să-şi dea duhul, sub cotropirea româno-bulgară, mai ceva ca sub inundaţiile care, în aceste zile, fac ravagii în partea de sud a insulei. S-a împlinit o lună, şi nimic din spaimele paranoice de pagina întâi nu s-a întâmplat. Românii nu au dat buzna peste Canalul Mânecii. Mulţi cititori, dar mai ales jurnaliştii adevăraţi şi-au dat seama de grosiera manipulare din "Daily Mail" şi "The Sun", campioanele ştirilor contrafăcute "de la Bucureşti", şi au avertizat, în cotidienele de prestigiu, asupra acestei campanii anti-româneşti. Unul dintre britanicii care au respins cu calm scenariile copilăreşti din foile de pripas amintite este editorialistul de la cunoscutul site de ştiri american "The Huffington Post" (ediţia britanică), Rupert Wolfe Murray. Locuieşte, alternativ, la Londra şi la Bucureşti, ca reprezentant european al Castle Craig Hospital (www.castlecraig.ro), o clinică originară din Scoţia, dedicată tratamentului dependenţei de alcool, droguri şi jocuri de noroc. Editorialul "Thank you, Romania", semnat de d-l Murray, în primul jurnal online din lume, adică în "The Huffington Post", şi răsplătit cu Premiul Pulitzer, este deopotrivă o lecţie de profesionalism şi onestitate jurnalistică, adresată acelor compatrioţi care s-au lăsat furaţi de patima tabloidizării.
"Britanicii îi vor accepta pe români atunci când îşi vor da seama cât sunt de muncitori şi de respectuoşi"
- În textul dvs. afirmaţi că tabloidele britanice ar trebui să-i mulţumească României. De ce, domnule Murray?

- De ce inventează aceste tabloide "sperietori" venind din România şi Bulgaria?
- Povestea începe, de fapt, cu imigranţii polonezi. Când cetăţeni din Polonia şi din celelalte ţări admise în UE, în 2004, au fost acceptaţi să lucreze liber în Marea Britanie, ne-am confruntat cu o adevărată invazie de imigranţi: aproape un milion de polonezi. Şi atunci, ziarele de calitate, economiştii, academicienii etc. au spus că aceşti muncitori vor aduce numai beneficii economiei britanice, dar tabloidele au ales să-şi sperie cititorii, sugerându-le că îşi vor pierde slujbele, din cauza imigranţilor din Est, au incitat la frică şi la respingere. În cele din urmă, polonezii au reuşit să se integreze, prin contribuţii remarcabile atât la dezvoltarea economică din ţara adoptivă, cât şi acasă, în Polonia natală, unde criza economică nu s-a resimţit aproape deloc. De aceea, cred că şi românii vor fi acceptaţi. De câte ori mă duc la Londra, aflu veşti pozitive despre ei, întrucât sunt apreciaţi pentru cât de mult lucrează. Uneori, e adevărat, aflu diverse lucruri despre cerşetorii romi, dar n-am întâlnit niciodată un englez care crede că românii sunt romi şi că toţi romii vin din România (o greşeală pe care o promovează, din păcate, tabloidele româneşti!). Oricine ştie că toate ţările au o minoritate romă. Numai în SUA trăiesc peste un milion de romi!
"Cei mai mulţi britanici nu cred în tabloide, dar uneori le cumpără pentru amuzament"

- Cred că primele tabloide au fost tipărite în timpul primului război mondial. Erau foarte apreciate de clasa muncitoare. Dacă ne aruncăm un ochi pe tabloidele dinainte de 1970, observăm că erau cu mult mai puţin senzaţionaliste decât astăzi. Întreaga industrie s-a schimbat odată cu cumpărarea, în anii '80, a ziarelor "The Times" şi "The Sun", de către miliardarul Rupert Murdoch. A desfiinţat sindicatele şi a orientat conţinutul asupra unui singur lucru: să facă cât mai mulţi bani pentru acţionari. Aşa că au ales să transforme povestioare obişnuite în senzaţii naţionale, prin exagerări grosolane. Au reuşit să-i facă pe britanici să creadă că străzile sunt pline de răpitori şi criminali, iar Marea Britanie este un loc nesigur. Rezultatul este că, în zilele noastre, copiii nu mai sunt lăsaţi să se joace afară fără supraveghere părintească constantă. Libertatea pe care, copil fiind, am cunoscut-o în Scoţia, a dispărut. Până la urmă, Murdoch a făcut o mulţime de bani, dar a mai făcut ceva: a corupt jurnalismul. Editorii lui sunt şi acum în tribunale, anchetaţi pentru interceptarea ilegală a telefoanelor unor celebrităţi, victime ale unor fapte oribile care au afectat şi Familia Regală. Faptul că marele mogul a scăpat de Justiţia britanică arată cât de multă putere are Murdoch asupra sistemului juridic al Marii Britanii.
- Cred cititorii din Marea Britanie în ceea ce scriu tabloidele?
- Cei mai mulţi nu cred în tabloide, dar uneori le cumpără pentru amuzament. Ne place să aruncăm o privire fugitivă la o fată sexy, să ne amuzăm puţin cu titlurile înfricoşătoare, să prindem din zbor ceva ştiri sportive. De multe ori, le tratezi ca pe benzile desenate (comics). Parcurgi întreaga ediţie în mai puţin de cinci minute. Dacă citeşti titlurile, ai prins întreaga poveste. Câteodată, însă, aceste ziare au articole bune, pentru că au bani să plătească investigaţii serioase, cum a fost cazul adopţiilor internaţionale de copii răpiţi din China. În fine, tabloidele au şi articole bune despre femei, sănătate, călătorii, mâncare şi alte teme nepolitice.
"Bucureştiul este un loc unde-ţi place să lucrezi, preţurile sunt mici şi transportul în comun funcţionează bine"
- Există, în ziarele bulevardiere din Marea Britanie, ură împotriva românilor?
- Nu cred că vreun jurnalist britanic îi urăşte pe români. El îşi face doar treaba pentru care e plătit, nu se implică emoţional. De fapt, nu numai la Londra, ci şi în Bucureşti, am cunoscut jurnalişti de tabloide care iubesc România, dar publică tot felul de poveşti negative, senzaţionaliste, după criteriul "o ştire pozitivă nu este ştire". Ceea ce e interesant este că media din România pare a selecta numai articolele negative din tabloidele britanice, şi de aceea au ajuns unii români să creadă că sunt urâţi în Regatul Unit. Sunt sigur că există şi britanici care poate îi urăsc pe români, dar aceiaşi oameni îi urăsc şi pe francezi, pe americani, pe germani, pe scoţieni sau pe irlandezi, probabil se urăsc şi pe ei înşişi. Avem mulţi cetăţeni ale căror vieţi sunt definite de ură.
- Cum s-a întâmplat că aţi ajuns să scrieţi editoriale împotriva tabloidelor britanice, luând apărarea românilor? Cum sună pentru dvs. adevărul despre România?

"Nu cred că planul de a distruge Roşia Montană va putea fi pus vreodată în practică"
Într-o scrisoare deschisă adresată fostei Comisii Parlamentare Speciale pentru Roşia Montană, matematicianul dr. Voicu Boşcaiu, cercetător ştiinţific la Institutul de Matematică al Academiei Române, descria, în câteva cuvinte, un viitor de coşmar în Apuseni. Iată cum vede domnul Boşcaiu comunitatea locală din Roşia: "Regiunea se va depopula rapid. Care mamă a anului 2030, mergând la piaţă şi având de ales între caş din Mărginimea Sibiului şi urdă din Apuseni, pentru copilul ei, ar merge pe a doua variantă? Care turist al anului 2030, din marile aglomerări industriale ale Olandei şi Germaniei, căutând relaxare într-o zonă naturală, cu floră şi faună deosebite, ar alege Munţii Apuseni, notorii pentru cea mai mare exploatare de suprafaţă cu cianuri din Europa? Chiar dacă "ecologizarea" ar fi perfectă, o agenţie de voiaj cu sejururi în Bulgaria sau Ungaria ar menţiona doar în treacăt: «Ah, România, da, e o posibilitate, dar aveţi grijă la cianură şi mercur», iar turistul ar abandona întreaga idee. Cei care doresc "doar să muncească" la Roşia Montană ar face bine să-şi trimită copiii cât mai departe, cât mai repede, dacă începe exploatarea, pentru că peste 15 ani acolo nu va mai fi chiar nimic de făcut. «Dezvoltarea prin exploatare» este o contradicţie în termeni".

"Marea problemă a corporaţiilor este că nu plătesc taxe către statele în care activează"
- Ne-am născut în nişte vremuri în care corporaţiile conduc lumea şi dictează guvernelor politica economică de urmat. Vor duce acestea la colapsul statelor naţionale?
- Nu cred că multinaţionalele au în plan colapsul ţărilor sau ţinerea popoarelor în sărăcie. Scopul lor este să vândă cât mai mult şi să facă şi mai mulţi bani. Este în interesul lor să existe cât mai mulţi oameni bogaţi - baza visului american, un model pe care l-am adoptat toţi. Multinaţionalele recrutează cei mai buni oameni din ţările în care investesc, iar în România, corporaţiile au angajat probabil cei mai buni şi mai străluciţi tineri. Marea problemă a corporaţiilor este că nu plătesc taxe către statele în care activează. Recent, în Regatul Unit, companii precum Starbucks, Amazon, Google şi Apple au fost aduse în faţa unui Comitet Parlamentar şi întrebate de ce nu plătesc taxe. Citând ziarul "The Guardian", Starbucks a plătit numai 8,6 milioane de lire sterline în 8 ani de operare în Marea Britanie, unde, în schimb, a făcut un profit de 3 miliarde de lire sterline! Ceea ce a şocat pe toată lumea nu a fost că aceste corporaţii nu au plătit taxe, ci că evitarea plăţilor este perfect legală. Înregistrate în paradisuri fiscale, precum Luxemburg şi insulele Bahamas, corporaţiile pot plimba profiturile în jurul lumii şi aproape că nu plătesc nici un impozit.
- Cu alte cuvinte, în cazul nefericit în care compania Gold Corporation din Roşia Montană, înregistrată în câteva paradisuri fiscale, ar primi undă verde pentru proiectul minier, statului român i s-ar lungi gâtul aşteptând taxele cuvenite. Există vreun motiv să credem că nu va fi aşa?

- Există vreo legătură între RMGC şi banii din conturile menţionate?
- RMGC reprezintă exact acele trilioane de dolari aşteptând în conturi din băncile existente în paradisurile fiscale, aflate în posesia unor investitori secreţi, ale căror fonduri sunt depuse în insule exotice, din afara Americii. Şi-au angajat oameni pricepuţi (bosul lor este plătit cu un milion de dolari pe an) şi au avut grijă să copieze principiile etice ale multinaţionalelor celebre. Au implementat o campanie de relaţii publice (PR), ca să arate cât de mult le pasă de patrimoniul, mediul şi muncitorii din România. Au turnat bani în economia locală, au cumpărat majoritatea televiziunilor şi ziarelor, cheltuind milioane pentru convingerea politicienilor de a susţine planul lor minier. Problema e că fac acest lucru încă de la sfârşitul anilor '90 şi încă n-au obţinut permisiunea de a merge mai departe. Românii s-au ridicat în faţa lor ca un zid, oprindu-le înaintarea, iar pentru asta îi admir foarte mult.
"România, prin respingerea proiectului Roşia Montană, arată drumul şi îi inspiră pe oamenii din toată lumea"
- Aţi scris despre "distopia". De ce este România "Prima Distopie a Lumii"?
- O "distopia" este o viziune de coşmar a viitorului. Există două mari cărţi care au definit genul: "Maşina Timpului" de H.G.Wells şi "1984" de George Orwell. Sunt cărţi strălucite, folositoare pentru înţelegerea secolului al XX-lea, dar depăşite când vorbim de vremurile tulburi din prezent. Astăzi avem un alt scriitor, David Mitchell, care a proiectat economia de azi cu câteva sute de ani în viitor. De asemenea, avem o ţară - România - unde investitori din paradisuri fiscale plănuiesc un uriaş proiect minier cu cianuri, care se va încadra în "dystopia" propusă de domnul Mitchell. Iată cum descrie viitorul în romanul său, care-ţi taie respiraţia, intitulat "Cloud Atlas" (Atlasul Norilor): "Solul său este poluat, râurile sale sunt fără viaţă, aerul său încărcat de toxine, alimentele, modificate genetic. Cancerul şi malaria avansează spre nord cu patruzeci de kilometri pe an". Ce propulsează România în categoria "Prima Distopie din Lume" este proiectul uriaş de minerit cu cianuri, care ar putea transforma Transilvania, una dintre cele mai frumoase părţi ale Europei, într-un distopic ţinut plin cu deşeuri. La Roşia Montană ne confruntăm, de asemenea, cu un studiu de caz despre cum poate o corporaţie să convingă populaţia că distrugerea ecosistemului în care trăieşte este în propriul interes.
- Un viitor, într-adevăr, coşmaresc. Ce altceva aţi mai identificat în propaganda corporatistă din Apuseni?

- Vedeţi, aşadar, un scenariu înfricoşător pentru Transilvania. De ce aveţi o viziune atât de neagră?
- Ceea ce mă îngrijorează sunt noile corporaţii de tip Roşia Montană Gold Corporation, care nu mai au nevoie de susţinerea publică, de îndată ce au primit aprobările guvernamentale. După eventuala aprobare, chiar dacă RMGC ar ajunge să polueze apele şi s-ar confrunta cu mari proteste, şi-ar vedea liniştită de treabă. Tot ce ar face ar fi să angajeze o firmă de pază, concediind poliţia. Singura soluţie este ca aceste puternice entităţi să fie aduse sub control local. Controlul local este cheia viitorului durabil, este singurul mod de control al acestor corporaţii şi al băncilor. Multinaţionalele sunt necontrolabile. De fapt, România, prin respingerea, cel puţin până acum, a proiectului Roşia Montană, arată drumul şi îi inspiră pe oamenii din toată lumea. Oprind mina cu cianuri, protestatarii români au adus dovada că aceste puternice interese economice transnaţionale pot fi stopate. Chiar dacă lobby-ul corporatist nu se dă încă bătut definitiv, nu cred că planul de a distruge Roşia Montană va putea fi vreodată pus în practică. Mulţi dintre politicieni şi-au dat seama că beneficiile pentru România sunt neglijabile - doar câteva slujbe, probabil fără taxe pentru stat -, faţă de ameninţarea cu un dezastru de mediu. Ei ştiu că, odată trecută o nouă lege, se vor deschide porţile şi pentru alte proiecte similare, netezindu-se calea pentru un scenariu de tip "distopia". Cine vrea să facă din România un coşmar de speriat lumea?
Lui Rupert Wolfe Murray îi puteţi telefona la 0758.086.555 sau scrie la e-mail: info@castlecraig.ro