- De ce să fie victimizat Adrian Năstase? Pentru că a pus România pe harta corupţiei mondiale, desăvârşind, de altfel, ceea ce începuseră antecesorii săi din FSN/FDSN/ PDSR/PSD? Pentru presiunile pe care le-a exercitat asupra presei şi a justiţiei atunci când a fost prim-ministru? Celor slabi de înger ar merita să le amintim că Adrian Năstase a fost de o cruzime şi un cinism memorabile atunci când a distrus cariera procurorului Alexandru Lele, care descoperise matrapazlâcurile clanului Tarău, care finanţa PDSR, sau când, în acelaşi scandal Tarău, s-a sinucis tânărul procuror Cristian Panait, coleg cu Victor Ponta. Şi cine ar putea uita cum l-a ironizat Adrian Năstase pe ambasadorul SUA, Michael Guest, ca fiind unul care "plimbă corupţia în gură". Dintre personajele politice proeminente ale României cred că Adrian Năstase merită cel mai puţin să fie victimizat, fiind unul dintre cei care a pus umărul din greu la compromiterea României pe plan internaţional, la promovarea corupţiei şi subminarea statului de drept şi a instituţiilor democratice.
În ceea ce priveşte suma imputată, ea nu contează, pentru că nu reprezintă decât ceea ce procurorii DNA au putut instrumenta, şi este bine să ne amintim în acest context, că Parlamentul a respins cererile de percheziţie la reşedinţele lui Adrian Năstase, pe care le formulaseră procurorii DNA la începutul investigaţiei. Importante sunt faptele pentru care a fost condamnat Adrian Năstase, şi anume, luare de mită şi şantaj, fapte extrem de grave pentru un premier. Justiţia nu se face în funcţie de sumele cerute ca mită, ci de natura infracţiunilor şi delictelor. Argumentele legate de mărimea sumei dovedite sunt false şi nu contează în nicio instanţă dintr-un stat democratic.
Pe de altă parte, este limpede că Adrian Năstase nu trebuie să fie singurul caz exemplar, în care justiţia condamnă un fost demnitar corupt. Pentru ca oamenii să aibă încredere în justiţie ar trebui ca toţi corupţii, mari şi mici, să fie pedepsiţi, ceea ce nu pare să se întâmple. De ce sunt tergiversate atât de mult dosarele lui Radu Mazăre şi Nicuşor Constantinescu, printre alţii, sau ale baronului de Vrancea, Marian Oprişan? Nici în cazul neregulilor din fotbal nu avem senzaţia că dreptatea s-a făcut până la capăt, şi cu atât mai puţin în cazul lui Mihai Necolaiciuc, achitat în primă instanţă de judecătoria sectorului 1. Să nu fim însă nedrepţi, căci justiţia a dat în ultimii ani şi sentinţe curajoase, cum ar fi cele în cazurile Remeş, Becali, Fenechiu şi Voiculescu. Ultimii doi au făcut recurs şi îşi aşteaptă sentinţele probabil cu multă teamă. La ora redactării acestor rânduri, nu cunosc verdictul, dar însuşi faptul că există judecători care au îndrăznit să-l condamne pe unul din cei mai puternici şi mai odioşi politicieni ai României - l-am numit pe Dan Voiculescu - este un lucru care ar trebui să ne încurajeze să-i susţinem pe reformiştii din justiţie, în loc să ne lamentăm că lucrurile nu sunt perfecte. Condamnarea lui Adrian Năstase este un pas în direcţia bună, pe care presa înregimentată de Victor Ponta, după modelul lui Năstase, încearcă să-l saboteze. Pentru binele ţării, să sperăm că nu va reuşi.
- Consiliul Superior al Magistraturii s-a primenit cu şefi noi: judecătorul Bordea şi procurorul Muscalu, suspectaţi de mass-media că fac parte din "garda veche". Dacă este adevărat, cum vă explicaţi majoritatea de voturi cu care au fost validaţi?
- Tare mă tem că 2014 a debutat cu un pas în direcţia contra-reformei în justiţie. Este limpede că vântul s-a schimbat în CSM şi reformiştii au pierdut partida. A câştigat în schimb, categoric, tandemul care propune reducerea transparenţei şi controlului public asupra justiţiei. Noul preşedinte, Adrian Bordea, doreşte, de pildă, ca examenele şi concursurile pentru ocuparea posturilor de conducere din instanţe şi parchete să fie susţinute doar în faţa secţiilor - de judecători sau procurori - şi nu în faţa plenului. Cum observa firava presă independentă, este mai uşor să aranjezi un examen cu 5-6 oameni decât cu 19. În plus, domnul Bordea doreşte să implice mai mult asociaţiile de magistraţi în procesul decizional al CSM, ceea ce ridică multe semne de întrebare, căci nu toţi magistraţii sunt membri ai acestor asociaţii. Totodată, ne amintim că unele asociaţii ale magistraţilor au avut poziţii vădit anti-reformiste, fiind deranjate de arestarea şi condamnarea ulterioară a unor magistraţi de la instanţele superioare. Riscăm, deci, să revenim la o situaţie asemănătoare celei create de parlamentari, prin modificarea articolelor legate de conflictul de interese din Codul Penal.
În privinţa vicepreşedintelui George Muscalu, lucrurile sunt la fel de triste, căci el a fost demis de Monica Macovei în 2005 pentru că, în calitate de procuror-şef al DIICOT, ar fi a fost implicat în sustragerea unor probe dintr-un dosar de trafic de droguri ("Cocaină pentru VIP-uri"). Revenirea sa într-o poziţie importantă demonstrează că nicio reformă nu este ireversibilă în România.
Ceea ce s-a întâmplat în CSM la începutul acestui an nu este însă altceva decât victoria judecătorilor care au încercat anul trecut să-i revoce pe Alina Ghica şi Cristian Danileţ din calitatea de membri ai CSM. Cu o prestaţie inegală pe tărâmul reformei, cei doi se dovediseră totuşi mai curajoşi şi mai principiali decât colegii lor. Instigaţi de fostul ministru Mona Pivniceru, judecătorii din mai multe judeţe s-au adunat şi au contestat, fără a face publice şi temeiurile contestării, prezenţa celor doi în CSM, ca şi alegerea Oanei Schmitt Hăineală ca preşedinte. Colegii din CSM au votat revocarea, dar Alina Ghica şi Cristian Danileţ au atacat decizia în instanţă şi au câştigat. Am văzut, aşadar, faţa urâtă a corpului magistraţilor, adesea ascunsă opiniei publice: aceea a unei profesii care se consideră o castă îndreptăţită la privilegii şi se apără de rigorile legii - deşi aplicarea legii este tocmai obiectul activităţii sale!
Ne vom consola repetând la infinit că nu toţi judecătorii sunt de acest calibru, dar vom şti că destui sunt. Ca să încheiem pe un ton optimist, ne vom exprima nădejdea că naţiunea va găsi resursele să se împotrivească oribilei restauraţii a unei justiţii politizate, cum doreşte USL. Nu mă îndrebaţi însă unde s-ar afla aceste resurse, pentru că nu ştiu să vă răspund.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
