Lupi în piele de oaie

"Marţea neagră" (10 decembrie a.c.) - ziua în ca­re complotiştii USL şi-au continuat tentativa de lovitură de stat începută în vara lui 2012, a provocat un ecou cu totul neaşteptat pentru iniţiatori.

Dacă în iulie 2012 ei au vizat, printr-un asalt generalizat al instituţiilor sta­tului, preluarea absolută a puterii, nerespectarea prin­cipiilor constituţionale generând reacţia dură a Occi­den­tului (în care România aspiră să se integreze), de data asta, au căutat o cale mai subtilă, legalizând - prin votul Par­la­mentului - limitarea puterilor Justiţiei, subordonarea ei în faţa Politicului. Pe scurt, sub bagheta lui Valeriu Zgonea, pre­şedintele Camerei Deputaţilor, conspiratorii au mo­dificat Codul Penal pentru a le asigura parlamentarilor şi demnitarilor în funcţiune o "superimunitate" care să le permită orice afacere cu fondurile statului şi ale UE, fără asumarea vreunei minime responsabilităţi. În acelaşi timp, prin scoaterea lor din categoria funcţionarilor publici, li se acordă şi "dreptul" de a se implica - ei şi familiile ori clienţii lor - în dirijarea arbitrară a fondurilor publice, fără a putea fi acuzaţi de "conflict de interese". O "lege a am­nis­tiei" coafa această nouă "mişcare", prin ea urmând a fi "albiţi" toţi politicienii condamnaţi (sau în curs de con­damnare), DNA şi ANI, instituţiile specializate în com­baterea corupţiei la nivel înalt, văzându-se, astfel, private de obiectul muncii. De la Adrian Năstase, Cătălin Voicu, Gigi Becali etc., până la Relu Fenechiu sau Dan Voi­cu­lescu, toţi corupţii dovediţi redeveneau, brusc, "ne­gustori cinstiţi", apţi să-şi reia (de data asta cu o imunitate supli­mentară) afacerile. La adoptarea modificărilor şi a amnis­tiei, în "marţea neagră", au participat - din "nai­vi­tate", susţin unii - şi reprezentanţi ai Opoziţiei, vrând, par­că, să confirme teza că fenomenul corupţiei nu are fron­tiere partinice.
Deşi conspiratorii şi-au luat toate măsurile de pre­cauţie pentru a masca lovitura, ea nu a putut fi încheiată. V. Ponta plecase, strategic, la funeraliile lui Nelson Man­dela, tocmai în noaptea în care comisia juridică a Camerei Deputaţilor a finalizat - fără niciun aviz al organelor juridice competente şi fără nicio dezbatere publică - propunerile de modificare a Codului Penal, introduse - în ziua următoare - de Zgonea, pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor, iar C. Antonescu, candidatul USL la pre­şe­dinţie, semnase, "ca proasta-n târg", documentele, fără să le consulte. Ideea genială, după părerea complotiştilor, era ca principalii lideri ai coaliţiei la putere să fie exoneraţi de acuzaţia de instigare la subordonarea şi blocarea Justiţiei, rolul principal revenind masei parlamentare, ca "for suprem al democraţiei româneşti". În toate democraţiile reale, forul legislativ decide suveran regulile de admi­nis­trare a dreptăţii, fără a încălca însă competenţele celorlalte puteri. De aceea, în ţările cu tradiţii democratice respec­tate, partidele propun alegătorilor, pentru demnitatea par­lamentară, pe cei mai competenţi şi carismatici membri ai lor, responsabili pentru iniţiativele luate în faţa celor ce i-au votat. V. Ponta şi C. Antonescu s-au bazat, în mimarea sur­prizei produse de modificările parlamentare ale Codu­lui Penal, pe această aparentă "independenţă suverană" a Parlamentului. Se ştie însă cum funcţionează autonomia le­gislativului în "democraţiile neconsolidate" (în tota­litarism, ea neexistând), tot aşa cum este cunoscută lipsa de experienţă şi maturitate politică a alegătorului român. Partidele au trimis în instituţia parlamentară o mulţime de "clienţi" interesaţi de cu totul altceva decât administrarea dreptăţii şi a binelui colectiv. Cei aproape treizeci de par­lamentari acuzaţi de ANI şi DNA de corupţie şi conflict de interese reprezintă doar o mică fracţiune din totalul "ale­şilor" corupţi sau implicaţi în corupţie. Modificările aduse Codului vizau imunizarea acestora, în schimbul susţinerii totale a conducătorilor în exercitarea puterii. Interde­pen­denţa mafiotă între lideri şi clienţii lor este o constantă a grupurilor de crimă organizată.
Surprinşi că trucul neamestecului lor în deciziile Parla­mentului nu a ţinut nici în faţa cancelariilor occidentale, nici în faţa mediilor independente, cei doi protagonişti (şi beneficiari) ai acţiunilor de subordonare politică a Justiţiei au dat înapoi. C. Antonescu a declarat că PNL-ul, pe care îl conduce, nu va vota Legea Amnistiei şi va cere reexa­minarea transparentă a modificărilor Codului Penal. Cel care, în vara lui 2012, acuza Occidentul de imixtiune în tre­burile "ţărişoarei" lui, s-a dovedit acum mult mai pon­derat faţă de protestele ambasadelor vestice, la noua încer­care de demolare a statului de drept. Rolul de a se îmbă­ţoşa în faţa Occidentului (a SUA, în special) i-a revenit, de această dată, lui Victor Ponta, perceput clar ca principalul organizator al mascaradei parlamentare din 10 decembrie. Ponta ştie că, pentru conducătorii UE şi NATO, a devenit o persoană nefrecventabilă, chiar dacă este acceptat pro­to­colar. Eforturile de a şterge rolul jucat în acţiunea ini­ţiată în iulie 2012 sau amintirea plagiatului său la docto­ratul în drept s-au năruit acum cu totul. Ponta va căuta să şantajeze UE şi NATO cu apropierea României de Rusia şi China, chiar dacă şantajul - şi "măsurile" conexe lui - vor provoca suferinţe economice şi sociale grave şi vor tri­mite iarăşi ţara în "zona gri" a continentului din care fa­ce parte. Cât timp conducătorii vremelnici ai României nu vor pricepe că, în statul de drept, "nimeni nu e mai pre­sus de lege", că toţi cei aflaţi în serviciul public (ca func­ţio­nari sau demnitari) trebuie să răspundă egal pentru ac­tele lor, că Legea nu se modifică peste noapte, în funcţie de momentane interese arbitrare, ţara va balansa la mar­gi­­nea Europei nu numai ca plasament geografic.
Într-un interviu acordat cotidianului Adevărul, preşe­din­tele Traian Băsescu a susţinut că V. Ponta şi C. Anto­nes­cu s-au manifestat ca nişte conspiratori în asaltul sta­tului de drept, pentru că sunt, în fapt, marionetele baro­nilor şi afaceriştilor locali, ce vor imunitate în "ope­ra­ţiunile" lor cu banii publici. Ponta s-ar dedubla şi ar minţi mereu, pen­tru că este "sfâşiat" între "lista lui Barroso" (preşe­din­tele Comisiei Europene) şi "lista lui Voiculescu" ("pre­şe­dintele Corupţiei Române" şi şeful Antenei 3). Ne­fericită e ţara ce depinde de şantajul unui corupt condam­nat. Cred, însă, mai degrabă, că Victor Ponta şi Crin An­tonescu sunt nişte "lupi în piele de oaie", învăţaţi să conspire pentru cu­ce­rirea pe orice cale a puterii de îna­in­taşii lor na­ţional-comunişti. Victor Ponta şi Crin Anto­nescu nu vor avea niciodată demnitatea de a demisiona, deşi au fost iarăşi prinşi "cu ocaua mică".