Anul 2013 va rămâne în istoria contemporană a României drept un an al marilor decepţii. După bucuria generată de victoria spectaculoasă în alegeri a USL, după speranţele legate de instalarea guvernului Ponta şi după constituirea unei majorităţi parlamentare demne de tradiţia Marii Adunări Naţionale, a urmat "acţiunea", guvernarea propriu-zisă. Fără a intra în detalii, putem spune că, pe lângă unele succese de etapă, a urmat deziluzia. Multe dintre promisiunile pe baza cărora USL a atras votul românilor s-au văzut întoarse pe dos, strivite sub talpă şi răstălmăcite în fel şi chip. Din această cauză, 2013 va rămâne şi anul celor mai mari proteste ale generaţiei tinere, anul guvernării cu Facebook-ul deasupra capului. Roşiei Montane şi gazelor de şist, ca teme fierbinţi faţă de care guvernanţii şi-au schimbat poziţia în mod radical şi scandalos, li s-au adăugat, zilele trecute, Codul Penal, Legea amnistierii şi Legea traficului de influenţă. Sunt cunoscute dezbaterile şi scandalul stârnite de votarea superimunităţii şi a amnistiei majorităţii corupţilor din spaţiul public, condamnaţi sau aflaţi pe rolul tribunalelor. Din acest punct de vedere, anul 2013 a fost unul cu ghinion pentru toţi românii. Eliberată de teama unei opoziţii consolidate, coaliţia guvernamentală şi-a închipuit că poate da lovitura, îngenunchind justiţia şi dând liber conflictului de interese şi eliberării/necondamnării marilor corupţi. Am avut, totuşi, un pic de noroc: acţiunea societăţii civile şi intervenţia principalelor ambasade şi a Comisiei Europene. Acestora li s-a adăugat Alianţa pentru o Românie Curată (proiect al Societăţii Academice din România), condusă de politologul şi profesorul universitar Alina Mungiu-Pippidi, care a jucat în ultimii ani, pe scena politică, un rol deosebit de important. Bucurându-se de o autoritate ştiinţifică incontestabilă, cunoscuta militantă pentru democraţie, pentru o clasă politică eliberată de flagelul corupţiei, a devenit incomodă, dacă nu chiar un coşmar pentru politicienii tentaţi să încalce legea. Deşi au semnat, în 2012, un protocol cu ARC, prin care se angajau să contribuie la curăţirea clasei politice de toate relele ce-o bântuie, liderii USL sunt, astăzi, în mare încurcătură. Semnătura lor de acum doi ani nu mai valorează nici cât o ceapă degerată.
"Sunt ani de zile de când parlamentul încearcă să anuleze legislaţia anticorupţie"
- Cum se vede anul 2013 din biroul dvs. de politolog, jurnalist şi profesor universitar de democraţie?
- Anul 2013 se încheie extrem de prost. Politic, a fost un an catastrofal, întrucât, după ce a început cu o coabitare, care mi s-a părut rezonabilă, sfârşeşte cu un scandal general. De ce am fost eu pentru această mult hulită coabitare? De ce eram printre foarte puţinii analişti care o susţineau? Pentru că, totuşi, noi lucrăm cu materialul clientului, iar colaborarea instituţională dintre Preşedinţie şi Guvern era, clar, în folosul ţării. Cum să nu pledezi pentru ceva ce aduce o valoare adăugată în folosul general? Pe de altă parte, lumea trebuie să înţeleagă că parlamentul ăsta care, acum, a votat aşa de anapoda, de ani de zile încearcă să anuleze legislaţia anticorupţie, de ani de zile se petrec bătălii subterane la Comisia juridică, indiferent de cine a fost la putere sau în opoziţie. Acum au ieşit la suprafaţă şi ştie toată lumea... Dar ambasadele din România ştiu demult situaţia, ambasadele stau tot timpul cu teama că, într-o bună zi, oamenii ăştia din parlament vor retrage ceea ce au acceptat forţat; ei au aprobat forţat toată legislaţia asta anticorupţie, în anii 2004-2005-2006, înainte de aderare, că după aceea, presiunile n-au mai fost aşa de mari; a rămas activ Mecanismul de Cooperare şi Verificare (MCV), dar n-au mai avut ce să le facă, fiindcă e greu, totuşi, să te scoată din UE. Şi atunci, o altă variantă, decât o mare coaliţie, în care există un minim consens pentru unele lucruri de bază, care să-ţi permită să avansezi, eu nu văd. De asta eu susţin, în general, ideea de mare coaliţie în România. Problema este: ce te faci dacă marea coaliţie devine un cartel? Un cartel cu interese comune, cu nişte legi ale lor, pentru care ei sunt de acord (dar nu suntem şi noi!), şi aici, după părerea mea, singura soluţie este să crească supravegherea din partea populaţiei, a societăţii civile. Nu doar în Bucureşti sau în două-trei oraşe mari, ci în toată ţara.
"Am întâlnit în avion studenţi români din Occident, care veneau în weekend, să meargă la manifestaţia pentru Roşia Montană!"
- Aşa cum a fost cazul cu Roşia Montană. Cum îi descrieţi pe tinerii care au ieşit în stradă, în mai multe oraşe din ţară, pentru a apăra Roşia? Se configurează o generaţie tânără, cu o altă mentalitate?
- Este generaţia socializată în Occident, o generaţie a internetului care, practic, se educă aici, la fel ca cei de acolo, se uită la aceleaşi site-uri, la aceleaşi facebook-uri, sunt nişte tineri absolut contemporani. Pe de altă parte, noi am reuşit destul de greu să adunăm masa de oameni care a ieşit în stradă şi care au fost, totuşi, mai puţini decât studenţii pe care îi au Universitatea sau Politehnica din Capitală, deşi, s-a ajuns la un maxim apreciabil de vreo 40.000 de oameni în Bucureşti. N-am fost chiar aşa de mulţi, dar am fost mai mulţi ca de obicei. Excelent! Facebook-ul a ajutat enorm. Am întâlnit în avion studenţi români din Occident, care veneau în weekend, să meargă la manifestaţia pentru Roşia Montană! Deci, majoritatea străzii este una trudită, greu făcută, cu oameni tineri, despre care nu avem nici o garanţie că vor mai fi aici peste 3-4 ani, tot aşa cum cei cu care am fost eu în Piaţa Universităţii, acum 20 de ani, nu mai sunt aici, mulţi au plecat şi au plecat de tot. Ce mă încurajează este că mulţi tineri intră pe pagina noastră, www.romaniacurată.ro, şi întreabă: "La Buzău se organizează ceva?". "La Tulcea va fi vreo mişcare?". "La Iaşi este programat vreun miting?". Este impresionant, pentru că în unele oraşe sunt foarte puţini; la Galaţi, de pildă, a ieşit o singură familie: părinţii cu doi copii. Asta e, trebuie să construieşti, trebuie să construim masa critică necesară. Să punem presiune pe toate partidele. Cu cât creşterea economică este mai mare, cu atât se întăreşte clasa autonomă de care avem nevoie, cu atât putem construi o structură permanentă, un partid altfel. Un partid de 10% ar fi ideal să forţeze partidele actuale să intre în competiţie, ar conduce la primenirea clasei politice, la crearea unei societăţi bazate pe merite (o meritocraţie).
"Intelectualul român n-a avut niciodată o legătură prea mare cu poporul"
- Cum comentaţi abţinerea intelectualilor de frunte ai României de a se implica în temele fierbinţi ale actualităţii, cum ar fi Roşia Montană şi gazele de şist? În fond, e vorba despre economia naţională...
- Unul dintre ei a scris, totuşi, un text, în care ne-a acuzat pe noi, militanţii pentru salvarea Roşiei Montane, că suntem "hiperactivi" şi mai "iritanţi" chiar decât ăia care creează problemele. Mai sunt nişte domni care stau la Paris şi pentru care ceea ce facem noi aici pare a fi ceva foarte îndepărtat. Ce poţi să le faci? Unora, care au făcut şi lucruri onorabile, nu le mai poţi cere militantism, au trecut la altă generaţie. De fapt, intelectualul român n-a avut niciodată o legătură prea mare cu poporul. Nu vreau să dau nume, că, oricum, lor le displace simplul fapt că exist şi mă comport altfel decât ei. Când ne-au bătut minerii, în 1990, mi-am strâns lucrurile şi m-am dus două luni în Valea Jiului, să fac interviuri cu ei, să înţeleg ce s-a întâmplat... Eu nu vin dintr-un mediu popular, n-am să pretind acest lucru; vin dintr-un mediu intelectual, burghez, dar, prin natura meseriei mele, de jurnalist şi sociolog, am învăţat să intervievez oamenii, să creez această legătură de a vorbi cu toată lumea, de a fi în priză cu toată societatea. Ştiu, dacă mă duc la o staţie de benzină, lumea mă întreabă ce se întâmplă, sau mă ţine la curent cu lucrurile noi din oraş, şi asta e foarte bine. Dar nu e ăsta felul tradiţional de a fi al intelectualului român, care a fost cultivat altfel. El urmează moştenirea lui Noica. Noica a cultivat ideea că intelectualii trebuie să fie undeva deasupra, separaţi de popor, ocupându-se de lucrurile spirituale înalte, şi nu de problemele sociale. Asta-i tradiţia, ce poţi să faci?
"Neîncrederea europenilor în România e foarte mare"
- Vorbind de actualitatea imediată, vă rog să analizaţi momentul politic ruşinos cu care guvernanţii au încheiat anul 2013, încercând să-şi tragă legi... personale.
- Situaţia în prezent este următoarea: am înregistrat victoria la legea minelor, de fapt, legea "Roşia Montană 2". Am luat-o om cu om şi am ajuns la 47 de "defecţiuni", 47 de deputaţi convinşi să nu voteze legea lui Ponta, împiedicând astfel proiectul Roşia Montană, ceea ce e foarte bine. Pe de altă parte, n-am reuşit să împiedicăm votarea modificărilor la codul penal, plănuită, cum spuneam, de multă vreme de PSD şi UNPR, prin care s-a urmărit crearea unei imunităţi a parlamentarilor şi anularea conflictului de interese. Nu-mi sunt clare întâmplările din "marţea neagră", dar îmi e clar că a fost vorba de o conspiraţie, de o prostie catastrofală. De ce spun prostie catastrofală? Pentru că ei nu-şi dau seama că noi pierdem ca ţară, suntem pe cale să transformăm integrarea în UE într-un şir de dezavantaje. Adică, în loc să ne bucurăm şi de avantajele integrării, suntem condamnaţi, prin votul lor, să "beneficiem" numai de dezavantajele ei. Degeaba îşi imaginează că vor fura fondurile europene, rămânând nepedepsiţi. De fapt, nu vor mai exista fonduri europene de furat! Domnul Zgonea a trimis o hârtie la Vivianne Redding şi a zis că România nu e de acord cu crearea funcţiei de procuror european, care ar urma să cerceteze numai fraudele legate de fondurile europene; că nu e nevoie, că ne descurcăm noi foarte bine... Au mai trimis hârtii "contra" şi în Germania şi Olanda, şi ce-au spus ele? Au spus: dom'le, soluţia nu este să facem procuror european, care e scump şi trebuie să umblăm mereu să dovedim că ţările astea corupte fraudează banii. Soluţia este să le tăiem fondurile complet, şi cu asta basta! Deci, ăştia din parlamentul României sunt integral inconştienţi, ei nu-şi dau seama că simplul fapt că trimiţi o scrisoare în care spui că nu vrei să vină ăla să te cerceteze demonstrează că ai ceva de ascuns. De ce ni se aplică nouă corecţia retrospectivă de un miliard de euro?! Pentru că neîncrederea europenilor e foarte mare şi, în clipa în care profiţi de orice procedură parlamentară, ca să treci legi aberante, nu faci decât să dai justificări Bruxelles-ului... De aceea, nu cred că legile votate în "marţea neagră" au vreo şansă să rămână în vigoare. Sunt convinsă că o să-i facem să le ia înapoi. Cu această ocazie, a văzut toată lumea cine este la noi în parlament şi cum controlează domnii Ponta şi Antonescu toate lucrurile astea. Finalmente, nu sunt decât două posibilităţi: ori ei ştiau, şi atunci sunt parte din această mizerie, ori, dacă nu ştiau, înseamnă că sunt lideri de formă. Pe cine interesează liderii de formă? Nimeni nu vrea să accepte un lider de formă, n-avem nevoie de aşa ceva, nu? O decredibilizare totală.
- Puteţi arunca o privire în viitorul imediat? Ce ne aşteaptă în 2014?
- Anul 2014 va aduce o succesiune de alegeri. Din păcate, toate aceste alegeri nu le vor oferi oamenilor cine ştie ce alternativă. Nu prea este cineva de ales. Aici este problema mare. Ce trebuie făcut este să se folosească intervalul până la viitoarele alegeri legislative, din 2016, căci acelea sunt cele mai importante pentru construirea unei alternative politice având ca nucleu această nouă generaţie din stradă. Uşor nu este, pentru că la alternativa asta se gândesc şi serviciile, şi oamenii rodaţi în manipulare, şi care au creat deja "alternative" politice în număr de trei-patru numai în ultimul an. De aia e foarte greu să încerci să construieşti ceva. Dar, după părerea mea, reţeaua asta care s-a creat cu Roşia Montană, această reţea civică, reţea de oameni verificaţi, că i-am văzut deja cum s-au purtat în ultimele luni, asta trebuie întărită şi dezvoltată. Pe structura ei trebuie să încercăm să construim ceva.
(Persoanele sau organizaţiile care doresc să facă parte din Alianţa pentru o Românie Curată sunt rugate să ia legătura cu secretariatul ARC la office@sar.org.ro sau la numerele de telefon:
021-211.14.77/ 0721.261.509.)
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
