Dacă în iulie 2012 ei au vizat, printr-un asalt generalizat al instituțiilor statului, preluarea absolută a puterii, nerespectarea principiilor constituționale generând reacția dură a Occidentului (în care România aspiră să se integreze), de data asta, au căutat o cale mai subtilă, legalizând - prin votul Parlamentului - limitarea puterilor Justiției, subordonarea ei în fața Politicului. Pe scurt, sub bagheta lui Valeriu Zgonea, președintele Camerei Deputaților, conspiratorii au modificat Codul Penal pentru a le asigura parlamentarilor și demnitarilor în funcțiune o "superimunitate" care să le permită orice afacere cu fondurile statului și ale UE, fără asumarea vreunei minime responsabilități. În același timp, prin scoaterea lor din categoria funcționarilor publici, li se acordă și "dreptul" de a se implica - ei și familiile ori clienții lor - în dirijarea arbitrară a fondurilor publice, fără a putea fi acuzați de "conflict de interese". O "lege a amnistiei" coafa această nouă "mișcare", prin ea urmând a fi "albiți" toți politicienii condamnați (sau în curs de condamnare), DNA și ANI, instituțiile specializate în combaterea corupției la nivel înalt, văzându-se, astfel, private de obiectul muncii. De la Adrian Năstase, Cătălin Voicu, Gigi Becali etc., până la Relu Fenechiu sau Dan Voiculescu, toți corupții dovediți redeveneau, brusc, "negustori cinstiți", apți să-și reia (de data asta cu o imunitate suplimentară) afacerile. La adoptarea modificărilor și a amnistiei, în "marțea neagră", au participat - din "naivitate", susțin unii - și reprezentanți ai Opoziției, vrând, parcă, să confirme teza că fenomenul corupției nu are frontiere partinice.
Deși conspiratorii și-au luat toate măsurile de precauție pentru a masca lovitura, ea nu a putut fi încheiată. V. Ponta plecase, strategic, la funeraliile lui Nelson Mandela, tocmai în noaptea în care comisia juridică a Camerei Deputaților a finalizat - fără niciun aviz al organelor juridice competente și fără nicio dezbatere publică - propunerile de modificare a Codului Penal, introduse - în ziua următoare - de Zgonea, pe ordinea de zi a Camerei Deputaților, iar C. Antonescu, candidatul USL la președinție, semnase, "ca proasta-n târg", documentele, fără să le consulte. Ideea genială, după părerea complotiștilor, era ca principalii lideri ai coaliției la putere să fie exonerați de acuzația de instigare la subordonarea și blocarea Justiției, rolul principal revenind masei parlamentare, ca "for suprem al democrației românești". În toate democrațiile reale, forul legislativ decide suveran regulile de administrare a dreptății, fără a încălca însă competențele celorlalte puteri. De aceea, în țările cu tradiții democratice respectate, partidele propun alegătorilor, pentru demnitatea parlamentară, pe cei mai competenți și carismatici membri ai lor, responsabili pentru inițiativele luate în fața celor ce i-au votat. V. Ponta și C. Antonescu s-au bazat, în mimarea surprizei produse de modificările parlamentare ale Codului Penal, pe această aparentă "independență suverană" a Parlamentului. Se știe însă cum funcționează autonomia legislativului în "democrațiile neconsolidate" (în totalitarism, ea neexistând), tot așa cum este cunoscută lipsa de experiență și maturitate politică a alegătorului român. Partidele au trimis în instituția parlamentară o mulțime de "clienți" interesați de cu totul altceva decât administrarea dreptății și a binelui colectiv. Cei aproape treizeci de parlamentari acuzați de ANI și DNA de corupție și conflict de interese reprezintă doar o mică fracțiune din totalul "aleșilor" corupți sau implicați în corupție. Modificările aduse Codului vizau imunizarea acestora, în schimbul susținerii totale a conducătorilor în exercitarea puterii. Interdependența mafiotă între lideri și clienții lor este o constantă a grupurilor de crimă organizată.
Surprinși că trucul neamestecului lor în deciziile Parlamentului nu a ținut nici în fața cancelariilor occidentale, nici în fața mediilor independente, cei doi protagoniști (și beneficiari) ai acțiunilor de subordonare politică a Justiției au dat înapoi. C. Antonescu a declarat că PNL-ul, pe care îl conduce, nu va vota Legea Amnistiei și va cere reexaminarea transparentă a modificărilor Codului Penal. Cel care, în vara lui 2012, acuza Occidentul de imixtiune în treburile "țărișoarei" lui, s-a dovedit acum mult mai ponderat față de protestele ambasadelor vestice, la noua încercare de demolare a statului de drept. Rolul de a se îmbățoșa în fața Occidentului (a SUA, în special) i-a revenit, de această dată, lui Victor Ponta, perceput clar ca principalul organizator al mascaradei parlamentare din 10 decembrie. Ponta știe că, pentru conducătorii UE și NATO, a devenit o persoană nefrecventabilă, chiar dacă este acceptat protocolar. Eforturile de a șterge rolul jucat în acțiunea inițiată în iulie 2012 sau amintirea plagiatului său la doctoratul în drept s-au năruit acum cu totul. Ponta va căuta să șantajeze UE și NATO cu apropierea României de Rusia și China, chiar dacă șantajul - și "măsurile" conexe lui - vor provoca suferințe economice și sociale grave și vor trimite iarăși țara în "zona gri" a continentului din care face parte. Cât timp conducătorii vremelnici ai României nu vor pricepe că, în statul de drept, "nimeni nu e mai presus de lege", că toți cei aflați în serviciul public (ca funcționari sau demnitari) trebuie să răspundă egal pentru actele lor, că Legea nu se modifică peste noapte, în funcție de momentane interese arbitrare, țara va balansa la marginea Europei nu numai ca plasament geografic.
Într-un interviu acordat cotidianului Adevărul, președintele Traian Băsescu a susținut că V. Ponta și C. Antonescu s-au manifestat ca niște conspiratori în asaltul statului de drept, pentru că sunt, în fapt, marionetele baronilor și afaceriștilor locali, ce vor imunitate în "operațiunile" lor cu banii publici. Ponta s-ar dedubla și ar minți mereu, pentru că este "sfâșiat" între "lista lui Barroso" (președintele Comisiei Europene) și "lista lui Voiculescu" ("președintele Corupției Române" și șeful Antenei 3). Nefericită e țara ce depinde de șantajul unui corupt condamnat. Cred, însă, mai degrabă, că Victor Ponta și Crin Antonescu sunt niște "lupi în piele de oaie", învățați să conspire pentru cucerirea pe orice cale a puterii de înaintașii lor național-comuniști. Victor Ponta și Crin Antonescu nu vor avea niciodată demnitatea de a demisiona, deși au fost iarăși prinși "cu ocaua mică".