Crăciunul se apropie cu paşi repezi. Soliile de ninsori deja au venit. Doar vraja pe care o răspândea altădată s-a cam pierdut. Farmecul lui curat, din vremea bunicilor şi a părinţilor noştri. Confiscat de consumism şi prost gust, Crăciunul nostru coboară în stradă. Şi-a pierdut nobleţea şi sacralitatea cu care era celebrat. Naşterea Domnului e astăzi o afacere populată de milioane de Moşi Crăciuni agitaţi şi stridenţi, o armată gălăgioasă şi agresivă, care ne taie calea pe internet şi la televizor, prin pieţele oraşelor şi în mall-urile gigantice. Unde e taina stelei care răsare, a colindelor şi a darurilor aşezate sub pom? Cadourile circulă şi ele pe bandă rulantă, banale şi tipizate, produse industriale la vrac. Din fericire, mai există excepţii, mai există artişti care opun rezistenţă proletarizării Crăciunului, prin creaţii menite să îi restabilească nobleţea şi rangul înalt. O astfel de oază se află în cartierul bucureştean Cotroceni, pe strada Dr. Staicovici nr. 19. Acolo este "Casa Wagner", o mică patrie a frumosului gingaş şi elevat, patronată cu graţie de o ceramistă care şi-a propus să continue şi să dezvolte tradiţia porţelanurilor şi a podoabelor de porţelan unicat: Ana Wagner.
Casa Porţelanului
O vilă elegantă, nu prea mare, într-un cartier bucureştean ce nu şi-a pierdut aura interbelică. Păşesc pe uşa de la parter şi încăperea cea mare mă învăluie pe loc, cu un farmec bine gândit. Bijuterii şi obiecte preţioase sunt expuse peste tot, într-o cascadă de porţelan, culori şi monturi rafinate. Îmi las privirea să lunece în voie. Bijuteriile-unicat, făcute manual, îmi acaparează ochiul cu farmecul lor translucid. În fiecare sunt strânse laolaltă, ca într-un punct de forţă - porţelanul, argintul, aurul şi pietrele preţioase. Înnobilate astfel, micile porţelanuri pictate devin giuvaiere. Iar cea care compune toate aceste frumuseţi este Ana Wagner.
Ana este jumătate din Casa Wagner. Cealaltă jumătate este Irina, sora ei. De profesie economist şi cu un CV strălucit, Irina este galerista Anei Wagner şi creierul comercial al gingaşei lor întreprinderi. Împreună au reuşit ca în 8 ani să pună pe picioare această afacere a bunului gust, iar din 2010, au deschis în Cotroceni Casa Porţelanului, "Wagner, arte frumoase şi poveşti", cum au botezat-o incitant. În vibraţia bine rânduită a porţelanurilor, am stat puţin de vorbă cu cele două surori.
- Cum aţi ajuns să faceţi bijuterii atât de speciale? Frumuseţea lor pare din altă lume, din vremuri care au trecut...
- Ideea bijuteriilor mele mi-a încolţit în Franţa. M-am dus acolo de câteva ori, special, prin manufacturile de porţelan de la Limoges şi Sèvres. Şi tot umblând prin depozitele cu obiecte de porţelan, am descoperit blancurile bijuteriilor pe care ei le propuneau. Blancurile sunt obiectele de porţelan alb, nepictate încă. Am văzut acolo nişte mici secţiuni dedicate bijuteriilor: inele, pandantive, brăţări. Până atunci, nu-mi trecuse prin minte că aş putea să fac bijuterii de porţelan. Făceam doar ceşti pentru ceai şi cafea şi obiecte decorative. După ce m-am întors de la Limoges, au început să-mi vină ideile, am adus blancuri în atelier, am importat şi am început să le decorăm. Universul şi poveştile de pe ceştile şi ceainicele de porţelan le-am trecut, miniatural, pe bijuterii. Am transferat peisajele fantastice şi poveştile noastre cu pisici, care sunt deja consacrate la noi, pe bijuterii. Au ieşit nişte lucrări de o minuţiozitate extremă şi de o frumuseţe aparte. Să descoperi o poveste într-o bijuterie, un peisaj sau un personaj, cu istoriile lor, mi se pare frumos. La început, bijuteriile mele erau doar din porţelan pictat manual şi atât. După doi ani, am făcut un curs de bijuterie tradiţională şi am început să montez porţelanul în metale ca argintul, aurul sau alama, în combinaţie cu pietrele semipreţioase sau preţioase. Acum, bijuteriile noastre se pot transmite de la o generaţie la alta; durează veşnic.
- Desenele de pe porţelan au aur şi platină, cele două culori care definesc şi decorul Crăciunului. Obiectele voastre sunt daruri pentru sărbătoarea care se apropie?
- E o alchimie la mijloc. Aurul şi platina sunt în stare lichidă, vin în nişte sticluţe maronii şi se comportă ca o cerneală. O iei uşor pe o pensulă foarte fină sau pe peniţă şi începi să-ţi faci caligrafia. Bijuteriile eu le fac, de la cap la coadă.
- La ce vă gândiţi când pictaţi? Delicateţea obiectelor cheamă amintiri din copilărie? Luminile Crăciunului de atunci?
Într-adevăr, bijuteriile atelierului nostru sunt pline de poveşti. Sunt bijuterii care pot fi lăsate moştenire nepoţilor. Multe dintre poveştile de pe bijuteriile mele vin din lumea dragă a copilăriei. Îmi amintesc broderiile făcute de bunica, pe care le scotea din dulapul frumos mirositor în preajma sărbătorilor, şi ni le prezenta cu mare drag şi în detaliu. Ea ne-a învăţat să coasem şi să brodăm. Globurile de sticlă pictate manual, vechi pe atunci de o sută de ani, le luam la studiat împreună cu sora mea şi îi făceam fiecăruia o poveste întinsă. Toată bucuria Crăciunului copilăriei, petrecut alături de cei dragi, o port tot timpul în suflet. Şi cred că din acest mic rezervor de fericire scot câte un strop şi îl torn pe porţelan, ori de câte ori lucrez o bijuterie. Bijuteria Wagner asta este. O oază de frumos şi bucurie, făcută din foarte, foarte multe ingrediente.
- Minunatele voastre poveşti pictate cu aur şi cu argint se vând sau sunt făcute numai de dragul artei?
- Paradoxal, 2013 a fost cel mai bun an al nostru din 2008 încoace, deşi profitul nostru este mic, pentru că reinvestim foarte serios. Şi eu cred că ni s-a întâmplat asta din două motive - îmi răspunde Irina. Mai întâi, pentru că acum oamenii şi-au mai schimbat psihologia. Preferă să cumpere un obiect de calitate, deosebit, chiar dacă e mai scump. Şi apoi, cei care îşi permit preferă obiectele unice. Pentru ei, marile branduri precum Chanel nu mai reprezintă un lux, pentru că îşi creează în masă obiectele. Oamenii îşi doresc obiecte foarte personale, create pentru ei, şi noi asta oferim. Lumea a început să se sature de vulgaritate şi să simtă nevoia distincţiei.
- Vă gândiţi să vindeţi şi în străinătate?
- Vindem şi acum, cam 10-15%, dar am vrea să vindem jumătate din tot ce facem la export. Orientul îndepărtat şi Mijlociu, dar şi Rusia, sunt pieţe extraordinare pentru ceea ce facem noi. Până şi chinezii vor să cumpere şi altceva decât porţelanul lor. Magazinele de lux chinezeşti au început să caute mărfurile europene. Şi îşi doresc ca mărfurile să fie inscripţionate cu "made in Europe", "made in Romania" etc. Este un semn de nobleţe pentru ei, să aibă în case produse făcute în Europa, marcate astfel. Când am fost la Paris, la un târg internaţional important, sud-coreenii ne-au rugat insistent să apară "made in Romania" pe porţelanurile noastre. Şi arabii la fel. Asta e tendinţa actuală în lume. Asia dă de lucru Europei, la obiecte "hand made" (făcute de mână) şi de lux.
- Să ne întoarcem la sărbătoarea care se apropie, anunţată deja de ninsori. Cu ce minunăţii şi bijuterii de Crăciun vă aşteptaţi publicul?
- Pentru acest Crăciun şi sfârşit de an, am pregătit o colecţie mică, bazată pe mult aur, care este aşternut direct pe albul porţelanului, pe negru, într-o formă foarte grafică, şi pe argint. Sunt modele simple şi foarte de efect, perfecte pentru perioada sărbătorilor, în care e minunat să dăruim o bijuterie-unicat, realizată manual, şi la fel de strălucitoare precum stelele de Crăciun.