Crăciunul se apropie cu pași repezi. Soliile de ninsori deja au venit. Doar vraja pe care o răspândea altădată s-a cam pierdut. Farmecul lui curat, din vremea bunicilor și a părinților noștri. Confiscat de consumism și prost gust, Crăciunul nostru coboară în stradă. Și-a pierdut noblețea și sacralitatea cu care era celebrat. Nașterea Domnului e astăzi o afacere populată de milioane de Moși Crăciuni agitați și stridenți, o armată gălăgioasă și agresivă, care ne taie calea pe internet și la televizor, prin piețele orașelor și în mall-urile gigantice. Unde e taina stelei care răsare, a colindelor și a darurilor așezate sub pom? Cadourile circulă și ele pe bandă rulantă, banale și tipizate, produse industriale la vrac. Din fericire, mai există excepții, mai există artiști care opun rezistență proletarizării Crăciunului, prin creații menite să îi restabilească noblețea și rangul înalt. O astfel de oază se află în cartierul bucureștean Cotroceni, pe strada Dr. Staicovici nr. 19. Acolo este "Casa Wagner", o mică patrie a frumosului gingaș și elevat, patronată cu grație de o ceramistă care și-a propus să continue și să dezvolte tradiția porțelanurilor și a podoabelor de porțelan unicat: Ana Wagner.
Casa Porțelanului
O vilă elegantă, nu prea mare, într-un cartier bucureștean ce nu și-a pierdut aura interbelică. Pășesc pe ușa de la parter și încăperea cea mare mă învăluie pe loc, cu un farmec bine gândit. Bijuterii și obiecte prețioase sunt expuse peste tot, într-o cascadă de porțelan, culori și monturi rafinate. Îmi las privirea să lunece în voie. Bijuteriile-unicat, făcute manual, îmi acaparează ochiul cu farmecul lor translucid. În fiecare sunt strânse laolaltă, ca într-un punct de forță - porțelanul, argintul, aurul și pietrele prețioase. Înnobilate astfel, micile porțelanuri pictate devin giuvaiere. Iar cea care compune toate aceste frumuseți este Ana Wagner.
Ana este jumătate din Casa Wagner. Cealaltă jumătate este Irina, sora ei. De profesie economist și cu un CV strălucit, Irina este galerista Anei Wagner și creierul comercial al gingașei lor întreprinderi. Împreună au reușit ca în 8 ani să pună pe picioare această afacere a bunului gust, iar din 2010, au deschis în Cotroceni Casa Porțelanului, "Wagner, arte frumoase și povești", cum au botezat-o incitant. În vibrația bine rânduită a porțelanurilor, am stat puțin de vorbă cu cele două surori.
- Cum ați ajuns să faceți bijuterii atât de speciale? Frumusețea lor pare din altă lume, din vremuri care au trecut...
- Ideea bijuteriilor mele mi-a încolțit în Franța. M-am dus acolo de câteva ori, special, prin manufacturile de porțelan de la Limoges și Sèvres. Și tot umblând prin depozitele cu obiecte de porțelan, am descoperit blancurile bijuteriilor pe care ei le propuneau. Blancurile sunt obiectele de porțelan alb, nepictate încă. Am văzut acolo niște mici secțiuni dedicate bijuteriilor: inele, pandantive, brățări. Până atunci, nu-mi trecuse prin minte că aș putea să fac bijuterii de porțelan. Făceam doar cești pentru ceai și cafea și obiecte decorative. După ce m-am întors de la Limoges, au început să-mi vină ideile, am adus blancuri în atelier, am importat și am început să le decorăm. Universul și poveștile de pe ceștile și ceainicele de porțelan le-am trecut, miniatural, pe bijuterii. Am transferat peisajele fantastice și poveștile noastre cu pisici, care sunt deja consacrate la noi, pe bijuterii. Au ieșit niște lucrări de o minuțiozitate extremă și de o frumusețe aparte. Să descoperi o poveste într-o bijuterie, un peisaj sau un personaj, cu istoriile lor, mi se pare frumos. La început, bijuteriile mele erau doar din porțelan pictat manual și atât. După doi ani, am făcut un curs de bijuterie tradițională și am început să montez porțelanul în metale ca argintul, aurul sau alama, în combinație cu pietrele semiprețioase sau prețioase. Acum, bijuteriile noastre se pot transmite de la o generație la alta; durează veșnic.
- Desenele de pe porțelan au aur și platină, cele două culori care definesc și decorul Crăciunului. Obiectele voastre sunt daruri pentru sărbătoarea care se apropie?
- E o alchimie la mijloc. Aurul și platina sunt în stare lichidă, vin în niște sticluțe maronii și se comportă ca o cerneală. O iei ușor pe o pensulă foarte fină sau pe peniță și începi să-ți faci caligrafia. Bijuteriile eu le fac, de la cap la coadă.
- La ce vă gândiți când pictați? Delicatețea obiectelor cheamă amintiri din copilărie? Luminile Crăciunului de atunci?
- Ah, da, Crăciunul copilăriei! Crăciunul pe care l-am trăit cu o intensitate maximă a purității, când la Deva, la părinți, când la Hunedoara, la bunicii mei. A avut o mare frumusețe și o delicatețe speciale, pentru că am copilărit în perioada comunismului, iar parfumul Crăciunului era puternic pe-atunci. Era de-a dreptul magic! Mirosul bradului, țurțurii și globurile de sticlă fină așezate cu grijă în pom, îngerașii de hârtie colorată, făcuți împreună cu mama, scrisorile cu dorințe puse în fereastră, felicitările tipărite, cu cântecul german "Stille Nacht", emoția serii în care îl pândeam pe Moș să vină, clopoțelul cu care suna unul dintre părinți, atunci când cadourile erau "sosite" și puse sub brad, și apoi - bucuria de a sta la masă împreună cu toți cei dragi. Toate ne aduceau o fericire imensă.
Într-adevăr, bijuteriile atelierului nostru sunt pline de povești. Sunt bijuterii care pot fi lăsate moștenire nepoților. Multe dintre poveștile de pe bijuteriile mele vin din lumea dragă a copilăriei. Îmi amintesc broderiile făcute de bunica, pe care le scotea din dulapul frumos mirositor în preajma sărbătorilor, și ni le prezenta cu mare drag și în detaliu. Ea ne-a învățat să coasem și să brodăm. Globurile de sticlă pictate manual, vechi pe atunci de o sută de ani, le luam la studiat împreună cu sora mea și îi făceam fiecăruia o poveste întinsă. Toată bucuria Crăciunului copilăriei, petrecut alături de cei dragi, o port tot timpul în suflet. Și cred că din acest mic rezervor de fericire scot câte un strop și îl torn pe porțelan, ori de câte ori lucrez o bijuterie. Bijuteria Wagner asta este. O oază de frumos și bucurie, făcută din foarte, foarte multe ingrediente.
- Minunatele voastre povești pictate cu aur și cu argint se vând sau sunt făcute numai de dragul artei?
- Paradoxal, 2013 a fost cel mai bun an al nostru din 2008 încoace, deși profitul nostru este mic, pentru că reinvestim foarte serios. Și eu cred că ni s-a întâmplat asta din două motive - îmi răspunde Irina. Mai întâi, pentru că acum oamenii și-au mai schimbat psihologia. Preferă să cumpere un obiect de calitate, deosebit, chiar dacă e mai scump. Și apoi, cei care își permit preferă obiectele unice. Pentru ei, marile branduri precum Chanel nu mai reprezintă un lux, pentru că își creează în masă obiectele. Oamenii își doresc obiecte foarte personale, create pentru ei, și noi asta oferim. Lumea a început să se sature de vulgaritate și să simtă nevoia distincției.
- Vă gândiți să vindeți și în străinătate?
- Vindem și acum, cam 10-15%, dar am vrea să vindem jumătate din tot ce facem la export. Orientul îndepărtat și Mijlociu, dar și Rusia, sunt piețe extraordinare pentru ceea ce facem noi. Până și chinezii vor să cumpere și altceva decât porțelanul lor. Magazinele de lux chinezești au început să caute mărfurile europene. Și își doresc ca mărfurile să fie inscripționate cu "made in Europe", "made in Romania" etc. Este un semn de noblețe pentru ei, să aibă în case produse făcute în Europa, marcate astfel. Când am fost la Paris, la un târg internațional important, sud-coreenii ne-au rugat insistent să apară "made in Romania" pe porțelanurile noastre. Și arabii la fel. Asta e tendința actuală în lume. Asia dă de lucru Europei, la obiecte "hand made" (făcute de mână) și de lux.
- Să ne întoarcem la sărbătoarea care se apropie, anunțată deja de ninsori. Cu ce minunății și bijuterii de Crăciun vă așteptați publicul?
- Pentru acest Crăciun și sfârșit de an, am pregătit o colecție mică, bazată pe mult aur, care este așternut direct pe albul porțelanului, pe negru, într-o formă foarte grafică, și pe argint. Sunt modele simple și foarte de efect, perfecte pentru perioada sărbătorilor, în care e minunat să dăruim o bijuterie-unicat, realizată manual, și la fel de strălucitoare precum stelele de Crăciun.