Pentru persoanele care au o inimă sănătoasă, aşa cum este şi cazul dvs., aritmiile cardiace ocazionale sunt rareori motiv de îngrijorare şi majoritatea nu necesită tratament medical. Totuşi, dacă aceste aritmii devin deranjante, rezolvarea problemei se poate realiza prin limitarea sau evitarea cauzei care a determinat apariţia lor. Trebuie să se ştie că unele persoane se nasc cu un scurtcircuit la nivelul inimii, scurtcircuit care poate deveni manifest după mai mulţi ani, chiar dacă, în afara acestuia, inima este perfect normală. Mulţi factori pot afecta activitatea electrică a inimii şi sistemul de conducere, determinând, astfel, apariţia aritmiilor cardiace. Afectarea arterelor coronare, hipertensiunea arterială şi insuficienţele valvulare pot slăbi miocardul, compromiţând funcţia de pompă sanguină a acestuia. O aritmie se poate produce şi după un infarct, datorită cicatricei care se formează şi care tulbură circulaţia impulsului electric de-a lungul inimii (nodul sinusal atrio-ventricular). În acelaşi timp, şi alte probleme de sănătate nespecifice, legate de inimă, pot cauza aritmii. Acestea pot include o glandă tiroidă hiperactivă sau un dezechilibru sanguin. Nu în ultimul rând, anumite medicamente, considerate utile în tratamentul afecţiunilor cardiace, pot produce aritmii ca efect secundar.
În privinţa extrasistolelor (problema cu care vă confruntaţi), trebuie spus că acestea sunt dereglări premature, anticipate, în succesiunea regulată a contracţiilor inimii. Pot apărea atât la persoanele sănătoase, în urma unor emoţii puternice, eforturi, pe fondul unor tulburări digestive sau al abuzului de excitanţi (cafea, cola, tutun, alcool), cât şi la persoanele cu diverse probleme cardiace, cum ar fi cardiopatia ischemică, stenoza mitrală sau antecedentele de infarct miocardic. Extrasistolele se manifestă obişnuit prin palpitaţii, ameţeli, dureri precordiale, senzaţie de oprire a inimii şi, aspect important de luat în calcul, reprezintă un factor important de risc mai ales pentru persoanele care au trecut de vârsta de 40 de ani.
Aşa cum spuneam la început, unele aritmii nu necesită tratament, însă, dacă un anume tip de aritmie cauzează simptome sau poate fi un factor de risc pentru apariţia altor aritmii, mai severe, tratamentul este de obicei necesar. Fără a intra în amănunte, menţionez că pentru a trata aritmiile, sunt utilizate mai multe tipuri de medicamente antiaritmice (digitalice, blocanţii canalelor de calciu, beta-blocantele, adenozina, anticoagulantele etc.), care se administrează, de obicei, în fiecare zi, pentru tot restul vieţii.
Medicina naturistă utilizează diferite remedii pentru tratamentul aritmiilor, dintre care Păducelul se dovedeşte ideal în toate tulburările de ritm cardiac, inclusiv în caz de extrasistole. Însă, pentru ca efectul terapeutic să fie mai complex, ar fi bine ca Păducelul să se administreze în asociere cu alte plante (Valeriana, Talpa-gâştei, Unguraş, Levănţică etc.) recunoscute pentru proprietăţile lor antiaritmice. Din acest motiv, vă propun spre utilizare câteva remedii complexe, indicate în managementul tulburărilor de ritm cardiac.
Calmogen - produs cu efect superior Distonocalmului şi care conţine în plus derivaţi dihidrogenaţi din Corn de secară (acţiune alfa-adrenolitică) şi Hidroxizina, care deţine proprietăţi tranchilizante, anticolinergice şi antiaritmice.
Ritmo-stabil - produs indicat în stabilizarea ritmului cardiac, antispasmodic, reglator al tensiunii arteriale, vasodilatator, uşor sedativ şi anxiolitic.
Cardiozyme - produs compus din Coenzima Q10 şi Resveratrol, indicat în afecţiuni cardio-vasculare, hipertensiune arterială, insuficienţă cardiacă, aritmii, cardiopatie ischemică, ateroscleroză etc.
Din această schemă terapeutică nu poate lipsi Magneziul, indispensabil în tratamentul aritmiilor cardiace, mai ales pentru rolul său de tonic cardiac şi antiaritmic, dar şi pentru proprietăţile sale anxiolitice şi antihipertensive.
Să auzim numai de bine!
Dr. LAWRENCE CHUKWUDI NWABUDIKE - medic primar dermatolog, acupunctor şi homeopat - Bucureşti.
Tel. 0752/30.45.36, 0746/01.76.60, e-mail: chukwudi.nwabudike@live.com
"Ştie cineva adevărata cauză a psoriazisului?"
(Răspuns pentru CONSTANTIN POP, F. AS 1057)
Stimate domn, aveţi perfectă dreptate, simplul îndemn: "Păcate taică! Roagă-te!" nu are cum să fie suficient. El nu spune mare lucru şi câteodată reprezintă un paravan după care se ascunde o neştiinţă. Există, într-adevăr, o cauză spirituală pentru orice boală! Dar o direcţionare spre cauza spirituală a oricărei boli cere o discuţie îndelungată cu medicul, dacă acela este dispus la aşa ceva. Aici nu poate fi locul. Pot spune, din experienţă personală, că nu se întâmplă des astfel de discuţii, căci mulţi pacienţi doresc doar dispariţia problemei lor de sănătate, nimic altceva. Însă când discuţia are loc şi pacientul poate folosi sfaturile, lucrurile merg mult mai bine.
Despre psoriazis se pot spune multe. Medicina alopată îl consideră o tulburare autoimună, adică o tulburare în care ţesuturile pacientului sunt considerate străine de către sistemul său imunitar şi acesta atacă corpul. Ea afectează până la 3% din populaţia generală. Poate apărea la toate vârstele, inclusiv, aşa cum aţi observat din experienţa proprie, la bebeluşi.
Nu există, conform medicinei alopate, o cauză propriu-zisă, recunoscută. Totuşi, unii factori declanşatori şi factori de risc se cunosc:
* Predispoziţie genetică - în jur de 40% din pacienţii cu psoriazis au o rudă cu psoriazis.
* Stres - factorii emoţionali pot declanşa psoriazisul, cum ar fi un şoc, o "enervare mare" etc.
* Infecţie streptococică - poate fi un factor declanşator, mai ales pentru forma gutată.
* Traumatism fizic - cum ar fi o zgârietură, o înţepătură sau o arsură (inclusiv solară).
* Medicamente - precum litiu, antipaludice, betablocante (pentru hipertensiune), printre altele, pot duce la declanşarea bolii.
* Fumatul - poate declanşa boala, iar formele au tendinţa să fie mai rele.
* Alcoolul - consumat în cantităţi mari poate fi un factor declanşator.
Psoriazisul nu este limitat la piele, ci poate afecta articulaţiile. Câteodată apare fără leziuni cutanate. Unele forme de artropatie în psoriazis se manifestă cu distrugere osoasă. Clinic, se manifestă zone de piele roşii, acoperite de scuame, câteodată cu mâncărime, localizate pe piele, inclusiv pe scalp. Se mai poate manifesta ca leziuni ale unghiilor, fisuri (crăpături) la nivelul palmelor şi al tălpilor, îngroşarea pielii, leziuni articulare. Boala poate avea perioade lungi (chiar ani) de remisie.
Din punct de vedere naturist, puteţi privi psoriazisul din mai multe perspective, inclusiv aceea a unei tulburări a energiei ficatului (energetic), datorită impactului emoţional al psihicului asupra trupului.
Există câteva forme clinice de psoriazis:
* Psoriazis în plăci, numit psoriazis vulgar - pacienţii au leziuni constând în zone uşor ridicate, roşii, acoperite de scuame groase, adesea întâlnite pe coate şi genunchi.
* Psoriazis gutat - cu leziuni mai mici, semănând cu nişte picături, de regulă se manifestă la cei tineri. Aceasta este forma cel mai des asociată infecţiilor streptococice.
* Psoriazis al scalpului - cu arii roşii, acoperite de scuame groase, care pot cuprinde întreaga suprafaţă a scalpului sau doar arii izolate.
* Psoriazis inversat - care afectează pliurile pielii, zonele interfesiere, axilare, apare adesea la cei obezi.
* Psoriazis al unghiilor - cu discoloraţie adesea galbenă, ca nişte picături de ulei, sub unghii, sau unghiile pot fi îngroşate, pot avea mici găuri sau poate exista o distrugere a lor.
* Psoriazis pustular - apare adesea pe mâini şi picioare, prin zone roşii, având şi leziuni ce conţin puroi.
* Psoriazis eritrodermic, unde ariile extinse ale pielii pot fi roşii, cu sau fără temperatură crescută, precum şi unele simptome sistemice, cum ar fi creşterea pulsului. Aceasta formă poate fi considerată o urgenţă medicală.
* Psoriazis articular - menţionat mai devreme.
Trebuie deosebit psoriazisul de alte boli care se aseamănă cu el, căci abordările diferă. Printre aceste boli se pot menţiona dermatită seboreică, pitiriazis versicolor, pitiriazis rozat, eczemă, parapsoriazis şi infecţii fungice.
Trebuie subliniat faptul că psoriazisul nu este infecţios. Pacienţii pot fi îmbrăţişaţi fără grijă. Nu trebuie izolaţi sau excluşi de la activităţi cum ar fi înotul.
Abordările naturiste includ:
* Stresul psihic - trebuie bine-gestionat. Nu poate fi evitat stresul în viaţa noastră, dar o atitudine pozitivă ar putea ajuta.
* Dieta - mai redusă în grăsimi, mai puţin fast food, mai multe fructe şi vegetale.
* Eliminaţi obiceiurile proaste - cum ar fi fumatul şi multe nopţi petrecute fără somn.
* Alcoolul - trebuie consumat ocazional.
* Verificaţi medicamentele - cum ar fi cele pentru hipertensiune (beta-blocante), antipaludice, litiu şi informaţi-vă dacă nu cumva există alternativă.
* Multe creme emoliente, banale - acestea ajută în ameliorarea simptomelor. După baie, lăsaţi puţină umezeală pe corp şi aplicaţi crema. Acest lucru ajută la reducerea unor simptome, cum ar fi pruritul (mâncărimea), şi la ameliorarea fisurilor la nivelul mâinilor şi al picioarelor.
* Gimnastica - poate ajuta la slăbit, precum şi la îmbunătăţirea tonusului psihic.
* Plante medicinale - cremele cu Aloe vera pot acţiona ca antiinflamatori.
* Acupunctură - cu întărirea meridianelor Plămân, Ficat, Splină-Pancreas, prin înţeparea punctelor ce le aparţin. De evitat, pe cât posibil, înţeparea zonelor afectate.
* Homeopatie - deşi există unele medicamente homeopate ajutătoare, cum ar fi Hepar sulphuris, Psorinum, Sulphur, Tuberculinum, cele mai bune rezultate, după experienţa proprie, sunt date de cele individualizate. Folosind medicamente pe constituţie individuală, se pot produce remisii pe termen lung.
* Grupe de sprijin - familia sau prietenii ajută mult în alungarea depresiei care apare la această boală. Important este să nu fie stigmatizaţi sau izolaţi cei care suferă de psoriazis. Vă urez succes!