Extratereştrii printre noi

- Potrivit unor teorii, cu mii de ani în urmă, planeta Pământ a fost vizitată de civilizaţii extraterestre, mult superioare celei umane. Legendele şi miturile despre zeii-extra­te­reştri apar în mai toate culturile lumii, pe tăbliţele din Me­so­potamia cu scriere cu­neiformă, pe papirusurile din Egipt, pe pergamentele din Qumran, în poveştile sanscrite din India antică, în folclorul mayaş şi chiar în Biblie, în Cartea lui Ezechiel. Adepţii teoriilor extraterestre susţin că vehiculele descrise în vechile scrieri seamănă cu navele cosmice moderne şi că textele an­ti­ce nu relatează nimic altceva decât întâlnirile dintre pământeni şi extratereştri. În secolul al XX-lea, au fost descoperite mai multe cranii şi oseminte, despre care antropologii susţin că aparţin unor creaturi nepământene. Este oare po­sibil ca fiinţele despre care se spu­ne că ar fi descins pe Terra, în urmă cu mile­nii, să fi lăsat urme vii, mai adânci de­cât ne închipuim, să fi lăsat oare chiar moştenitori? -

Craniul misterios

În vara anului 1930, Maria, o americancă în vârstă de 15 ani, a plecat împreună cu părinţii săi în statul me­xican Chihuahua, pentru a-şi vizita rudele. Sătucul în care au poposit era situat în regiunea Canionului Copper, acolo unde, sub pământ, se întind mai multe mine abandonate, peşteri şi tuneluri întortocheate. Lo­calnicii, convinşi fiind că acele locuri subterane sunt stăpânite de spirite rele, nepământene, au prevenit-o pe adolescentă să nu se apropie de acea zonă şi sub nicio formă să nu încerce să o exploreze. Maria însă, cu o curiozitate specifică vârstei, a ignorat avertizările bunicilor şi a pornit în incursiune. Nu departe de sat, a găsit intrarea unei vechi mine, cu un tunel lung, labirintic. Pă­trunzând mai adânc într-unul din culoare, tânăra a descoperit un schelet, lângă care se afla o mo­viliţă. Maria a început să sape şi, curând, în faţa ochilor săi s-a deschis un mormânt în care se afla un alt schelet, ce părea al unui copil, doar că oasele erau deformate. Adolescenta a împă­turit cu grijă osemintele celor două schelete, le-a aşezat în coşul său de nuiele şi, ajungând aca­să, le-a ascuns într-un cotlon din curtea bunicilor. În noaptea următoare, satul a fost lovit de o fur­tună teribilă. Ploaia care s-a abătut peste regiune s-a transformat într-un adevărat potop. Puhoa­iele de ape au răscolit pământurile, au smuls co­pacii din rădăcini şi au devastat zeci de case. O ase­menea năpastă nu se mai văzuse prin zonă! Oamenii vorbeau cu spaimă despre duhurile de sub pământuri care îşi cereau tributul. Speriată de ceea ce făcuse, Maria s-a dus degrabă în spa­tele casei. Coşul cu oasele dezgropate era răs­turnat. Cea mai mare parte a rămăşiţelor fusese purtată de şuvoaiele de apă şi în pământ zăceau numai cele două cranii. Fata s-a gândit că totul se petrecuse numai din vina ei şi că oasele acelea ciudate aruncaseră asupra satului un blestem. În încercarea de a alunga năpasta, Maria a ascuns craniile în bagajul său, luându-le cu ea în Statele Unite.
Anii au trecut şi cele două cranii au rămas în­gro­pate, în mare taină, în grădina Mariei din oră­şelul El Paso, din statul Texas. La adânci bă­­­­­trâneţi, simţindu-şi sfâr­şitul aproape, Maria a destăi­nuit unei prietene în­treaga poveste şi a rugat-o să păs­treze în taină miste­rioa­sele relicve şi după trecerea ei din viaţă. Aşa s-a şi întâmplat şi, ani în şir, craniile au ză­cut într-o cutie, în garajul Mariei, până într-o bună zi, când soţii Ray şi Melanie Young, doi biologi, au des­coperit din întâm­plare cutia cu oseminte. La vederea ce­lor două cranii, soţii Young, pasionaţi de fenomenul OZN, au fost convinşi că rămăşiţele aparţin unor fiinţe nepă­mân­tene. "Unul dintre cranii, se pare de copil, nu era mare, de o formă neobişnuită, cu orbite stranii. L-am ţinut în mâini, l-am analizat şi am avut, dincolo de orice ex­pli­caţie raţională, sentimentul că am intrat în contact cu ceva nepământean", povestea mai târziu biologul Ray Young.

Copilul stelelor

În 1999, în încercarea de a-şi demonstra teoria con­form căreia Pământul ar fi fost vizitat de extratereştri, cei doi biologi au iniţiat un studiu amplu asupra cra­niilor, cercetare la care au participat experţi în anato­mie, neurochirurgie, paleontologie şi antropologie. Studiile au fost conduse de cercetătorul american Lloyd Pye, criptozoolog de renume, şi au dovedit faptul că cele două cranii aparţin mamei şi copilului său care au murit în urmă cu 900 de ani, cu o posibilă eroare de cel mult 40 de ani. Medicul stomatolog Matthew Brown, care a analizat maxilarul superior al craniului copilului, a stabilit că vârsta acestuia, la momentul mor­ţii, era de aproximativ patru ani şi jumătate, cel mult cinci. Cu toate acestea, volumul ca­vităţii craniene era de 1.600 de centimetri cubi, cu 400 de centimetri cubi mai mare de­cât cel al unui adult. În mod ciudat, orbitele sunt ovale, nu prea adânci, dispuse mai aproa­pe una de cealaltă, cu canalul nervului optic situat mai aproape de partea de jos a orbitei decât de cea posterioară. Specialiştii în neurochirurgie care au studiat craniul susţin că asemenea ochi nu se pot miş­ca, sunt ficşi, şi că probabil erau mari, mereu des­chişi, şi aveau o culoare închisă. "Se cunoaşte faptul că oamenii care susţin că au intrat în contact cu fiinţe extraterestre povestesc că ochii acestora erau anormal de mari, larg deschişi, de culoare neagră. Se pare că trăsăturile copilului al cărui craniu a fost descoperit în Mexic erau foarte asemănătoare, dacă nu identice, cu cele descrise de martorii «întâlnirilor de gradul trei»", afirmă pro­fe­sorul Lloyd.
Spre surprinderea cercetătorilor, grosimea oaselor craniene ale copilului este de două ori mai mică decât cea a unui om obişnuit, în ciuda faptului că oasele sunt mult mai rezistente, prezentând o structură similară cu cea a smalţului dinţilor. Toate aceste rezultate surprin­ză­toare l-au determinat pe Lloyd Pye să ajungă la con­cluzia că originea craniului copilului nu este una pă­mân­teană. Copilul a fost astfel denumit "star child", co­pilul stelelor.
Scepticii însă susţin că anomaliile craniului copi­lului nu sunt decât rezultatul unor boli care au mo­dificat structura oaselor craniene. S-a presupus că, de fapt, "copilul stelelor" nu ar fi fost de origine extra­te­res­tră, ci un copil normal, de pe Terra, suferind de bra­hi­cefalie, sindromul capului plat, o deformare co­mună pacienţilor cu sindromul Down, sau de hidro­cefalie, acumularea excesivă, anormală, de lichid ce­fa­lora­hi­dian în cavităţile creierului, care poate deter­mina modi­ficarea oaselor craniene.
În anul 2003, în urma efectuării studiilor ADN-ului nuclear şi ale celui mitocondrial, s-a ajuns la urmă­toarea concluzie: "Mama «copilului stelelor» era o indiancă din părţile locului, absolut normală, dar tatăl se pare că nu era de origine umanoidă".
Abia în anul 2011, în urma unor minuţioase analize efectuate cu echipamente de cea mai înaltă tehnologie, s-a putut stabili originea osemintelor. Conform afir­maţiilor profesorului Lloyd Pye, "rezultatele tes­telor ADN au confirmat supoziţiile iniţiale: craniul copilului nu este de origine pământeană! Ultima etapă a acestui îndelungat proces va fi recuperarea completă a ge­nomului, pentru o verificare, dincolo de orice îndoială parţială, că rezultatele obţinute până în prezent sunt adevărate. Tatăl copilului trebuie să fi fost cel puţin mutant, dacă nu extraterestru!"

Discurile de piatră

Astfel de oseminte stranii, ale unor creaturi cu aspect umanoid, dar de origine nepământeană, au fost descoperite în mai multe colţuri ale lumii. În provincia Qinghai din China, în inima munţilor Bayan Har, adânc îngropate sub pământ, au fost găsite mai multe schelete misterioase. Aspectul lor era cel puţin ciudat, de o înălţime ce nu atingea mai mult de 130 de centimetri, aveau capetele mari, cu orbitele anormal de largi, cu ma­xilarele mici, fără dinţi. Uimitoarea descoperire a fost făcută în 1938, de o echipă de arheologi chinezi, con­­dusă de Chi Pu Tei, un renumit profesor de la Uni­versitatea din Beijing. Iniţial, s-a presupus că straniile schelete aparţineau unei specii ne­cu­noscute de mai­muţe, o ipoteză curând aban­donată, căci ce mai­muţe îşi îngroapă morţii în pământ?
Înaintând mai adânc în peştera-necropolă, profe­sorul Chi Pu Tei şi echipa sa au descoperit pe pereţii tunelurilor subterane picturi intere­sante, ce înfăţişau nişte fiinţe misterioase, care purtau pe cap căşti sferice. Alături era schiţată o hartă a cosmosului în care erau reprezentate Soarele, Luna, Pământul şi alte planete, inter­conectate cu puncte de mărimea unui bob de ma­zăre. Pictograma părea a fi o hartă şi, în mod evident, fusese creată de fiinţe inteligente.
Cea mai uluitoare descoperire, însă, abia acum avea să vină!Savanţii au găsit în pământ, pe jumătate îngro­pate, nişte discuri de piatră ce arătau ca nişte plăci de gra­mofon. Discurile prezentau un orificiu perfect ro­tund în centru şi o canelură fină, spiralată, ce pornea din mijloc către margine. Diametrul lor era de apro­ximativ 30 de centimetri, iar pe suprafaţă erau încrus­tate nişte semne ciudate care semănau cu hie­ro­glifele. Unul dintre discurile cel mai bine con­servate a fost esti­mat având o vârstă între 10 şi 12 mii de ani, cu mult mai bătrâne chiar decât piramidele din Egipt. Cerce­tătorii au sugerat că artefactele sunt un fel de cărţi din piatră, cu siguranţă cele mai ciudate care au fost găsite vreodată pe teritoriul Chinei. "Dacă ar putea fi des­cifrate, plă­cile ar putea oferi răspunsuri pentru marile enigme ale omenirii", declara profesorul chinez.
De-a lungul deceniilor, mulţi experţi filologi şi ar­heologi s-au străduit să desluşească taina miste­rioa­selor "hieroglife". Se pare că abia în 1962, un alt om de ştiinţă chinez, doctorul în studii antice Tsum Um Niu a reuşit să decodifice mesajul de pe plăcile de piatră. Con­ţinutul era atât de surprinzător, încât, iniţial, Aca­demia de Istorie Antică de la Beijing nici nu a vrut să dea publicităţii raportul ştiinţific. Într-un final, studiul a fost publicat şi, conform afirmaţiilor profeso­rului Tsum Um Niu, mesajul de pe plăcuţe vorbea des­pre nişte fiinţe care se autonumeau "dropa". În tex­tul de pe plăcuţe se istorisea cum poporul "dropa" călă­torise prin spaţiu, pornind de pe o planetă îndepărtată, şi cum apa­ratul lor de zbor se prăbuşise pe Pământ. Pa­sagerii navei şi-au găsit refugiul în peşterile munţilor, dar, din nefericire pentru ei, nu au mai reuşit niciodată să construiască o altă navă pentru a se putea întoarce aca­să, pe planeta lor. În unele fragmente ale textului miste­rios se vorbea despre faptul că planeta fiinţelor "dro­pa" era în apropiere de steaua Sirius.
Plăcuţele tribului "dropa" au ajuns chiar şi în labo­ratoarele de la Moscova. Viaceslav Zaiţev, doctor în arheologie la Universitatea din Moscova, a publicat în 1968, în revista "Sputnik", extrase din textul plăcu­ţelor. Se pare că savantul rus a continuat cercetările exper­ţilor chinezi, ajungând la noi rezultate, cu ade­vărat uimitoare. Potrivit afirmaţiilor sale, discurile, rea­lizate din granit ce conţinea o concentraţie mare de cobalt şi alte metale, erau de o duritate foarte mare. Cu sigu­ranţă, niciun popor primitiv nu a avut uneltele necesare pentru a putea prelucra o asemenea rocă de nestrăpuns. La testarea cu oscilograful, au fost înre­gis­trate vibraţii cu un ritm surprinzător, ca şi cum plă­cu­ţele ar fi fost cândva încărcate electric sau ar fi avut funcţia de conductori electrici.
Straniu este şi faptul că legendele popoarelor izo­late din regiunea munţilor Bayan Har vorbesc despre nişte fiinţe mici, sfrijite, cu chipul de culoare galbenă, care "au venit din stele, acum mult, mult timp". Fiin­ţele aveau capete uriaşe, trupuri firave şi erau atât de res­pingătoare ca înfăţişare, încât popoarele care locu­iau în zona muntoasă au început să le vâneze. Ciu­data descri­ere a "inva­da­to­rilor" din folclorul chi­nez cores­punde cu aspec­tul scheletelor descoperite de echipa arheologului Chi Pu Tei.
În anul 1995, spe­cia­liştii chinezi în antro­po­logie au dat publicităţii ur­mătoarea declaraţie: "În regiunea Sichuan, care se întinde la est de munţii Ba­yan Har, au fost desco­periţi 120 de oameni ce aparţin unui trib necla­sificat etnologic anterior. Cel mai surprinzător as­pect al oamenilor acestui nou trib este înălţimea lor ce nu depăşeşte un metru, cel mai înalt având înălţi­mea de 60 de centimetri. Pielea lor este de culoare galbenă, cu trupul firav şi un cap disproporţionat de mare, cu dimensiuni peste cele normale. Ochii lor sunt foarte mari, cu irisul albastru pal, o trăsătură total neobiş­nuită pentru locuitorii regiunilor din Asia. Această descoperire ar putea fi o nouă dovadă a existenţei tribului de ori­gine nepământeană ca­re, în urmă cu mii de ani, a venit pe Pământ de pe altă planetă." Astfel s-a ridicat următoarea întrebare: să fie ei oare urmaşii unei civilizaţii extraterestre, ce cândva a vizitat Pământul?!

Copiii extratereştrilor

Sintagma "răpire extraterestră" descrie fenomenul prin care unii oameni, potrivit mărturiilor, au fost răpiţi împotriva voinţei lor, în secret, de creaturi non-umane, extraterestre, şi supuşi unor testări complexe, fizice şi psihice. Conform afirmaţiilor, printre experi­men­tele la care au fost supuşi s-au numărat şi inseminări, în urma cărora multe femei au dat naştere unor copii. Copii de extratereştri!
În urmă cu câţiva ani, o poveste senzaţională a stâr­nit interesul cercetătorilor de fenomene OZN din în­trea­ga lume. Potrivit presei nepaleze, într-unul din că­tunele pierdute în munţi, există un copil despre care se spune că este jumătate om - jumătate extraterestru! Conform articolelor publicate, doctorul Vo Singh, con­ducătorul unei expediţii ştiinţifice de cercetare a feno­menului OZN din regiunile muntoase greu accesibile ale Nepalului, a descoperit într-un sătuc un copil în vârs­tă de aproape un an care, spre uluirea tuturor, mer­gea ca un adult şi vorbea într-o limbă de neînţeles chiar şi pentru familia sa. Copilul a fost supus testelor şi investi­gaţiilor, iar profesorul Vo Singh a depistat cu stupoare, prin intermediul aparatului Röntgen, că băieţelul... nu avea inimă şi nici plămâni! În schimb, în cavitatea toracică se găsea un organ straniu, ale că­rui origine şi funcţie în medicină nu se cunosc. Mama copilului neobişnuit este o tânără băştinaşă de 15 ani. Potrivit spuselor sale, tatăl copilului este "o creatură cu chip straniu, dar cu trăsături deosebit de frumoase, care a coborât din cer şi s-a întors tot acolo." De asemenea, mai mulţi localnici i-au povestit doctorului Singh că, nu de puţine ori, pe timpul nopţii, deasupra să­tucului lor se învârt aparate de zbor a căror prove­nienţă nu pare a fi din spaţiul terestru. Conform mărtu­riilor, navele se deplasau cu o viteză uluitoare, mişcân­du-se în sus şi în jos, haotic, însă fără să părăsească pe­ri­metrul aşezării. Şi alte femei au susţinut că au în­tre­ţinut relaţii intime cu nişte fiinţe necunoscute, cobo­râte din cer, dar, spre deosebire de tânăra mamă a copi­lului neobişnuit, ele nu rămăseseră însărcinate.
Profesorul Singh le-a explicat localnicilor că băie­ţelul reprezenta un fenomen unic în lume, care trebuia supus cercetărilor şi investigaţiilor ştiinţifice şi a încercat să îi convingă că trebuie să îi permită să ia copilul cu el. Întreaga co­munitate a refuzat cu îndârjire propunerea, explicând că, dacă vor permite aşa ceva, vor atrage asupra lor blestemele şi mânia creaturilor superioare din ce­ruri.
Conform afirmaţiilor lui Vla­­dimir Ajaja, doctor în ştiinţe fizice şi fost ofiţer de marină, preşedintele Aca­de­miei pentru Ufologie Aplicată de la Mos­cova, "extratereştrii există şi desfăşoară expe­rimente ample în domeniul in­gineriei genetice. Cu si­gu­­ranţă lucrează la crea­rea unui hibrid, a unei noi rase. Aceşti hi­brizi sunt rezultatul unei încrucişări dintre ovule prelevate de la femeile de pe Pământ şi sperma­to­zoizi de la fiinţe de ori­gine non-pă­mân­tea­nă. Sunt absolut convins că ase­menea experimen­te extra­terestre au loc pes­te tot în lume, de mulţi ani, şi că printre noi există deja membri ai acestei noi rase, aşa cum este, poate, cazul băieţelului din munţii Ne­palului".

Copiii indigo

Peste tot în lume, există sute de mărturii conform cărora fe­mei­le au fost răpite de extra­tereştri, inseminate arti­ficial şi apoi eliberate pentru a da naştere unor copii de tip nou, stranii. În anul 2005, în ziarul ucrainean "Reporter" era publicat un material despre două tinere din Ivano-Frankovsk, un oraş din vestul Ucrai­nei, care susţineau că s-au întâlnit cu fiinţe ex­­traterestre. Fetele au po­vestit că, la întoarcerea din­tr-o plimbare prin pădurea din apropierea localităţii, au fost abordate de nişte fiinţe stranii, care le-au supus unor experimente. După o astfel de mărturisire, tine­rele au fost internate într-un spital de psihiatrie. După internare, fiind supuse unui examen ginecologic de rutină, medicii au constatat cu stupoare că ambele fete erau însărcinate. Surpriza medicilor a fost şi mai mare când au observat că himenul ambelor tinere era absolut intact, nede­teriorat. După nouă luni, fetele au dat naştere la doi copii absolut sănătoşi, dar care, în mod ciudat, semă­nau foarte bine între ei, ca şi cum ar fi fost fraţi. Amân­doi copiii erau foarte inteligenţi, cu un simţ al auzului şi al văzului extrem de dezvoltat, dotaţi cu capacităţi paranormale de precogniţie, clarviziune şi telepatie. Se spune că unul dintre băieţei, la doar câte­va ore după naştere, văzând o asistentă, a zâmbit şi a întrebat-o clar, ca un copil de câţiva ani: "Tu eşti mama mea?"
Conform unor teorii, copiii indigo, care se nasc cu ca­pacităţi deosebite, sunt rezultatul intervenţiei fiin­ţelor extraterestre asupra rasei umane. În susţinerea aces­tei ipoteze, argumentul de bază este faptul că ma­jo­ritatea femeilor care susţin că au avut contacte cu fiinţe non-pământene au dat naştere unor copii dotaţi cu un IQ mult peste medie, extrem de talentaţi, cu capacităţi extrasenzoriale. Astfel, oamenii de ştiinţă au ridicat din nou aceeaşi întrebare: să fie oare aceşti copii o consecinţă directă a intervenţiei unei civilizaţii ex­traterestre, superioare celei umane, asupra rasei ome­neşti?! Este oare posibil ca ei să fie moştenitorii civi­lizaţiilor nepământene, despre care se spune că în urmă cu milenii au vizitat Pământul?!