Craniul misterios
În vara anului 1930, Maria, o americancă în vârstă de 15 ani, a plecat împreună cu părinții săi în statul mexican Chihuahua, pentru a-și vizita rudele. Sătucul în care au poposit era situat în regiunea Canionului Copper, acolo unde, sub pământ, se întind mai multe mine abandonate, peșteri și tuneluri întortocheate. Localnicii, convinși fiind că acele locuri subterane sunt stăpânite de spirite rele, nepământene, au prevenit-o pe adolescentă să nu se apropie de acea zonă și sub nicio formă să nu încerce să o exploreze. Maria însă, cu o curiozitate specifică vârstei, a ignorat avertizările bunicilor și a pornit în incursiune. Nu departe de sat, a găsit intrarea unei vechi mine, cu un tunel lung, labirintic. Pătrunzând mai adânc într-unul din culoare, tânăra a descoperit un schelet, lângă care se afla o moviliță. Maria a început să sape și, curând, în fața ochilor săi s-a deschis un mormânt în care se afla un alt schelet, ce părea al unui copil, doar că oasele erau deformate. Adolescenta a împăturit cu grijă osemintele celor două schelete, le-a așezat în coșul său de nuiele și, ajungând acasă, le-a ascuns într-un cotlon din curtea bunicilor. În noaptea următoare, satul a fost lovit de o furtună teribilă. Ploaia care s-a abătut peste regiune s-a transformat într-un adevărat potop. Puhoaiele de ape au răscolit pământurile, au smuls copacii din rădăcini și au devastat zeci de case. O asemenea năpastă nu se mai văzuse prin zonă! Oamenii vorbeau cu spaimă despre duhurile de sub pământuri care își cereau tributul. Speriată de ceea ce făcuse, Maria s-a dus degrabă în spatele casei. Coșul cu oasele dezgropate era răsturnat. Cea mai mare parte a rămășițelor fusese purtată de șuvoaiele de apă și în pământ zăceau numai cele două cranii. Fata s-a gândit că totul se petrecuse numai din vina ei și că oasele acelea ciudate aruncaseră asupra satului un blestem. În încercarea de a alunga năpasta, Maria a ascuns craniile în bagajul său, luându-le cu ea în Statele Unite.
Anii au trecut și cele două cranii au rămas îngropate, în mare taină, în grădina Mariei din orășelul El Paso, din statul Texas. La adânci bătrâneți, simțindu-și sfârșitul aproape, Maria a destăinuit unei prietene întreaga poveste și a rugat-o să păstreze în taină misterioasele relicve și după trecerea ei din viață. Așa s-a și întâmplat și, ani în șir, craniile au zăcut într-o cutie, în garajul Mariei, până într-o bună zi, când soții Ray și Melanie Young, doi biologi, au descoperit din întâmplare cutia cu oseminte. La vederea celor două cranii, soții Young, pasionați de fenomenul OZN, au fost convinși că rămășițele aparțin unor ființe nepământene. "Unul dintre cranii, se pare de copil, nu era mare, de o formă neobișnuită, cu orbite stranii. L-am ținut în mâini, l-am analizat și am avut, dincolo de orice explicație rațională, sentimentul că am intrat în contact cu ceva nepământean", povestea mai târziu biologul Ray Young.
Copilul stelelor
În 1999, în încercarea de a-și demonstra teoria conform căreia Pământul ar fi fost vizitat de extratereștri, cei doi biologi au inițiat un studiu amplu asupra craniilor, cercetare la care au participat experți în anatomie, neurochirurgie, paleontologie și antropologie. Studiile au fost conduse de cercetătorul american Lloyd Pye, criptozoolog de renume, și au dovedit faptul că cele două cranii aparțin mamei și copilului său care au murit în urmă cu 900 de ani, cu o posibilă eroare de cel mult 40 de ani. Medicul stomatolog Matthew Brown, care a analizat maxilarul superior al craniului copilului, a stabilit că vârsta acestuia, la momentul morții, era de aproximativ patru ani și jumătate, cel mult cinci. Cu toate acestea, volumul cavității craniene era de 1.600 de centimetri cubi, cu 400 de centimetri cubi mai mare decât cel al unui adult. În mod ciudat, orbitele sunt ovale, nu prea adânci, dispuse mai aproape una de cealaltă, cu canalul nervului optic situat mai aproape de partea de jos a orbitei decât de cea posterioară. Specialiștii în neurochirurgie care au studiat craniul susțin că asemenea ochi nu se pot mișca, sunt ficși, și că probabil erau mari, mereu deschiși, și aveau o culoare închisă. "Se cunoaște faptul că oamenii care susțin că au intrat în contact cu ființe extraterestre povestesc că ochii acestora erau anormal de mari, larg deschiși, de culoare neagră. Se pare că trăsăturile copilului al cărui craniu a fost descoperit în Mexic erau foarte asemănătoare, dacă nu identice, cu cele descrise de martorii «întâlnirilor de gradul trei»", afirmă profesorul Lloyd.
Spre surprinderea cercetătorilor, grosimea oaselor craniene ale copilului este de două ori mai mică decât cea a unui om obișnuit, în ciuda faptului că oasele sunt mult mai rezistente, prezentând o structură similară cu cea a smalțului dinților. Toate aceste rezultate surprinzătoare l-au determinat pe Lloyd Pye să ajungă la concluzia că originea craniului copilului nu este una pământeană. Copilul a fost astfel denumit "star child", copilul stelelor.
Scepticii însă susțin că anomaliile craniului copilului nu sunt decât rezultatul unor boli care au modificat structura oaselor craniene. S-a presupus că, de fapt, "copilul stelelor" nu ar fi fost de origine extraterestră, ci un copil normal, de pe Terra, suferind de brahicefalie, sindromul capului plat, o deformare comună pacienților cu sindromul Down, sau de hidrocefalie, acumularea excesivă, anormală, de lichid cefalorahidian în cavitățile creierului, care poate determina modificarea oaselor craniene.
În anul 2003, în urma efectuării studiilor ADN-ului nuclear și ale celui mitocondrial, s-a ajuns la următoarea concluzie: "Mama «copilului stelelor» era o indiancă din părțile locului, absolut normală, dar tatăl se pare că nu era de origine umanoidă".
Abia în anul 2011, în urma unor minuțioase analize efectuate cu echipamente de cea mai înaltă tehnologie, s-a putut stabili originea osemintelor. Conform afirmațiilor profesorului Lloyd Pye, "rezultatele testelor ADN au confirmat supozițiile inițiale: craniul copilului nu este de origine pământeană! Ultima etapă a acestui îndelungat proces va fi recuperarea completă a genomului, pentru o verificare, dincolo de orice îndoială parțială, că rezultatele obținute până în prezent sunt adevărate. Tatăl copilului trebuie să fi fost cel puțin mutant, dacă nu extraterestru!"
Discurile de piatră
Astfel de oseminte stranii, ale unor creaturi cu aspect umanoid, dar de origine nepământeană, au fost descoperite în mai multe colțuri ale lumii. În provincia Qinghai din China, în inima munților Bayan Har, adânc îngropate sub pământ, au fost găsite mai multe schelete misterioase. Aspectul lor era cel puțin ciudat, de o înălțime ce nu atingea mai mult de 130 de centimetri, aveau capetele mari, cu orbitele anormal de largi, cu maxilarele mici, fără dinți. Uimitoarea descoperire a fost făcută în 1938, de o echipă de arheologi chinezi, condusă de Chi Pu Tei, un renumit profesor de la Universitatea din Beijing. Inițial, s-a presupus că straniile schelete aparțineau unei specii necunoscute de maimuțe, o ipoteză curând abandonată, căci ce maimuțe își îngroapă morții în pământ?
Înaintând mai adânc în peștera-necropolă, profesorul Chi Pu Tei și echipa sa au descoperit pe pereții tunelurilor subterane picturi interesante, ce înfățișau niște ființe misterioase, care purtau pe cap căști sferice. Alături era schițată o hartă a cosmosului în care erau reprezentate Soarele, Luna, Pământul și alte planete, interconectate cu puncte de mărimea unui bob de mazăre. Pictograma părea a fi o hartă și, în mod evident, fusese creată de ființe inteligente.
Cea mai uluitoare descoperire, însă, abia acum avea să vină! Savanții au găsit în pământ, pe jumătate îngropate, niște discuri de piatră ce arătau ca niște plăci de gramofon. Discurile prezentau un orificiu perfect rotund în centru și o canelură fină, spiralată, ce pornea din mijloc către margine. Diametrul lor era de aproximativ 30 de centimetri, iar pe suprafață erau încrustate niște semne ciudate care semănau cu hieroglifele. Unul dintre discurile cel mai bine conservate a fost estimat având o vârstă între 10 și 12 mii de ani, cu mult mai bătrâne chiar decât piramidele din Egipt. Cercetătorii au sugerat că artefactele sunt un fel de cărți din piatră, cu siguranță cele mai ciudate care au fost găsite vreodată pe teritoriul Chinei. "Dacă ar putea fi descifrate, plăcile ar putea oferi răspunsuri pentru marile enigme ale omenirii", declara profesorul chinez.
De-a lungul deceniilor, mulți experți filologi și arheologi s-au străduit să deslușească taina misterioaselor "hieroglife". Se pare că abia în 1962, un alt om de știință chinez, doctorul în studii antice Tsum Um Niu a reușit să decodifice mesajul de pe plăcile de piatră. Conținutul era atât de surprinzător, încât, inițial, Academia de Istorie Antică de la Beijing nici nu a vrut să dea publicității raportul științific. Într-un final, studiul a fost publicat și, conform afirmațiilor profesorului Tsum Um Niu, mesajul de pe plăcuțe vorbea despre niște ființe care se autonumeau "dropa". În textul de pe plăcuțe se istorisea cum poporul "dropa" călătorise prin spațiu, pornind de pe o planetă îndepărtată, și cum aparatul lor de zbor se prăbușise pe Pământ. Pasagerii navei și-au găsit refugiul în peșterile munților, dar, din nefericire pentru ei, nu au mai reușit niciodată să construiască o altă navă pentru a se putea întoarce acasă, pe planeta lor. În unele fragmente ale textului misterios se vorbea despre faptul că planeta ființelor "dropa" era în apropiere de steaua Sirius.
Plăcuțele tribului "dropa" au ajuns chiar și în laboratoarele de la Moscova. Viaceslav Zaițev, doctor în arheologie la Universitatea din Moscova, a publicat în 1968, în revista "Sputnik", extrase din textul plăcuțelor. Se pare că savantul rus a continuat cercetările experților chinezi, ajungând la noi rezultate, cu adevărat uimitoare. Potrivit afirmațiilor sale, discurile, realizate din granit ce conținea o concentrație mare de cobalt și alte metale, erau de o duritate foarte mare. Cu siguranță, niciun popor primitiv nu a avut uneltele necesare pentru a putea prelucra o asemenea rocă de nestrăpuns. La testarea cu oscilograful, au fost înregistrate vibrații cu un ritm surprinzător, ca și cum plăcuțele ar fi fost cândva încărcate electric sau ar fi avut funcția de conductori electrici.
Straniu este și faptul că legendele popoarelor izolate din regiunea munților Bayan Har vorbesc despre niște ființe mici, sfrijite, cu chipul de culoare galbenă, care "au venit din stele, acum mult, mult timp". Ființele aveau capete uriașe, trupuri firave și erau atât de respingătoare ca înfățișare, încât popoarele care locuiau în zona muntoasă au început să le vâneze. Ciudata descriere a "invadatorilor" din folclorul chinez corespunde cu aspectul scheletelor descoperite de echipa arheologului Chi Pu Tei.
În anul 1995, specialiștii chinezi în antropologie au dat publicității următoarea declarație: "În regiunea Sichuan, care se întinde la est de munții Bayan Har, au fost descoperiți 120 de oameni ce aparțin unui trib neclasificat etnologic anterior. Cel mai surprinzător aspect al oamenilor acestui nou trib este înălțimea lor ce nu depășește un metru, cel mai înalt având înălțimea de 60 de centimetri. Pielea lor este de culoare galbenă, cu trupul firav și un cap disproporționat de mare, cu dimensiuni peste cele normale. Ochii lor sunt foarte mari, cu irisul albastru pal, o trăsătură total neobișnuită pentru locuitorii regiunilor din Asia. Această descoperire ar putea fi o nouă dovadă a existenței tribului de origine nepământeană care, în urmă cu mii de ani, a venit pe Pământ de pe altă planetă." Astfel s-a ridicat următoarea întrebare: să fie ei oare urmașii unei civilizații extraterestre, ce cândva a vizitat Pământul?!
Copiii extratereștrilor
Sintagma "răpire extraterestră" descrie fenomenul prin care unii oameni, potrivit mărturiilor, au fost răpiți împotriva voinței lor, în secret, de creaturi non-umane, extraterestre, și supuși unor testări complexe, fizice și psihice. Conform afirmațiilor, printre experimentele la care au fost supuși s-au numărat și inseminări, în urma cărora multe femei au dat naștere unor copii. Copii de extratereștri!
În urmă cu câțiva ani, o poveste senzațională a stârnit interesul cercetătorilor de fenomene OZN din întreaga lume. Potrivit presei nepaleze, într-unul din cătunele pierdute în munți, există un copil despre care se spune că este jumătate om - jumătate extraterestru! Conform articolelor publicate, doctorul Vo Singh, conducătorul unei expediții științifice de cercetare a fenomenului OZN din regiunile muntoase greu accesibile ale Nepalului, a descoperit într-un sătuc un copil în vârstă de aproape un an care, spre uluirea tuturor, mergea ca un adult și vorbea într-o limbă de neînțeles chiar și pentru familia sa. Copilul a fost supus testelor și investigațiilor, iar profesorul Vo Singh a depistat cu stupoare, prin intermediul aparatului Röntgen, că băiețelul... nu avea inimă și nici plămâni! În schimb, în cavitatea toracică se găsea un organ straniu, ale cărui origine și funcție în medicină nu se cunosc. Mama copilului neobișnuit este o tânără băștinașă de 15 ani. Potrivit spuselor sale, tatăl copilului este "o creatură cu chip straniu, dar cu trăsături deosebit de frumoase, care a coborât din cer și s-a întors tot acolo." De asemenea, mai mulți localnici i-au povestit doctorului Singh că, nu de puține ori, pe timpul nopții, deasupra sătucului lor se învârt aparate de zbor a căror proveniență nu pare a fi din spațiul terestru. Conform mărturiilor, navele se deplasau cu o viteză uluitoare, mișcându-se în sus și în jos, haotic, însă fără să părăsească perimetrul așezării. Și alte femei au susținut că au întreținut relații intime cu niște ființe necunoscute, coborâte din cer, dar, spre deosebire de tânăra mamă a copilului neobișnuit, ele nu rămăseseră însărcinate.
Profesorul Singh le-a explicat localnicilor că băiețelul reprezenta un fenomen unic în lume, care trebuia supus cercetărilor și investigațiilor științifice și a încercat să îi convingă că trebuie să îi permită să ia copilul cu el. Întreaga comunitate a refuzat cu îndârjire propunerea, explicând că, dacă vor permite așa ceva, vor atrage asupra lor blestemele și mânia creaturilor superioare din ceruri.
Conform afirmațiilor lui Vladimir Ajaja, doctor în științe fizice și fost ofițer de marină, președintele Academiei pentru Ufologie Aplicată de la Moscova, "extratereștrii există și desfășoară experimente ample în domeniul ingineriei genetice. Cu siguranță lucrează la crearea unui hibrid, a unei noi rase. Acești hibrizi sunt rezultatul unei încrucișări dintre ovule prelevate de la femeile de pe Pământ și spermatozoizi de la ființe de origine non-pământeană. Sunt absolut convins că asemenea experimente extraterestre au loc peste tot în lume, de mulți ani, și că printre noi există deja membri ai acestei noi rase, așa cum este, poate, cazul băiețelului din munții Nepalului".
Copiii indigo
Peste tot în lume, există sute de mărturii conform cărora femeile au fost răpite de extratereștri, inseminate artificial și apoi eliberate pentru a da naștere unor copii de tip nou, stranii. În anul 2005, în ziarul ucrainean "Reporter" era publicat un material despre două tinere din Ivano-Frankovsk, un oraș din vestul Ucrainei, care susțineau că s-au întâlnit cu ființe extraterestre. Fetele au povestit că, la întoarcerea dintr-o plimbare prin pădurea din apropierea localității, au fost abordate de niște ființe stranii, care le-au supus unor experimente. După o astfel de mărturisire, tinerele au fost internate într-un spital de psihiatrie. După internare, fiind supuse unui examen ginecologic de rutină, medicii au constatat cu stupoare că ambele fete erau însărcinate. Surpriza medicilor a fost și mai mare când au observat că himenul ambelor tinere era absolut intact, nedeteriorat. După nouă luni, fetele au dat naștere la doi copii absolut sănătoși, dar care, în mod ciudat, semănau foarte bine între ei, ca și cum ar fi fost frați. Amândoi copiii erau foarte inteligenți, cu un simț al auzului și al văzului extrem de dezvoltat, dotați cu capacități paranormale de precogniție, clarviziune și telepatie. Se spune că unul dintre băieței, la doar câteva ore după naștere, văzând o asistentă, a zâmbit și a întrebat-o clar, ca un copil de câțiva ani: "Tu ești mama mea?"
Conform unor teorii, copiii indigo, care se nasc cu capacități deosebite, sunt rezultatul intervenției ființelor extraterestre asupra rasei umane. În susținerea acestei ipoteze, argumentul de bază este faptul că majoritatea femeilor care susțin că au avut contacte cu ființe non-pământene au dat naștere unor copii dotați cu un IQ mult peste medie, extrem de talentați, cu capacități extrasenzoriale. Astfel, oamenii de știință au ridicat din nou aceeași întrebare: să fie oare acești copii o consecință directă a intervenției unei civilizații extraterestre, superioare celei umane, asupra rasei omenești?! Este oare posibil ca ei să fie moștenitorii civilizațiilor nepământene, despre care se spune că în urmă cu milenii au vizitat Pământul?!