Scrisoare deschisă adresată d-lui prim-ministru al României, Victor Ponta

Roşia Montană

Stimate D-le Prim-ministru,
Cu mult timp în urmă, mă gândisem să vă scriu pen­tru a-mi exprima bucuria înscăunării dvs. în înalta funcţie şi a-mi mărturisi unele idei legate de mersul unor evenimente din ţara noastră (sugestiile din popor nu sunt de înlăturat). Indecizia mea s-a datorat lipsei de speranţe că mesajul unuia din "gloată" va ajunge la primul ministru al României. Totuşi, în prezent, pre­cipitarea fără precedent a evenimentelor privitoare la Roşia Montană m-au determinat "să-mi iau inima'n dinţi", adresându-vă o scrisoare deschisă.
Deocamdată, stimate d-le Prim-ministru, dvs. şi Gu­ver­nul ce cu onoare îl conduceţi, vă mai luptaţi cu unele aspecte ale unui "ocultism" politic, care se zbate în disperare, sperăm, finală. Răbdarea, tenacitatea, co­rectitudinea şi neangajarea în mod public în dispute ver­bale agresive, neacademice, cu adversarii, vă vor oferi apreciere şi câştig de cauză. Eu şi românii, în marea lor majoritate, ne-am bucurat că, în sfârşit, s-a ivit o personalitate "să ia taurul de coarne" în România, pen­tru a repune pe făgaşul normalităţii gândirea şi faptele politice, cultura etc., dar şi sportul - jenant de părăsit, exceptând fotbalul, dar lăsat şi el în neştire, incapacităţilor spre manevrare şi înavuţire. Acum, pe scurt, problema-problemelor, Roşia Montană, care m-a decis să vă scriu.

"Roşia Montană, cel mai puternic argument «viu» şi indestructibil, dăltuit în piatră, al originii daco-romane a poporului român"

Roşia Montană, prin trecutul său istoric mai înde­lungat decât bimilenar, cu lucrări miniere dacice şi ro­mane, certe, argumentate ştiinţific (prin ana­liza cu C 14 a lemnului de mină utilizat de antici), constituie cel mai puternic argument "viu" şi indestructibil, dăltuit în piatră, al originii daco-romane a poporului român. Ro­şia Montană este, geo-arheo­logic, Pan­teonul neamului românesc, al latinităţii şi pere­nităţii noastre istorice - contestate de unii! - şi nu este permis în niciun chip distrugerea ei, indiferent de arginţii pe care străinii îi oferă în schimbul profitului lor. Roşia Montană este arheositul sfânt al istoriei noastre, inadmisibil să fie ştirbit, necum nimicit într-un mod barbar. Promisiunile privitoare la refacerea me­diu­lui în sensul conservării siturilor geo-arheologice amintite sunt simple iluzii, deoarece cele două masive de roci vulcanice, Cârnic şi Cetate, împreunate în adân­cime, care constituie miezul zăcământului auro-ar­gen­tifer, sunt ele însele traversate de galerii dacice şi ro­mane, or, aceste masive vor dispărea sub fălcile buldo­zerelor, din cauza inconştienţei celor care vor legifera megaexploatarea preconizată.
S-a ajuns la tragica situaţie ca urmare a incom­pe­tenţei ce­lor care ne-au condus destinele ţării şi a altora im­pli­caţi în problema mineritului, permiţând cu ne­gli­jenţă acest demers, şi a negociatorilor din partea sta­tului român, lipsiţi cel puţin de "profesionalism". Cu­rios. De ce aleşii ţării nu poartă răspunderea deciziilor lor în chestiuni ce privesc interesul naţional? Parafează pro­vocând pagube naţionale, distrug şi pleacă, iar po­po­rul şi ţara suportă!
Rezultă, din cele spuse, greşeala enormă, în pre­zent, a acelora din con­ducerea ţării, care admit drept argu­ment de­ci­siv, ju­de­cata ren­tabi­li­tăţii eco­nomice şi a problemei de me­diu (analizată cu un ochi închis), în vederea apro­bă­rii exploatării ză­cământului. Aten­ţie! - "Roşia Montană" nu es­te un zăcământ oa­recare, supus cântăririi după stan­darde eco­no­mico-miniere obiş­nuite (renta­bi­litatea-mediu, du­pă cum spu­neam), ci este port-drapelul ori­ginii şi latinităţii noastre, un sit geo-arheologic sfânt ce se impune a fi conservat! Sunt şi alte zăcăminte aurifere de talie mare în Patru­laterul aurifer din Apuseni, care nu ridică cu acuitate pro­­ble­ma importanţei istorice prin prisma siturilor arheo­lo­gice şi geo-arheologice, ci doar a rentabilităţii şi me­diu­lui. Se mai aruncă cu praf în ochii mulţimii din par­tea "Gold-iştilor", chiar a unor înalţi politicieni şi re­­prezentanţi din mass-media, din funcţii ad­minis­tra­tive de stat - aflaţi într-o poziţie de "convinşi" -, care amintesc necesitatea locurilor de muncă. Este logic, nu-i permis nimănui să distrugă valorile naţio­nale ines­timabile, pentru a crea locuri de muncă; pe urmă, de locurile de muncă din agricultura românească (cu cer­titudine, peste 1 milion) nu vorbeşte nimeni, n-a preo­cupat în mod consistent, radical, niciun ministru al Agriculturii sau Mediului în epoca neodemocraţiei ro­mâneşti. De ce? Un susţinător al exploatării cianu­ri­fere mai vorbea la tv despre formarea unui peisaj atrac­tiv excursioniştilor, după exploatare. Adi­că, dis­trugem valorile naţionale inesti­ma­bile, unice în Euro­pa, şi formăm lacuri cu lebede în locul acestora, pentru încura­jarea turismului în regiune?
Distinse d-le Prim-ministru, nu uitaţi agricultura ţării, lăsată în paragină de toate gu­vernele post-de­cem­­briste de până acum, a căror preo­cupare majoră, par­că, a fost menţinerea la putere ! Şi, în plus, în România, numirea specialiştilor la por­to­folii naţionale de ma­re răspundere pen­­­­tru ţară se face du­pă culoarea car­ne­tului politic (moş­te­nire roşie), nu după capacitatea persoa­nelor. Oare până când? Înlăturarea crizei şi a multor neajunsuri cu­nos­cute de populaţia ţării noastre trec prin AGRI­CUL­TURĂ, prin refacerea INDUSTRIEI, a unor între­prin­deri mici şi mijlocii care trebuie în­curajate de stat (nu sugrumate), şi nicidecum prin Ro­şia Montană. În­tr-adevăr, mineritul autohton trebuie repus pe picioare; specialişti avem, şi bine cotaţi, dis­pu­nem inclusiv de o largă gamă de substanţe minerale în subsolul ţării, de variate tipuri genetice, din păcate, nu cu conţinuturi de tip "bonanza" (cele metalifere). Re­înviaţi activitatea şi utilizaţi capacitatea profe­sio­nală a Institutului Geo­lo­gic al României, a geologilor de la universităţi (Bucu­­reşti, Iaşi, Cluj, Baia Mare) şi a altor specialişti din ţară. Experţii geologi, precum medicii etc., şi-au că­tat pâinea în străinătate, părăsindu-şi ţara, mulţi din­tre ei.

Regiunea Roşia Montană poate deveni un unicat european cu un neobişnuit potenţial turistic

Un scenariu - aparent romantic, dar cu certitudine îmbrăţişat de localnici -, o soluţie originală şi perti­nen­tă în cazul Roşiei Montane şi posibil al "Ţării Bu­ciu­melor" din apropiere ar putea fi, în opinia noastră (în mod cu totul excepţional), revenirea la exploatarea aurului roşian şi buciuman practicată înainte de naţionalizare, adică de micii întreprinzători lo­cali şi posibil din alte zone, prin angajarea productivă a unor sectoare miniere, spre exploatare, condiţionat con­tractual de returnarea către Stat a unui procent din aurul extras, sau a unui cuantum valoric. Prelucrarea să se facă, de asemenea, în stilul clasic, practicat la Roşia Montană, cu şteampuri şi amalgamare cu mercur, aşa cum era odinioară de-a lungul Văii Roşia. Evident, exploatarea impune metode mai moderne, mai ren­tabile, nerămânând la daltă şi ciocan, sau la scoaterea minereului din subteran cu coşuri în spate. S-ar realiza un Eldorado punctiform în Munţii Apuseni, unic în Eu­ropa, implicat cert, la scară europeană, într-un tu­rism activ. Ar fi şi un prilej de-a organiza concursuri na­ţionale, europene şi posibil mondiale, după un ca­len­dar bine stabilit, pentru extragerea aurului din alu­viunile Văii Arieşului şi a afluenţilor săi. De altfel, au­răritul particular din aluviuni trebuie reactivat, mai ales în Apuseni, unde era tradiţional. Toate acestea şi alte aspecte legate de aurărit şi mediul geografic montan ar realiza din regiunea Roşia Montană, din Valea Arie­şului şi Ţara Moţilor un unicat european, cu un ne­bă­nuit potenţial turistic la nivelul continen­tu­lui nostru. Cu­plarea, în circuitul turistic internaţional, a Roşiei Mon­tane (redevenită "oază" şi perlă a mi­ne­ritului medieval, ecologic) cu Gheţarul de la Scări­şoara şi alte numeroase obiective turistice din regiune: geo­logice, speologice, geografice, istorice, etno­gra­fice, cultural-re­ligioase - ar constitui un itinerar de ex­cepţie. Pro­iectul şi realizarea acestui deziderat, absolut ecologic şi unic pe bătrânul continent, în prezent, ar putea atrage, cu certitudine, importante fonduri europene. Deci, bani se pot face, bunăstare se poate obţine, nu distru­gând valori, ci păstrându-le şi valori­fi­cându-le inteligent, eficient, pe cele existente.
Vom mai reţine că în cazul unor viitoare exploatări "Gold-iste", preco­ni­zate la Roşia Montană, ţara nu ar ajunge sensibil mai departe decât este. "Vâl­vătaia" s-ar stinge repede, impor­tant ar fi ceea ce a rămas acolo, or, românii de bună credinţă, care umplu străzile oraşelor ţării manifestând, cei care v-au întâmpinat recent, d-le Prim-ministru, în America, şi mulţi alţii, adunaţi spontan, vor: "Montană Ro­şia, NU Gropană" (este textul scris cu negru pe mini-lozinci confec­ţionate din hârtie roşie, purtate la Cluj de manifestanţii anti-Goldişti). Multe mii de tone de aur s-au extras de-a lungul is­to­riei bimilenare din Munţii Apu­seni; cu toate aces­tea, regiunea, locui­to­rii tot în lipsuri trăiesc! Va fi acu­ma altfel, d-le Prim-mi­nistru Ponta? Vă asigur că nu! Nici în alte ţări "auri­fere" (Mexic, Peru, Chile etc.), aurul - metalul bles­te­mat -, nu a adus fericirea popu­laţiei locale, după cum con­­firmă istoria şi realitatea zilelor noastre, ci dim­potrivă. În plus, bomba cu cia­nură, în stare perma­nent amor­sată (uriaşele ia­zuri de decantare a sterilului rezultat la prepararea chimică a minereului) ar fi sabia lui Da­mocles asupra Ro­mâ­niei, cu o evoluţie compor­ta­mentală impre­vi­zibilă; în situa­ţia unui posibil ac­cident dezastruos şi a proliferării cia­nurii prin pânza freatică şi reţeaua hidrografică în primul rând (agenţii cei mai activi şi periculoşi), dar şi prin curenţii de aer, probabil, nu i-ar ajunge României banii obţinuţi de la străini, în schim­bul exploatării pre­conizate, pentru repararea daunelor provocate mediului şi locuitorilor săi intern, dar şi extern. Astfel, megaexploatarea auro-argentiferă de la Roşia Montană poate deveni o gaură neagră a Româ­niei pe parcursul seco­lului în care am intrat.
Dacă, finalmente, nu contează opinia celor care au ales actualii conducători politici ai României, investiţi cu dreptul de semnătură decisivă în ardenta şi fun­da­mentala problemă naţională privitoare la Roşia Mon­tană, solicităm ca cei ce eventual vor semna avizul ex­ploa­tării să poarte juridic răspunderea în faţa naţiunii române, în cazul unor falimente economice, dezastre de mediu sau alte consecinţe nefaste intervenite în rândul populaţiei din zonă!
Conducerea ţării nu poate ignora voinţa românilor majoritari şi îndeosebi a populaţiei din Ţara Moţilor, din bazinul Arieşului; cei din urmă îşi văd periclitată dezvoltarea economică a micilor întreprinderi înfi­ripate, şi chiar condiţia de viaţă. În acest sens, Funda­ţia Pro Munţii Apuseni şi-a spus răspicat şi convin­gător opinia, respingând megaexploatarea şi cianurarea minereului aurifer, care învăluie într-o sumbră şi mor­bi­dă mantie tot ceea ce ei produc şi prezintă pieţii in­terne sau externe. Cu răbdarea moţului nu-i de jucat, ne aminteşte istoria! Roşia Montană este cea mai grea încercare pusă pe umerii actualei conduceri politice a României de cei care au renunţat premeditat la referen­dum naţional.
Dar, înainte de a ne gândi la ce este mai rău, ne aş­teptăm îndreptăţiţi la o judecată înţeleaptă şi ro­mâ­nească din partea parlamentarilor ţării - cu spe­ranţa că ne vor oferi oportunitatea să-i mai alegem -, de ase­menea, a Guvernului României şi a primului minis­tru, dr.Victor Ponta.

Prof. univ. emerit, dr. Ioan Mârza,
Departamentul de Geologie,
Univ. "Babeş-Bolyai", Cluj-Napoca