Stimate D-le Prim-ministru,
Cu mult timp în urmă, mă gândisem să vă scriu pentru a-mi exprima bucuria înscăunării dvs. în înalta funcție și a-mi mărturisi unele idei legate de mersul unor evenimente din țara noastră (sugestiile din popor nu sunt de înlăturat). Indecizia mea s-a datorat lipsei de speranțe că mesajul unuia din "gloată" va ajunge la primul ministru al României. Totuși, în prezent, precipitarea fără precedent a evenimentelor privitoare la Roșia Montană m-au determinat "să-mi iau inima'n dinți", adresându-vă o scrisoare deschisă.
Deocamdată, stimate d-le Prim-ministru, dvs. și Guvernul ce cu onoare îl conduceți, vă mai luptați cu unele aspecte ale unui "ocultism" politic, care se zbate în disperare, sperăm, finală. Răbdarea, tenacitatea, corectitudinea și neangajarea în mod public în dispute verbale agresive, neacademice, cu adversarii, vă vor oferi apreciere și câștig de cauză. Eu și românii, în marea lor majoritate, ne-am bucurat că, în sfârșit, s-a ivit o personalitate "să ia taurul de coarne" în România, pentru a repune pe făgașul normalității gândirea și faptele politice, cultura etc., dar și sportul - jenant de părăsit, exceptând fotbalul, dar lăsat și el în neștire, incapacităților spre manevrare și înavuțire. Acum, pe scurt, problema-problemelor, Roșia Montană, care m-a decis să vă scriu.
"Roșia Montană, cel mai puternic argument «viu» și indestructibil, dăltuit în piatră, al originii daco-romane a poporului român"
Roșia Montană, prin trecutul său istoric mai îndelungat decât bimilenar, cu lucrări miniere dacice și romane, certe, argumentate științific (prin analiza cu C 14 a lemnului de mină utilizat de antici), constituie cel mai puternic argument "viu" și indestructibil, dăltuit în piatră, al originii daco-romane a poporului român. Roșia Montană este, geo-arheologic, Panteonul neamului românesc, al latinității și perenității noastre istorice - contestate de unii! - și nu este permis în niciun chip distrugerea ei, indiferent de arginții pe care străinii îi oferă în schimbul profitului lor. Roșia Montană este arheositul sfânt al istoriei noastre, inadmisibil să fie știrbit, necum nimicit într-un mod barbar. Promisiunile privitoare la refacerea mediului în sensul conservării siturilor geo-arheologice amintite sunt simple iluzii, deoarece cele două masive de roci vulcanice, Cârnic și Cetate, împreunate în adâncime, care constituie miezul zăcământului auro-argentifer, sunt ele însele traversate de galerii dacice și romane, or, aceste masive vor dispărea sub fălcile buldozerelor, din cauza inconștienței celor care vor legifera megaexploatarea preconizată.
S-a ajuns la tragica situație ca urmare a incompetenței celor care ne-au condus destinele țării și a altora implicați în problema mineritului, permițând cu neglijență acest demers, și a negociatorilor din partea statului român, lipsiți cel puțin de "profesionalism". Curios. De ce aleșii țării nu poartă răspunderea deciziilor lor în chestiuni ce privesc interesul național? Parafează provocând pagube naționale, distrug și pleacă, iar poporul și țara suportă!
Rezultă, din cele spuse, greșeala enormă, în prezent, a acelora din conducerea țării, care admit drept argument decisiv, judecata rentabilității economice și a problemei de mediu (analizată cu un ochi închis), în vederea aprobării exploatării zăcământului. Atenție! - "Roșia Montană" nu este un zăcământ oarecare, supus cântăririi după standarde economico-miniere obișnuite (rentabilitatea-mediu, după cum spuneam), ci este port-drapelul originii și latinității noastre, un sit geo-arheologic sfânt ce se impune a fi conservat! Sunt și alte zăcăminte aurifere de talie mare în Patrulaterul aurifer din Apuseni, care nu ridică cu acuitate problema importanței istorice prin prisma siturilor arheologice și geo-arheologice, ci doar a rentabilității și mediului. Se mai aruncă cu praf în ochii mulțimii din partea "Gold-iștilor", chiar a unor înalți politicieni și reprezentanți din mass-media, din funcții administrative de stat - aflați într-o poziție de "convinși" -, care amintesc necesitatea locurilor de muncă. Este logic, nu-i permis nimănui să distrugă valorile naționale inestimabile, pentru a crea locuri de muncă; pe urmă, de locurile de muncă din agricultura românească (cu certitudine, peste 1 milion) nu vorbește nimeni, n-a preocupat în mod consistent, radical, niciun ministru al Agriculturii sau Mediului în epoca neodemocrației românești. De ce? Un susținător al exploatării cianurifere mai vorbea la tv despre formarea unui peisaj atractiv excursioniștilor, după exploatare. Adică, distrugem valorile naționale inestimabile, unice în Europa, și formăm lacuri cu lebede în locul acestora, pentru încurajarea turismului în regiune?
Distinse d-le Prim-ministru, nu uitați agricultura țării, lăsată în paragină de toate guvernele post-decembriste de până acum, a căror preocupare majoră, parcă, a fost menținerea la putere ! Și, în plus, în România, numirea specialiștilor la portofolii naționale de mare răspundere pentru țară se face după culoarea carnetului politic (moștenire roșie), nu după capacitatea persoanelor. Oare până când? Înlăturarea crizei și a multor neajunsuri cunoscute de populația țării noastre trec prin AGRICULTURĂ, prin refacerea INDUSTRIEI, a unor întreprinderi mici și mijlocii care trebuie încurajate de stat (nu sugrumate), și nicidecum prin Roșia Montană. Într-adevăr, mineritul autohton trebuie repus pe picioare; specialiști avem, și bine cotați, dispunem inclusiv de o largă gamă de substanțe minerale în subsolul țării, de variate tipuri genetice, din păcate, nu cu conținuturi de tip "bonanza" (cele metalifere). Reînviați activitatea și utilizați capacitatea profesională a Institutului Geologic al României, a geologilor de la universități (București, Iași, Cluj, Baia Mare) și a altor specialiști din țară. Experții geologi, precum medicii etc., și-au cătat pâinea în străinătate, părăsindu-și țara, mulți dintre ei.
Regiunea Roșia Montană poate deveni un unicat european cu un neobișnuit potențial turistic
Un scenariu - aparent romantic, dar cu certitudine îmbrățișat de localnici -, o soluție originală și pertinentă în cazul Roșiei Montane și posibil al "Țării Buciumelor" din apropiere ar putea fi, în opinia noastră (în mod cu totul excepțional), revenirea la exploatarea aurului roșian și buciuman practicată înainte de naționalizare, adică de micii întreprinzători locali și posibil din alte zone, prin angajarea productivă a unor sectoare miniere, spre exploatare, condiționat contractual de returnarea către Stat a unui procent din aurul extras, sau a unui cuantum valoric. Prelucrarea să se facă, de asemenea, în stilul clasic, practicat la Roșia Montană, cu șteampuri și amalgamare cu mercur, așa cum era odinioară de-a lungul Văii Roșia. Evident, exploatarea impune metode mai moderne, mai rentabile, nerămânând la daltă și ciocan, sau la scoaterea minereului din subteran cu coșuri în spate. S-ar realiza un Eldorado punctiform în Munții Apuseni, unic în Europa, implicat cert, la scară europeană, într-un turism activ. Ar fi și un prilej de-a organiza concursuri naționale, europene și posibil mondiale, după un calendar bine stabilit, pentru extragerea aurului din aluviunile Văii Arieșului și a afluenților săi. De altfel, aurăritul particular din aluviuni trebuie reactivat, mai ales în Apuseni, unde era tradițional. Toate acestea și alte aspecte legate de aurărit și mediul geografic montan ar realiza din regiunea Roșia Montană, din Valea Arieșului și Țara Moților un unicat european, cu un nebănuit potențial turistic la nivelul continentului nostru. Cuplarea, în circuitul turistic internațional, a Roșiei Montane (redevenită "oază" și perlă a mineritului medieval, ecologic) cu Ghețarul de la Scărișoara și alte numeroase obiective turistice din regiune: geologice, speologice, geografice, istorice, etnografice, cultural-religioase - ar constitui un itinerar de excepție. Proiectul și realizarea acestui deziderat, absolut ecologic și unic pe bătrânul continent, în prezent, ar putea atrage, cu certitudine, importante fonduri europene. Deci, bani se pot face, bunăstare se poate obține, nu distrugând valori, ci păstrându-le și valorificându-le inteligent, eficient, pe cele existente.
Vom mai reține că în cazul unor viitoare exploatări "Gold-iste", preconizate la Roșia Montană, țara nu ar ajunge sensibil mai departe decât este. "Vâlvătaia" s-ar stinge repede, important ar fi ceea ce a rămas acolo, or, românii de bună credință, care umplu străzile orașelor țării manifestând, cei care v-au întâmpinat recent, d-le Prim-ministru, în America, și mulți alții, adunați spontan, vor: "Montană Roșia, NU Gropană" (este textul scris cu negru pe mini-lozinci confecționate din hârtie roșie, purtate la Cluj de manifestanții anti-Goldiști). Multe mii de tone de aur s-au extras de-a lungul istoriei bimilenare din Munții Apuseni; cu toate acestea, regiunea, locuitorii tot în lipsuri trăiesc! Va fi acuma altfel, d-le Prim-ministru Ponta? Vă asigur că nu! Nici în alte țări "aurifere" (Mexic, Peru, Chile etc.), aurul - metalul blestemat -, nu a adus fericirea populației locale, după cum confirmă istoria și realitatea zilelor noastre, ci dimpotrivă. În plus, bomba cu cianură, în stare permanent amorsată (uriașele iazuri de decantare a sterilului rezultat la prepararea chimică a minereului) ar fi sabia lui Damocles asupra României, cu o evoluție comportamentală imprevizibilă; în situația unui posibil accident dezastruos și a proliferării cianurii prin pânza freatică și rețeaua hidrografică în primul rând (agenții cei mai activi și periculoși), dar și prin curenții de aer, probabil, nu i-ar ajunge României banii obținuți de la străini, în schimbul exploatării preconizate, pentru repararea daunelor provocate mediului și locuitorilor săi intern, dar și extern. Astfel, megaexploatarea auro-argentiferă de la Roșia Montană poate deveni o gaură neagră a României pe parcursul secolului în care am intrat.
Dacă, finalmente, nu contează opinia celor care au ales actualii conducători politici ai României, investiți cu dreptul de semnătură decisivă în ardenta și fundamentala problemă națională privitoare la Roșia Montană, solicităm ca cei ce eventual vor semna avizul exploatării să poarte juridic răspunderea în fața națiunii române, în cazul unor falimente economice, dezastre de mediu sau alte consecințe nefaste intervenite în rândul populației din zonă!
Conducerea țării nu poate ignora voința românilor majoritari și îndeosebi a populației din Țara Moților, din bazinul Arieșului; cei din urmă își văd periclitată dezvoltarea economică a micilor întreprinderi înfiripate, și chiar condiția de viață. În acest sens, Fundația Pro Munții Apuseni și-a spus răspicat și convingător opinia, respingând megaexploatarea și cianurarea minereului aurifer, care învăluie într-o sumbră și morbidă mantie tot ceea ce ei produc și prezintă pieții interne sau externe. Cu răbdarea moțului nu-i de jucat, ne amintește istoria! Roșia Montană este cea mai grea încercare pusă pe umerii actualei conduceri politice a României de cei care au renunțat premeditat la referendum național.
Dar, înainte de a ne gândi la ce este mai rău, ne așteptăm îndreptățiți la o judecată înțeleaptă și românească din partea parlamentarilor țării - cu speranța că ne vor oferi oportunitatea să-i mai alegem -, de asemenea, a Guvernului României și a primului ministru, dr.Victor Ponta.
Prof. univ. emerit, dr. Ioan Mârza,
Departamentul de Geologie,
Univ. "Babeș-Bolyai", Cluj-Napoca