Conform ultimelor statistici, o căsnicie din trei se destramă, iar în marile oraşe, chiar una din două. Cifrele internaţionale indică faptul că "legăturile pentru toată viaţa" se rup mai ales în cel de-al patrulea an de mariaj. Explicaţiile sunt cât se poate de ştiinţifice. În evoluţie, spun cercetătorii, nu există decât patru ani de fidelitate şi de viaţă comună, după care mariajele se bazează strict pe convenţii, mai ales când apar şi copii. Încet-încet, pasiunea cedează obişnuinţei. Să fie, oare, dragostea doar un scurt fenomen secundar al instinctului de reproducere? Ştiinţific, probabil că da, dar lumea e plină, totuşi, de cupluri legate de o iubire profundă, pe viaţă. Şi pentru mare parte dintre oameni, iubirea e chiar mai importantă decât dragostea fizică.
În ce priveşte "romantismul în dragoste", rezultatele obţinute de ştiinţa modernă "dau peste cap" teoriile evoluţioniste. Specialiştii în neurologie de la Universitatea "Stony Brook" din New York, demonstrează că, şi după 20 de ani, numeroşi parteneri de cuplu nutresc aceleaşi sentimente romantice reciproce ca în prima zi. Cu ajutorul imaginilor scanate, experţii au evidenţiat faptul că, la vederea partenerului, un anumit centru de la nivelul creierului, responsabil pentru fericire şi starea de bine, se activează automat, în aceeaşi măsură, atât la cuplurile "vechi", cât şi la cele de proaspăt îndrăgostiţi.
Alte studii interesante arată că dorinţa pură de sex şi sentimentele de iubire faţă de partener se "derulează" în zone diferite ale creierului şi că semnalele de dragoste îi influenţează şi-i dirijează cu mult mai vehement pe oameni decât se credea până acum.
Cei ce se aseamănă se adună
"Iubirea romantică e una din cele mai puternice experienţe ale omului. Cu mult mai puternică decât instinctul sexual", confirmă celebra antropoloagă americană Helen Fisher. O dovadă a acestei afirmaţii: nu se sinucide nimeni din lipsă de sex, în schimb, se sinucid mulţi din dragoste neîmplinită. "În toate societăţile existente în lume există bărbaţi şi femei care se sinucid, chiar şi după mulţi ani, din dragoste neîmpărtăşită", conchide Helen Fisher.
Dar oare cum funcţionează dragostea de o viaţă? Se pare că pe lângă parametrii stabiliţi de terapeuţi, pe baza experienţei acumulate, există şi anumite "legităţi" care-i sporesc durabilitatea. Şi, de asemenea, căi de a profita de aceste şanse. "Cei ce se-aseamănă se-adună", spune înţelepciunea populară şi experţii consideră acest proverb ca fiind cea mai bună premisă pentru relaţiile durabile. Statisticile europene arată că în căsniciile de durată lungă, cei doi parteneri au aceeaşi profesie sau provin din acelaşi mediu. Cu mulţi ani în urmă, sociologii au descoperit că, de regulă, persoanele realiste îşi aleg partenerii din aceeaşi categorie socială. Ei obişnuiesc să creeze aşa-numite "cercuri selective", în care se mişcă, în principal, printre cei de aceeaşi provenienţă socială cu ei. Povestea cu Cenuşăreasa şi prinţul nu se prea potriveşte în context. Prinţul va prefera întotdeauna o prinţesă, iar Cenuşăreasa un vizitiu. Cercurile de întâlnire pot fi cluburi, asociaţii ecologice sau studenţeşti, grupuri de prieteni. Helen Fisher este convinsă că şansa de a avea un viitor comun este mai mare atunci când partenerii se aseamănă în esenţa lor, adică în ceea ce priveşte inteligenţa, concepţia despre viaţă, educaţia, zona socială din care provin (părinţi neinstruiţi sau intelectuali), sinceritatea sau sentimentul datoriei. Viaţa în comun este mai uşoară când trebuie împlinite aceleaşi dorinţe. Dar când partenerii nu au baze comune? Antagonismele au farmec doar pentru relaţiile de scurtă durată. "Ele sunt cele care trezesc interesul" explică Fisher. "Dar totul decurge mai armonios dacă cei doi privesc în aceeaşi direcţie şi nu trebuie să discute despre fiecare amănunt".
Psihologul american Robert Sternberg crede, chiar, că în viaţa amoroasă noi urmăm un scenariu intern, pe care-l "hrănim" cu experienţe din copilărie, dar şi cu ceea ce "împrumutăm" din filmele şi cărţile bune. "Lozul norocos" este extras atunci când partenerii au în cap acelaşi scenariu sau două scenarii diferite, dar care coincid în oarecare măsură. Într-o relaţie trebuie să existe şi puţină frământare, pentru ca dragostea să dureze o veşnicie. Este, practic, destul de puţin cunoscut efectul binefăcător al adrenalinei, pentru o relaţie de iubire durabilă şi fericită. Acest hormon "se îngrijeşte" de producerea unei "agitaţii" a sentimentelor, atât în cazul unei primejdii, cât şi în cel al unei îndrăgostiri puternice, şi anume, cu aceleaşi simptome: genunchii care tremură, inima care bate tare, pulsul care o ia razna.
Frica "leagă" dragostea
Principiul funcţionează frecvent: de aceea, cuplurile care au proiecte comune interesante, care participă împreună la mici "aventuri" (chiar dacă e vorba de o simplă excursie) sau care trăiesc tot timpul ceva inedit se simt mai unite, chiar şi după mulţi ani de căsnicie. "Provocările comune, indiferent cât de simple ar părea ele, sudează cuplul", spune Arthur Aron.
Un exemplu celebru sunt Sting şi soţia sa, Trudie Styler, a căror dragoste este la fel de "proaspătă" şi după 30 de ani de mariaj. "N-o consider niciodată pe Trudie ca «ceva dat pentru veşnicie». Şi nu-mi place sexul monoton. Îmi place teatralul".
Ca femeie emancipată, Trudie reprezintă prototipul pentru o iubire durabilă. Căci, conform unor studii americane recente, feministele au relaţii sexuale mai împlinite şi de durată mai lungă. Soţii şi partenerii acestor doamne feministe se declară încântaţi, chiar şi după mulţi ani, de viaţa lor sexuală.
Scenariile dragostei
Psihologul Robert Sternberg a descoperit, cu ajutorul unor chestionare, 25 de poveşti diferite cu care oamenii îşi descriu concepţia lor interioară despre dragoste. Aceste reprezentări sunt influenţate, adeseori, de filmele clasice şi de romanele celebre. Iată câteva dintre ele:
Adepţii acestui scenariu sunt convinşi că începutul unei relaţii este la fel ca plecarea într-o călătorie lungă, care captivează şi provoacă. Ea poate sfârşi cu bine, dacă nu nimereşti peste cineva care-şi caută siguranţa mai ales între cei patru pereţi.
2. Grădina iubirii
Aici, este valabilă teoria conform căreia "dragostea neîngrijită şi necultivată se ofileşte" precum o floare. Scenariul acesta consideră relaţia de cuplu ca fiind un organism viu, de care trebuie să te ocupi. Este o concepţie compatibilă cu aproape toate celelalte scenarii şi duce, adeseori, la o legătură fericită.
3. Dragostea amuzantă
Umorul se află în prim-plan, pentru că râsul uneşte. Cel ce ia prea în serios viaţa intimă în doi şi vrea să "sape" adânc în sufletul celuilalt îi strică acestuia plăcerea dragostei.
4. Dragostea = afacere
În acest caz, relaţia de cuplu e, de fapt, o "tocmeală". Unul din subiectele cele mai importante este, de fapt, cum să câştigi bani şi cum să-i cheltuieşti. Partenerii sunt mai degrabă amici decât iubiţi. Dar, în acelaşi timp, se consideră o echipă care funcţionează bine.
5. Scenariu fantezist
Ideea de bază: "Cred că alături de un partener potrivit, basmul poate deveni realitate". Iubiţii de acest gen sunt în căutarea prinţului sau a prinţesei. Uneori îşi găsesc partenerul de vis, alteori, nu. Şi nu se îndrăgostesc întotdeauna de el, ci de povestea de iubire în sine. Rezultatul: sentimente puternice, care adeseori nu prea fac faţă vieţii de zi cu zi.
Sfaturi pentru o iubire mereu proaspătă
1. Comunicaţi unul cu celălalt.
2. Mizaţi pe lucrul în echipă.
3. Lăsaţi spaţii libere, nu renunţaţi la hobby-urile proprii.
4. Păstraţi-vă puterea de atracţie.
5. Banii sunt importanţi. Lămuriţi problemele financiare.
6. Aveţi încredere unul în celălalt. Încrederea uneşte.
7. Arătaţi-i respect partenerului, chiar când vă certaţi.
8. Nu vă culcaţi înainte de-a vă împăca.
9. Fiţi cinstiţi cu partenerul dvs.
10. Nu uitaţi să rostiţi, iar şi iar, cele mai importante cuvinte din câte există: te iubesc!
Dina Bran
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
