ANDREEA RAICU - "Singurătatea este un dar minunat"

Linişte, tihnă, adăstare

- De câte ori se apropie toamna, balada lui To­pârceanu despre greierele care a cântat toată vara şi n-a adunat în traistă nimic, revine în actualitate. Tu ai pus ceva deoparte pentru sezonul care începe sau te-ai dedat cu totul vacanţei?

- Ei, mi-ar fi plăcut mie să mă de­dau cu totul va­can­ţei, dar în vara aceas­ta am muncit foarte mult şi timpul de relaxare a fost destul de redus. Toamna e plină de proiecte pe care le-am pre­gătit cu râvna furnicii din balada lui To­pâr­ceanu, aşa că n-am izbutit să fug de­cât pentru câteva zile din Bucureşti.

- Presupunând că te-ai fi putut bucu­ra şi tu de vacanţă, ce destinaţie ai fi ales?

- Întotdeauna aleg locuri liniştite, fără foială mare de oameni, şi care să fie pe un mal de ocean sau măcar la mare. Pe mine apa mă încarcă total. Energia ei îmi dă o putere fantastică şi, în acelaşi timp, parcă îmi picură linişte în suflet, parcă îmi spală trupul de orice energii negative şi mintea de orice gân­duri destabilizatoare. Aş pu­tea să stau ore întregi pe malul apei, să medi­tez ori doar să privesc şi să ascult foş­netul valurilor. La fel de mult îmi plac locu­rile cufun­date în istorie, în care se mai simte vraja tre­cu­tului. De pildă, una dintre desti­naţiile de care sunt definitiv în­dră­gostită este Saint Paul de Vence, un orăşel din sud-estul Franţei, cu o ar­hitectură me­dievală splendid con­­ser­vată. Vreme de 19 ani, el a fost cămi­nul lui Marc Chagall, care a pictatacolo pe­i­­saje cu o expresivitate mag­nifică, dar şi al marii ac­triţe Simone Signoret, care şi-a cunoscut viitorul soţ, pe celebrul Yves Montand, chiar în restaurantul pensiunii "Co­lombe D'Or", din centrul oră­şelului. Ca să nu mai vorbesc de muzeele şi gale­riile de artă con­temporană şi modernă ca­re sunt pre­să­rate la tot pasul. Aco­lo, în Saint Paul de Vence, dom­neşte o at­mos­feră de tihnă boemă ab­so­lut conta­gioasă. Ţi-e imposibil să nu te ar­­monizezi şi tu cu vibra­ţia locului şi a oa­menilor pe care îi întâl­neşti. Pre­fer astfel de spaţii pentru că eu de asta am nevoie: de li­nişte, de tihnă, de adăs­tare. Acasă, la Bucu­­reşti, eu trăiesc într-un mediu suprapopulat, ul­tra-agi­tat şi extrem de stre­sant, un mediu în care toată lu­mea trage de tine în stânga şi-n dreapta, în care nervii sunt me­reu întinşi la maximum, aşa că simt ne­cesitatea unor pe­rioade care să contraca­reze acea stare de agi­ta­ţie, a unor clipe de răgaz în care să mă întorc la mine însămi, să-mi dau seama care sunt ne­voile mele, ce-mi doresc cu adevă­rat pe termen lung, care sunt lucrurile care mă fac cu-adevărat fe­ricită... În lipsa acestor perioade de "stop", sufletul riscă să intre în derivă, alu­ne­când pe o spirală des­cen­dentă, al cărei capăt îl repre­zintă de­pre­sia.

- Ce remedii mai foloseşti în afara călătoriilor?

- Pentru mine, în afara călătoriilor, o altă salvare o reprezintă meditaţia, fiindcă mă obligă să privesc către mine. Ceea ce, mulţi ani, mi-a fost teamă să fac. Îmi era teamă să petrec timp doar eu cu mine. Singurătatea mi se părea cel mai cumplit lucru din viaţa unui om. Descoperind însă meditaţia, am aflat că, de fapt, sin­gu­rătatea este un dar minunat, pentru că doar în sin­gu­rătate ai şansa să-ţi dai seama cine eşti tu, cu-ade­vărat, independent de persoanele care te în­con­joară, de circumstanţele în care îţi duci existenţa sau de con­venţiile sociale la care eşti supus. Stopul acesta e foarte important. E foarte important să ştii tu să pui, din când în când, piciorul pe frână, ca să nu vină viaţa să-ţi pună ea stopul ei, scoţându-ţi în faţă vreo boală, vreun accident exis­tenţial, care să te oblige să-ţi ree­valuezi şi să-ţi co­rectezi parcursul.

Descântece pentru suflet

- Ce afli în pauzele pe care le iei? După ce-ţi tânjeşte sufletul în acest moment al vieţii?

- După blândeţe. Sufletul meu îmi spune că trebuie să-l mai şi alint puţin. Eu sunt un spirit extrem de ambiţios, format pe principiul per­fec­ţionismului. Aşa că, de câtăva vreme încoace, am decis să nu mai fiu atât de dură cu mine, să mai dau deoparte încrân­ce­nările, s-o las mai moale cu intran­si­genţa auto-impusă. Mi-am dat sea­ma că dacă eu nu-mi sunt prietenă, dacă mă port mereu duşmănos cu mine, făcând doar ce trebuie şi mult prea rar ce îmi place, îmi sabotez sin­gură viaţa. Mi-am dat seama că nu trebuie să mă mai acuz pentru gre­şelile pe care le-am comis în trecut sau pentru acelea pe care le voi mai face în viitor, că, de fapt, ele n-au fost şi nu vor fi greşeli, ci doar aşa, nişte marcaje rutiere, care m-au ghidat şi mă vor ghida pe drumul pe care tre­buie să merg. Adeseori, din păcate, dru­mul pe care noi ne închipuim că trebuie să mergem şi cel pe care tre­buie cu-ade­vărat să mergem nu sunt unul şi acelaşi. Şi-atunci viaţa ne tri­mite niş­te semnale, nişte indicatoare, ca să ne ajute să găsim direcţia. Şi să ştii că deja văd rezultatele acestei decizii. Nu doar că mi s-a modificat perspectiva, dar am un alt fel de ener­gie, atrag în preajma mea alt soi de oameni... Uite, în ultimul an, com­ponenţa cercului meu de prieteni s-a schimbat. Au dispărut mâncătorii de energie, oamenii cu perspective mereu negative, cu aple­care că­tre la­men­taţii şi cârcoteli. În jurul meu sunt astăzi oa­meni care rezo­nea­ză pe aceeaşi lun­gi­me de undă cu mine, ca­re au preocupări si­mi­lare cu ale mele, pre­o­cupări plasate mai curând la ni­vel spi­ritual... Ceea ce nu în­seamnă că am de­venit "zen", adică desprinsă total de realitate. Mă in­te­resează realitatea, îi aparţin, o trăiesc, nu­mai că imediatul a­ces­ta al vieţii, seg­mentul tangibil nu se mai află, ca înainte, în prim-plan. Degea­ba te stră­duieşti să fii o regină a clipei, în­veşmântată în hai­ne superbe şi în­văluită în parfumuri rafinate, dacă in­teriorul ţi-e pu­tred sau ros de durere, de dez­nă­dejde şi com­plet de­zorientat!

Regina cumpărăturilor

- Să ne întoarcem la treabă: cu ce vei fi ocupată în această toam­nă?

- Din 30 septem­brie, revin la Prima TV, cu un nou sezon al emi­siunii "Mi-s", numai că de acum, "Miss fata de la ţară" şi "Mi-s bă­iatul de la ţară" au fuzionat sub titulatura "Mi-s de la ţară". Drept ur­mare, cei opt juraţi - Cătălin Botezatu, An­dreea Marin, Mircea Radu, Iuliana Tudor, Gelu Voicu, Niculina Stoican, Dana Săvuică şi Mugur Mihăescu - vor căuta "dintr-o singură lovitură" cele mai frumoase şi mai talentate fete, cât şi cei mai chipeşi şi mai vân­joşi bă­ieţi de pe cuprinsul ţării. La finalul sezonului, vor fi desemnaţi câştigătorii: o fată şi un băiat. Fiecare va primi un pre­miu de 10.000 de euro, din care va avea obli­gaţia ca 10.000 de lei să-i utilizeze în folosul co­mu­­nităţii din care provin: să renoveze şi să împros­pă­teze stocul biblio­tecii satului, să ajute şcoala etc. În al doilea rând, încă de la mijlocul lui august, am început să fil­mez pentru emisiunea "Regina cumpărăturilor", care a avut pre­miera pe 23 septembrie, urmând a fi di­fu­zată de luni până vineri, de la ora 16. Este vorba de un format in­ternaţional, care a făcut deja furori în Fran­ţa şi Ger­mania şi care se adresează femeilor şic, care îşi fac cumpărăturile cu stil şi fler, nu "la plez­neală". Mă bucură foar­te mult implicarea mea în acest proiect, fiindcă el are valoarea unei continuări a acti­vi­tăţii mele din dome­niul modei. Îmi place enorm să ajut alte femei să des­co­­pere un stil de viaţă mai fru­mos: să se îmbrace mai cu gust şi mai potrivit, să se în­grijească de trupul lor, să trăiască în armonie cu ele însele.

"Colţul de frumuseţe"

- Să vorbim şi despre activitatea ta de pe internet: site-ul andreearaicu.ro, unde te ocupi de haine şi frumuseţe. E un proiect de succes?

- Începând din toamnă, site-ul va suferi foarte multe modificări. Toată vara am avut "în vizită" nişte consultanţi din străinătate, care s-au ocupat de noul concept, de design, de programare etc. Am apelat la nişte specialişti străini, pentru că îmi doresc ca noul aspect al site-ului să fie complet diferit de tot ceea ce se găseşte acum pe piaţa noastră. În plus, doresc să dezvolt partea de shopping on-line, ceea ce înseamnă proiecte noi, legate de haine şi bijuterii. Mă întrebi de succes? Pe site-ul acesta s-a creat o comunitate de femei care îşi doresc să trăiască frumos, împărtăşin­du-şi valorile. Ca parte a acestei comunităţi, eu le propun idei pe care le-am îmbrăţişat, le arăt ce lucruri folo­sesc la modul cotidian - fie că e vorba de ali­mente, cosmetice, haine şi aşa mai departe. De-altfel, toate sfa­turile şi sugestiile mele, cât şi produsele care se comercializează pe site, vin ca urmare a întrebărilor pe care le primesc de la persoanele cu care stau devorbă faţă în faţă sau în mediul virtual. Aşa a apă­rut cartea cu reţete "Mâ­nâncă şi arată bine". Aşa va apărea acum, pe site, un "colţ de frumuseţe", unde voi promova creme, şam­poane, uleiuri etc. (toate organice, toate testate de mine). Aşa au apărut co­lecţiile de haine şi biju­terii, care se împrospătează con­tinuu.
În concluzie, ba­lada lui Topârceanu cu greierele şi furnica (când eram mi­că, plân­geam de mila bietului cân­tăreţ) nu are nimic ame­ninţător pentru mi­ne. Toam­na asta e plină de împliniri care îmi oferă satisfacţii reale şi îmi în­carcă inima de bucu­rii.