În primul rând, vă mulţumesc pentru posibilitatea de a trimite o scrisoare deschisă prin intermediul "Formulei AS". În luna decembrie a anului trecut, am aflat că am un cancer în stadiul 0. Doctorul care m-a informat (şi care mă trata la momentul respectiv) mi-a spus că am un cancer uşor, care nu se mai consideră cancer... deci să merg acasă şi să vin din 6 în 6 luni la control şi totul va fi bine. Norocul meu a fost că nu l-am ascultat şi am mers la un oncolog. Problema a fost că am luat măsuri abia în februarie, când cancerul ajunsese deja în stadiul 3B. A urmat o cursă infernală în lupta cu boala, şi după o lună am avut norocul să devin pacienta doamnei profesor doctor Rodica Anghel, de la Institutul Oncologic din Bucureşti. Vreau să mulţumesc pe această cale pentru profesionalismul cu care am fost tratată atât de doamna profesor doctor, cât şi de membrii echipei dânsei: doamna doctor Anca Zamfirescu, d-l doctor rezident Mihail-Teodor Georgescu, d-na dr. Oana Ion şi întreaga echipă de asistente.
Trăim într-o ţară căreia îi sunt atribuite tot felul de lucruri rele. Se spune că doctorii buni au plecat din România. Vin şi vă spun că nu este adevărat: avem medici care în primul rând sunt oameni, care fac imposibilul posibil, tratând mai mulţi pacienţi decât le permite fizic timpul, medici "de aur", pentru care nu contează din ce pătură socială vine pacientul, dacă are sau nu bani, pentru că ei, aceşti Doctori minunaţi, nu acceptă mită!
Nu am cuvinte potrivite să-mi exprim recunoştinţa, astfel încât le spun doar atât: Vă mulţumesc pentru că mi-aţi salvat viaţa!
Cu stimă şi respect,
AURELIA PETRE - e-mail: aura_ptr@yahoo.com