Un inamic ignorat: terenul alergic
- De gâtul toamnei atârnă o greutate de care pare să nu poată scăpa niciodată: virozele. Sunt ani de zile de când ştiinţa medicală luptă cu ele, fără să le vină de hac. Scuza eternă este imunitatea. Putem asocia răcelile de sezon cu scăderea accentuată a imunităţii populaţiei?
- Se ştie că, odată cu venirea toamnei şi cu scăderea temperaturii, încep să apară infecţiile respiratorii repetate. Copiii (mai ales cei mici şi cei cu boli cronice) şi persoanele în vârstă sunt cel mai frecvent afectaţi. Condiţiile favorizante ale infecţiilor respiratorii sunt cunoscute: intrarea în colectivităţi şi variaţiile mari de temperatură, frecvente în această perioadă. În cazul copiilor mici, este bine ca ei să răcească din când în când, deoarece astfel li se "antrenează" sistemul imunitar cu virusurile şi alte microorganisme, menţinându-se în formă, pentru a putea face faţă agresiunilor din afara sau dinăuntrul organismului. În aceste condiţii, este normal pentru copilul mai mic de 5 ani care merge în comunitate (creşă, grădiniţă) să răcească de 3-4 ori pe sezon. În cazul copiilor mari şi al adulţilor, 1-2 răceli pe sezon sunt considerate normale, ba chiar necesare, pentru că în acest fel sistemul imun al fiecăruia se dezvoltă şi se maturizează.
Un sistem imunitar echilibrat reacţionează la răceli inclusiv prin febră. Apariţia febrei nu trebuie considerată neapărat un semn de agravare a bolii. Doar dacă depăşeşte 38°C, se prelungeşte mai mult de câteva zile şi mai ales dacă este însoţită de o alterare marcată a stării generale trebuie să vă îngrijoraţi.
Nu oricine răceşte de câteva ori are neapărat probleme cu imunitatea sau are un sistem imunitar slăbit! Pentru a aprecia acest aspect, trebuie să luăm în considerare atât frecvenţa, cât şi gravitatea episoadelor de îmbolnăvire. Atunci când răcelile sunt foarte frecvente (în cazul copilului mic, asta se întâmplă atunci când numărul de zile în care merge la grădiniţă este mai mic decât numărul de zile când stă acasă, fiind bolnav), putem spune că există o problemă. Dacă episodul de răceală durează mai mult de o săptămână sau apar complicaţii care necesită internarea în spital, există o problemă. Dacă răceala nu răspunde la medicaţia obişnuită (antitermice, antiinflamatoare) şi de fiecare dată se recomandă antibiotice, există o problemă. Dacă răceala se prelungeşte frecvent, este afectată serios starea generală, se complică şi cu afectarea urechii medii sau a plămânilor, iar atunci se impun investigaţii amănunţite. Dar nu în toate cazurile imunitatea scăzută este de vină. De multe ori, mai ales la copii, aceste îmbolnăviri apar pe fondul unui teren alergic. Cu toate că atunci când nu sunt în colectivitate n-au niciun fel de probleme, deci terenul alergic nu se manifestă, totuşi, la intrarea în colectivitate, răcelile frecvente şi cu evoluţie gravă sunt legate tocmai de acest teren alergic. Alergia la un factor de mediu produce inflamaţia cronică a mucoaselor căilor respiratorii, care devin sensibile şi reacţionează violent la orice virus. Astfel, la orice nouă infecţie, la pacienţii cu alergii se pot agrava inflamaţiile căilor respiratorii. Se intră astfel într-un cerc vicios: terenul alergic favorizează răcelile, iar răcelile favorizează evoluţia alergiei! Din această situaţie nu se poate ieşi tratând pur şi simplu episodul acut, ci este necesar un tratament pe termen lung, care să se adreseze terenului alergic.
O menţiune aparte este necesară pentru cei care au polipi. Polipii sunt o inflamaţie a mucoasei nazale sau sinusale, ca urmare a infecţiilor virale repetate. Este important să ştim dacă ei au apărut pe un fond alergic sau nu. În condiţiile în care este recomandată intervenţia operatorie pentru îndepărtarea lor, la un pacient alergic este necesar şi un tratament de fond, ulterior operaţiei. În caz contrar, riscurile de recidivă sunt extrem de mari.
- Cum putem să ne dăm seama dacă răcelile frecvente apar pe un fond alergic sau din cauza unei imunităţi scăzute?
- Determinarea cauzelor infecţiilor se poate face prin analize. Subliniez un aspect greşit înţeles, chiar şi de unii medici. Analizele pentru alergie, în cazul copiilor, pot şi trebuie să fie făcute la orice vârstă, atunci când copilul are probleme respiratorii. Nu există o limită minimă de vârstă pentru aceste analize. Sigur că până la vârsta de 4-5 ani, terenul alergic al copilului mic se mai poate schimba, dar este important să vedem terenul alergic în momentul în care copilul are probleme, nu undeva într-un viitor nedefinit. Evidenţierea unei alergii este importantă atât în tratament, cât şi profilactic, prin evitarea expunerii la alergenul respectiv. De exemplu, dacă apare o alergie la mucegai, este clar că trebuie căutate şi îndepărtate sursele de mucegai sau de igrasie din casă. Din experienţa mea medicală pot să vă spun că unii părinţi au constatat cu surprindere că au mucegai în casă, doar după ce copilul a ieşit alergic la analize, căutând ulterior posibile surse în locuinţă.
Prin alte analize investigăm sistemul imun la diferite niveluri, pentru a ne da seama dacă şi unde există o problemă. Pot fi investigate celulele albe (leucocitele) - atât ca număr, cât şi din punct de vedere al capacităţii de a lupta cu microbii. Putem determina diferite clase de anticorpi, celule limfocitare care intervin în declanşarea răspunsului imun, proteine şi enzime care intervin în procesele de apărare ale organismului. Nu în toate situaţiile sunt necesare aceste analize amănunţite, dar este important de reţinut că pacienţii cu infecţii respiratorii grave, repetitive (mai ales cei care nu răspund bine la tratament pe termen lung), au posibilitatea să identifice problema care stă la baza îmbolnăvirilor prin analize bine ţintite. Importanţa identificării problemelor cu care se confruntă sistemul imunitar se va vedea ulterior în eficienţa tratamentului - un tratament ţintit, nu doar o simplă stimulare a imunităţii. Aceasta nu se poate realiza, însă, fără analize speciale.
Un medicament românesc de excepţie, Cantastimul, nu se mai produce
- Se poate preveni, prin metode eficiente, apariţia infecţiilor de sezon? Se ştie că vaccinurile sunt mai degrabă dăunătoare... Atunci, prin ce mijloace putem să ne imunizăm înainte de perioada rece?
- Este adevărat că-i mai uşor să previi, decât să tratezi! Medicina preventivă şi-a dovedit beneficiile şi rămâne cea mai bună metodă de protecţie a sănătăţii. Există o serie de măsuri (atât ale medicinei alopate, cât şi ale medicinei alternative) care se pot lua preventiv, înainte de sezonul rece.
În medicina alopată, se pune mare accent pe vaccinurile antigripale, care se realizează în fiecare sezon din anumite tulpini virale, care se presupune că vor circula în acel an. Trebuie să ştiţi că ele nu conferă rezistenţă împotriva răcelilor în general, ci doar împotriva virusului gripei. În plus, conţin foarte multe substanţe toxice, care pot afecta organismul. De aceea, persoanele care fac vaccinul antigripal pot să răcească la fel de uşor, dacă au o problemă a sistemului imunitar. Indicaţia acestui vaccin este pentru anumite grupe de risc: pacienţi cu boli cronice grave, la care imunitatea este compromisă şi la care o infecţie cu virusul gripal ar fi fatală. Chiar dacă sunt vaccinaţi antigripal, aceşti pacienţi nu sunt feriţi, totuşi, de alte infecţii virale respiratorii.
O modalitate eficientă de prevenţie este administrarea imunomodulatorilor nespecifici. Utilizarea acestor produse are ca efect stimularea nespecifică a sistemului imunitar. Se presupune că în acest fel se dezvoltă o serie de anticorpi care au capacitatea de a acţiona împotriva unui spectru mai larg de microbi (viruşi sau bacterii). Un exemplu elocvent este Cantastimul, un preparat imunomodulator cu puternice efecte de modulare a imunităţii, recomandat inclusiv în bolile maligne! Acest preparat injectabil a fost realizat cu ani în urmă la Institutul Cantacuzino, invenţia regretatului cercetător Andrei Olinescu, dar din păcate (şi nu înţeleg de ce, pentru că era foarte eficient!) nu se mai produce!
În prevenţia răcelilor de sezon, medicina alternativă pune foarte mult accent pe alimentaţie şi stilul de viaţă.
Consumul zilnic de sucuri proaspete din: sfeclă roşie, morcov, pătrunjel, măr, ţelină, portocale, grapefruit este de mare ajutor. În această perioadă, putem să facem o cură cu struguri negri, care conţin antioxidanţi de mare valoare, ce intervin şi în încetinirea proceselor de îmbătrânire celulară. Fructele de pădure, al căror sezon este tot în această perioadă a anului, sunt şi ele utile, pentru întreţinerea sistemului imunitar. Merită menţionate în mod special coacăzele negre şi afinele, din care se extrag anumite principii active, cu efecte imunomodulatoare puternice.
Fac o menţiune specială: este puţin cunoscut faptul că grâul este un aliment care conţine foarte multe enzime, vitamine şi minerale (există şi aur în compoziţia grâului). Singura problemă este că toate acestea sunt conţinute în coaja seminţei de grâu, care este eliminată la prepararea făinii. Este important să consumăm grâu integral, fie sub formă de făină integrală, fie ca atare (fiert sau încolţit).
Stilul de viaţă:
Odihna îmbunătăţeşte în mod clar imunitatea. Dacă ne acordăm perioade de refacere suficient de lungi - în primul rând un somn odihnitor şi câteva "ruperi de ritm", respectiv ieşiri din rutina cotidiană, prin activităţi recreative, ne vom simţi mult mai bine. Este indicat să dormim opt ore pe noapte, dar neapărat între orele 23 şi 1, pentru că, în acest interval, ficatul ne curăţă mai eficient sângele şi se regenerează.
Sportul, în special, dacă este făcut în natură, are efecte deosebit de puternice. Un loc aparte îl ocupă înotul, care, pe lângă efortul fizic propriu-zis, presupune şi un ritm de respiraţie cu efect de stimulare a meridianelor energetice, în directă legătură cu timusul - organ esenţial al sistemului imun. De asemenea, simplul contact cu apa are efecte benefice asupra organismului, hidromasajul fiind un excelent element antistres.
Respiraţia profundă, toracală şi abdominală, duce la o mai bună oxigenare a celulelor corpului. Există numeroase boli influenţate de slaba oxigenare celulară, care determină o creştere a radicalilor liberi - un mediu acid, care îmbătrâneşte prematur organismul, inclusiv sistemul imun. Această tehnică este mai eficientă dacă o realizăm în natură, într-o pădure.
Suplimentele. În multe cazuri, nu este însă suficientă alimentaţia naturală, pentru asigurarea vitaminelor necesare. De aceea, este necesar să suplimentăm, mai ales în această perioadă, aportul de vitamine şi oligoelemente. Trebuie avute în vedere vitaminele E, C şi A, iar dintre oligoelemente, în special seleniul şi zincul. Merită menţionată şi vitamina D, al cărei rol în procesele imunologice este mai puţin cunoscut. De regulă, copiilor nu li se mai administrează vitamina D după vârsta de 2 ani. Totuşi, este extrem de importantă în buna funcţionare a sistemului imun! De aceea, trebuie ca în fiecare sezon rece să se continue administrarea ei, până la vârsta de 8-9 ani (lucru valabil mai ales la copiii care nu sunt suficient expuşi la soare în perioada de vară!). Vitaminizarea este necesară mai ales la copii şi la vârstnici, în special la cei care nu pot beneficia de alimente din grădina proprie. Cele mai bune surse de vitamine sunt extractele naturale, de exemplu preparatele care conţin vitamina C şi bioflavonoide - substanţe ce favorizează asimilarea şi utilizarea vitaminei C la nivelul organismului. Măceşele şi cătina sunt surse la îndemâna oricui!
- Medicina alternativă dispune de un arsenal terapeutic variat şi eficient. Există multe plante cu efecte curative, indicate în afecţiunile cu care ne confruntăm în sezonul rece. Socul se utilizează pentru proprietăţile lui analgezice, antitermice, sudorifice. Muşeţelul are efecte antiinflamatoare şi dezinfectante. Porumbarul (Prunus spinosa) are efecte imunomodulatoare puternice, la fel ca şi Vâscul. Busuiocul este o plantă valoroasă în lupta cu infecţiile respiratorii, alături de echinacea, ginseng, gheara-mâţei, cimbrişor, ienupăr, scai vânăt sau fenicul. Administrarea plantelor se face sub formă de tincturi, infuzii (ceaiuri) sau sub formă de pulbere (sublingual).
Reţete de grabnică folosinţă
- Ne puteţi da şi câteva reţete, pentru cititorii noştri?
- Cu titlu informativ, vă pot oferi reţete, numai că modul de administrare şi dozele trebuie stabilite de medicul curant!
Pentru tuse se poate realiza un decoct din 2 linguri de scai vânăt, la o cană cu apă, din care se administrează câte 3-4 linguri, de mai multe ori pe zi. Infuzia din fructe de fenicul (1/2 linguriţă la 200 ml apă fiartă) are aceeaşi indicaţie. Infuzia de cimbru (3-4 căni pe zi) are efecte de calmare a tusei. În tusea seacă se recomandă amestecul de scai vânăt, roua-cerului, castan comestibil şi cimbru de grădină în părţi egale, din care se face o infuzie cu 2 linguriţe la o cană cu apă. Pentru tusea productivă se pot utiliza următoarele plante (individual sau combinate în amestec): nalbă mare, lichen de piatră şi orz. O combinaţie foarte bună se face din: rădăcină de nalbă mare, rădăcină de lemn dulce, frunze de potbal, flori de lumânărică, fructe de anason - câte 2 linguriţe de amestec la o cană cu apă. Se beau 2-3 căni pe zi.
Pentru guturai sau viroze respiratorii se pot bea infuzii preparate din: flori de tei (1-2 linguriţe la o cană cu apă), flori de ciuboţica-cucului (infuzie) sau decoct (din rădăcină). Împotriva febrei se foloseşte decoctul de ghinţură (o linguriţă de plantă la 500 ml apă), care se bea pe tot parcursul zilei. La fel de bun este decoctul de brusture (2 linguri de rădăcină mărunţită la 500 ml apă), băut pe parcursul zilei.
O altă modalitate de utilizare a plantelor o reprezintă inhalaţiile. Plante utile: muşeţel, levănţică, cimbru, cimbrişor, jneapăn, pin, mentă (se pot amesteca plantele în părţi egale sau se poate utiliza o singură plantă) şi se realizează o infuzie din 2 linguri la un litru de apă fierbinte. Se acoperă vasul cu un prosop şi se inspiră vaporii, timp de 20-30 de minute. De asemenea, se pot utiliza şi uleiuri volatile din brad, pin, isop sau molid: se pun câteva picături de ulei într-un vas cu apă fierbinte şi se inspiră vaporii. Inhalaţiile au efecte excelente în infecţiile de sezon, datorită efectelor antiinflamatorii şi decongestive, dar şi prin fluidificarea şi eliminarea secreţiilor căilor respiratorii.
Condimentele: Sunt o categorie aparte de remedii folosite în infecţiile respiratorii şi au la ora actuală un rol terapeutic recunoscut. Scorţişoara şi cuişoarele acţionează benefic în parazitoze. Uleiul esenţial de oregano are puternice efecte
Un alt condiment-aliment foarte eficient în lupta cu răcelile este usturoiul. O alternativă la consumul lui ca atare sunt capsulele cu usturoi, foarte eficiente, atât în episodul acut, cât şi ulterior, profilactic, mai ales în combinaţie cu vitamina C.
Uleiul de chimen negru are efecte antivirale şi antibacteriene puternice, fiind indicat mai ales în formele de răceală care evoluează cu tuse. Se poate administra sub formă de capsule de 100 mg, de 3-4 ori pe zi (pentru copii) sau de 400-500 mg, de 3-4 ori pe zi (pentru adulţi).
Produsele stupului - nu pot fi excluse din arsenalul de luptă împotriva infecţiilor respiratorii. Mierea şi propolisul sunt recunoscute pentru proprietăţile lor antivirale, antibacteriene şi antiinflamatoare. Ele pot fi administrate separat sau împreună, mixate cu plante medicinale sau condimente. Mierea are indicaţii specifice: mierea de salcâm este expectorantă şi sudorifică; mierea de castan sălbatic ajută la fluidificarea secreţiilor nazale; mierea de varză este indicată în infecţiile bronhopulmonare; mierea de lucernă este indicată în astm şi în rinofaringite acute virale; mierea de trifoi are efecte emoliente şi expectorante; mierea de floarea-soarelui este indicată în faringoamigdalite şi în febră. În infecţiile repiratorii acute şi cronice este indicată în mod special mierea de pin sau brad. Mierea se poate administra şi în aerosoli (soluţie 50%), ca atare, sau în amestec cu tinctură de propolis sau ulei de trandafir. Lăptişorul de matcă are efecte imunostimulatoare şi poate fi administrat în episodul acut (pulbere liofilizată sau crud), dar şi profilactic: zilnic, dimineaţa. Pentru potenţarea efectelor, se poate asocia cu polen crud. Păstura este recunoscută pentru efectele imunostimulatoare puternice. Cu doar 2 linguriţe pe zi i se asigură sistemului imun "forma maximă".
Infecţii respiratorii - iată şi câteva reţete cu produse ale stupului, atât pentru uz intern, cât şi pentru aerosoli: o Soluţie apoasă de propolis 10% pentru aerosoli - inhalaţii cu câte 2-5 ml. Se poate asocia cu propolis 30% administrat intern. o Un sirop expectorant foarte bun se prepară din miere de tei, tinctură de aconitum, tinctură de belladonna şi infuzie de tei.
Pentru tuse se pot utiliza următoarele preparate: o În 250 ml apă plată se pun 1 linguriţă de miere, 2 linguri seminţe de anason şi 5 g sare gemă. Se fierbe amestecul şi după răcire se iau câte 2 linguri, la fiecare două ore. o Se fierbe o lămâie întreagă într-o cantitate mică de apă, la foc mic, circa 10 minute, apoi se taie în două. I se stoarce sucul şi se amestecă cu 2 linguri de glicerină şi un pahar cu miere. Se administrează câte o linguriţă înainte şi după mese, plus seara, la culcare.
Homeopatia oferă şi ea mijloace eficiente de luptă împotriva răcelilor. Însă acestea trebuie strict individualizate, în funcţie de simptomatologia acuzată şi tipul constituţional al pacientului. Aşadar, natura ne pune la îndemână o serie întreagă de mijloace prin care putem atât să prevenim, cât şi să combatem mult temutele răceli de sezon!
D-l dr. RAREŞ SIMU poate fi contactat la Cabinetul "APIMEDICA" din Bucureşti, str. C. A. Rosetti nr. 31, tel. 021/317.37.91, 021/317.38.96
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
