- Există în viaţă lucruri care pentru unii sunt duşmani, pentru alţii sunt prieteni. Este şi cazul buruienilor de leac, nesuferite de agricultori, dar folosite şi apreciate de cei suferinzi -
Slăbiciunea mea pentru buruienile de leac rezidă din faptul că între anii 1965-1970, am făcut liceul agricol din Vidra, jud. Giurgiu, iar în ultimul trimestru al anului V, am efectuat practica de absolvire a liceului, la Institutul pentru Cercetări Agricole Fundulea, care avea în cultură şi plante medicinale. Terminând bacalaureatul cu nota 10, aveam opţiunea de a intra la Institutul Agronomic din Bucureşti, fără examen. Dar inima mă trăgea în altă parte. Am optat pentru Facultatea de Farmacie din Bucureşti, intrând printre primii. Ca o întâmplare aparte, îmi amintesc că după ce-mi văzusem numele pe lista cu admişii la Facultatea de Farmacie, am luat-o pe jos, pe străzile Bucureştiului, ajungând în Piaţa Unirii. Ei bine, chiar la intrarea în piaţă, am văzut un panou pe care era o varză uriaşă, împreună cu înscrisul: "Varza valorează cât o farmacie". Am fost puţin debusolat de această afirmaţie (care avea un dram de adevăr), dar faptul că, în loc să devin inginer agronom, eu alesesem să fac farmacia, care iată, conform reclamei, valora cât o varză, m-a contrariat pe moment. M-am încurajat, spunându-mi că dacă nu îmi va plăcea farmacia, o să renunţ şi o să lucrez în agricultură, pentru că aveam diplomă de tehnician agronom. Acum, după 43 ani de atunci, nu regret că am făcut această alegere de a deveni farmacist.
Recunoaşterea volburei
În vederea evitării unor confuzii, adesea grave şi care pot prejudicia sănătatea, caracterele botanice de recunoaştere a plantelor medicinale sunt foarte importante, mai ales pentru cei ce au plăcerea de a le căuta şi culege direct din natură.
Deşi pare firavă, anemică, fragilă, şi are un al doilea nume aşa de graţios - rochiţa-rândunicii, volbura este, totuşi, o buruiană destul de greu de eradicat. Sugrumă plantele de cultură, încolăcindu-se în jurul lor şi ştrangulându-le ca un şarpe. În plus, epuizează solul de principalele elemente necesare creşterii plantelor: azot, fosfor, potasiu.
Volbura este o specie ierboasă perenă foarte volubilă (se răsuceşte în jurul plantelor, arbuştilor, gardurilor, aracilor). În lipsa acestora, se întinde liber pe sol, până la o lungime de 1 m. Partea subterană este sub formă de rizomi, lungă şi subţire, de culoare albă, pe care sunt fixate rădăcini filiforme. Tulpina aeriană are 5 muchii, frunzele sunt sub formă de săgeţi, glabre, sau cu peri de culoare verde-mazăre, dispuse alternativ pe tulpini. Florile albe, solitare, uneori cu striaţiuni verticale de culoare roz şi formă de pâlnie, au aspectul de rochiţă pentru păpuşi (de aici şi inspirata denumire de rochiţa-rândunicii). Fructele sunt nişte capsule brune, sferice, dehiscente (care la maturitate se desfac în două). Ele nu prezintă interes terapeutic.
Zona de răspândire
Recoltare şi preparare
De obicei se recoltează înainte sau după înflorire. Recoltarea se face când terenul este uscat, prin smulgerea ei, cu rădăcină cu tot. Se preferă a se recolta cât mai multă rădăcină, deoarece este mult mai bogată în principii active decât restul plantei. Acolo unde este abundentă în culturi, se adună după prăşit.
Planta se scutură de pământ, îndepărtându-se frunzele îngălbenite şi fructificaţiile. Având în vedere că volbura se răsuceşte în jurul altor plante, se îndepărtează cu grijă acestea, pentru a nu impurifica materia primă.
Uscarea se face cel mai bine pe cale naturală, la umbră, în strat subţire, pe coli de hârtie sau rogojini, în spaţii aerisite, în poduri, de preferinţă acoperite cu tablă, în şoproane, verande, iar la bloc, pe balcon. După uscare, se ambalează în săculeţi de tifon sau pungi de hârtie. Se păstrează până la momentul folosirii, ca plantă întreagă, mărunţirea realizându-se înaintea utilizării. Randamentul de uscare este de 4:1, adică din 400 g plantă verde trebuie să rezulte în urma procesului de uscare 100 g plantă uscată.
Părţile aeriene ale plantei conţin heterozide, formate din convolvulină şi jalapină, vitamina C, substanţe minerale.
Precizarea farmacistului: Chiar dacă din punct de vedere chimic, vitamina C, atât cea naturală, cât şi cea obţinută prin sinteză, au aceeaşi formulă, aceasta fiind acidul ascorbic, din punct de vedere farmacodinamic, este mult mai eficace vitamina C naturală, decât cea sintetică, datorită faptului că vitamina C naturală se formează în plantă ca un fitocomplex. De aceea, recomand fără reţinere, ca un aport de vitamina C pentru organism să provină din regnul vegetal şi nu din medicamentele de sinteză.
Utilizări terapeutice
Volbura are o singură acţiune terapeutică punctuală: laxativ sau purgativ, în funcţie de doză. Preparatele din volbură, prin efectul laxativ, pot fi un bun coleretic colagog, cicatrizant. Determină evacuarea conţinutului intestinal cu un scaun unic, neînsoţit de fenomene secundare. Stimulează secreţia şi eliminarea bilei. Extern, grăbeşte vindecarea rănilor, arsurilor şi furunculelor.
Preparate din volbură
Se pot prepara mai multe forme farmaceutice: ceaiuri (infuzie şi decoct), tinctură şi vin.
Precizarea farmacistului: Noţiunea de ceai poate avea două înţelesuri. Ceaiul poate fi făcut dintr-o singură plantă sau dintr-un amestec de plante medicinale, mărunţite groscior din care se obţine în final, prin opărire, o soluţie extractivă numită infuzie, iar prin fierbere, un decoct. Cele două înţelesuri sunt frecvent întâlnite şi acceptate în vocabularul fitoterapiei. Există chiar butada: "Faci un ceai din ceai de tei, scapi de gripă cu trei lei".
Infuzia
Decoctul
Mod de preparare: 4 linguri de plantă uscată şi mărunţită groscior se fierb la foc mic, timp de 30 minute, în 500 ml apă, într-un vas, de preferinţă din inox sau emailat. Se va avea în vedere să se completeze la final apa evaporată. Se filtrează fierbinte, prin tifon sau vată medicinală. Aceasta din urmă se va umecta cu puţină apă înaintea filtrării, altfel o parte din soluţia extractivă se va pierde din cauza îmbibării filtrului din vată. Prin această procedură se obţine un preparat mai concentrat, iar doza terapeutică este de o cană pe zi, ca purgativ, în constipaţiile cronice.
Pentru obţinerea unor preparate în cantităţi mai mari şi cu termen de valabilitate mai lung, vă prezentăm alte două forme farmaceutice: tinctura şi vinul.
Tinctura de volbură
Mod de preparare: se foloseşte modul clasic de preparare a tincturii, şi anume: 20 grame volbură uscată şi măcinată groscior se pun la macerat în 100 ml alcool alimentar sau alt produs distilat obţinut în gospodărie, timp de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi. Se filtrează prin tifon, după care se lasă la decantat în frigider, timp de 6 zile, pentru o deplină limpezire. Se trece uşor partea limpede într-un alt flacon, îndepărtându-se eventualele reziduuri care s-au depus pe fundul vasului. Se păstrează în flacoane de sticlă sau plastic, prevăzute cu dop picurător. Doza uzuală este de 3 linguri pe zi, în constipaţii. Termenul de valabilitate este de 2 ani, de la data preparării. Dacă se observă depuneri pe perioada păstrării, se agită flaconul înainte de utilizare.
Vinul de volbură
Mod de preparare: 100 g plantă uscată, mărunţită groscior, se pune timp de 30 zile într-un litru de vin alb, agitându-se de 2-3 ori pe zi. După 30 zile, vinul se filtrează şi se pune la păstrat în flacoane, de preferat de 200 sau 250 ml. Se recomandă 50 ml, de 2 ori pe zi, în constipaţie.
Farmacistul Ion Bobaru poate fi găsit la Farmacia Faltis din Brăila, Calea Galaţi nr. 29, tel. 0239/61.59.31, e-mail: farmaciafaltis@yahoo.com pentru informaţii despre procesarea plantelor medicinale sau alte preparate produse în laboratorul propriu. Gama de preparate poate fi vizualizată pe site-ul farmaciei www.farmaciafaltis.ro Farmacia sa deţine "Certificat de bună practică farmaceutică pentru prepararea medicamentelor", acordat de Colegiul Farmaciştilor din România.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
