- Există în viață lucruri care pentru unii sunt dușmani, pentru alții sunt prieteni. Este și cazul buruienilor de leac, nesuferite de agricultori, dar folosite și apreciate de cei suferinzi -
Slăbiciunea mea pentru buruienile de leac rezidă din faptul că între anii 1965-1970, am făcut liceul agricol din Vidra, jud. Giurgiu, iar în ultimul trimestru al anului V, am efectuat practica de absolvire a liceului, la Institutul pentru Cercetări Agricole Fundulea, care avea în cultură și plante medicinale. Terminând bacalaureatul cu nota 10, aveam opțiunea de a intra la Institutul Agronomic din București, fără examen. Dar inima mă trăgea în altă parte. Am optat pentru Facultatea de Farmacie din București, intrând printre primii. Ca o întâmplare aparte, îmi amintesc că după ce-mi văzusem numele pe lista cu admișii la Facultatea de Farmacie, am luat-o pe jos, pe străzile Bucureștiului, ajungând în Piața Unirii. Ei bine, chiar la intrarea în piață, am văzut un panou pe care era o varză uriașă, împreună cu înscrisul: "Varza valorează cât o farmacie". Am fost puțin debusolat de această afirmație (care avea un dram de adevăr), dar faptul că, în loc să devin inginer agronom, eu alesesem să fac farmacia, care iată, conform reclamei, valora cât o varză, m-a contrariat pe moment. M-am încurajat, spunându-mi că dacă nu îmi va plăcea farmacia, o să renunț și o să lucrez în agricultură, pentru că aveam diplomă de tehnician agronom. Acum, după 43 ani de atunci, nu regret că am făcut această alegere de a deveni farmacist.
Recunoașterea volburei
În vederea evitării unor confuzii, adesea grave și care pot prejudicia sănătatea, caracterele botanice de recunoaștere a plantelor medicinale sunt foarte importante, mai ales pentru cei ce au plăcerea de a le căuta și culege direct din natură.
Deși pare firavă, anemică, fragilă, și are un al doilea nume așa de grațios - rochița-rândunicii, volbura este, totuși, o buruiană destul de greu de eradicat. Sugrumă plantele de cultură, încolăcindu-se în jurul lor și ștrangulându-le ca un șarpe. În plus, epuizează solul de principalele elemente necesare creșterii plantelor: azot, fosfor, potasiu.
Volbura este o specie ierboasă perenă foarte volubilă (se răsucește în jurul plantelor, arbuștilor, gardurilor, aracilor). În lipsa acestora, se întinde liber pe sol, până la o lungime de 1 m. Partea subterană este sub formă de rizomi, lungă și subțire, de culoare albă, pe care sunt fixate rădăcini filiforme. Tulpina aeriană are 5 muchii, frunzele sunt sub formă de săgeți, glabre, sau cu peri de culoare verde-mazăre, dispuse alternativ pe tulpini. Florile albe, solitare, uneori cu striațiuni verticale de culoare roz și formă de pâlnie, au aspectul de rochiță pentru păpuși (de aici și inspirata denumire de rochița-rândunicii). Fructele sunt niște capsule brune, sferice, dehiscente (care la maturitate se desfac în două). Ele nu prezintă interes terapeutic.
Zona de răspândire
Este o plantă iubitoare de lumină, crescând din abundență în regiunea de câmpie și de deal, fiind frecventă în toate județele țării.
Recoltare și preparare
De obicei se recoltează înainte sau după înflorire. Recoltarea se face când terenul este uscat, prin smulgerea ei, cu rădăcină cu tot. Se preferă a se recolta cât mai multă rădăcină, deoarece este mult mai bogată în principii active decât restul plantei. Acolo unde este abundentă în culturi, se adună după prășit.
Planta se scutură de pământ, îndepărtându-se frunzele îngălbenite și fructificațiile. Având în vedere că volbura se răsucește în jurul altor plante, se îndepărtează cu grijă acestea, pentru a nu impurifica materia primă.
Uscarea se face cel mai bine pe cale naturală, la umbră, în strat subțire, pe coli de hârtie sau rogojini, în spații aerisite, în poduri, de preferință acoperite cu tablă, în șoproane, verande, iar la bloc, pe balcon. După uscare, se ambalează în săculeți de tifon sau pungi de hârtie. Se păstrează până la momentul folosirii, ca plantă întreagă, mărunțirea realizându-se înaintea utilizării. Randamentul de uscare este de 4:1, adică din 400 g plantă verde trebuie să rezulte în urma procesului de uscare 100 g plantă uscată.
Părțile aeriene ale plantei conțin heterozide, formate din convolvulină și jalapină, vitamina C, substanțe minerale.
Precizarea farmacistului: Chiar dacă din punct de vedere chimic, vitamina C, atât cea naturală, cât și cea obținută prin sinteză, au aceeași formulă, aceasta fiind acidul ascorbic, din punct de vedere farmacodinamic, este mult mai eficace vitamina C naturală, decât cea sintetică, datorită faptului că vitamina C naturală se formează în plantă ca un fitocomplex. De aceea, recomand fără reținere, ca un aport de vitamina C pentru organism să provină din regnul vegetal și nu din medicamentele de sinteză.
Utilizări terapeutice
Volbura are o singură acțiune terapeutică punctuală: laxativ sau purgativ, în funcție de doză. Preparatele din volbură, prin efectul laxativ, pot fi un bun coleretic colagog, cicatrizant. Determină evacuarea conținutului intestinal cu un scaun unic, neînsoțit de fenomene secundare. Stimulează secreția și eliminarea bilei. Extern, grăbește vindecarea rănilor, arsurilor și furunculelor.
Preparate din volbură
Se pot prepara mai multe forme farmaceutice: ceaiuri (infuzie și decoct), tinctură și vin.
Precizarea farmacistului: Noțiunea de ceai poate avea două înțelesuri. Ceaiul poate fi făcut dintr-o singură plantă sau dintr-un amestec de plante medicinale, mărunțite groscior din care se obține în final, prin opărire, o soluție extractivă numită infuzie, iar prin fierbere, un decoct. Cele două înțelesuri sunt frecvent întâlnite și acceptate în vocabularul fitoterapiei. Există chiar butada: "Faci un ceai din ceai de tei, scapi de gripă cu trei lei".
Infuzia
Mod de preparare: 2 linguri de plantă măcinată groscior se opăresc cu o ceașcă de 250 ml de apă fiartă, se lasă timp de 30 minute, după care se filtrează. Se administrează o cană pe zi, seara, înainte de culcare, ca laxativ, în afecțiunile menționate mai sus.
Decoctul
Mod de preparare: 4 linguri de plantă uscată și mărunțită groscior se fierb la foc mic, timp de 30 minute, în 500 ml apă, într-un vas, de preferință din inox sau emailat. Se va avea în vedere să se completeze la final apa evaporată. Se filtrează fierbinte, prin tifon sau vată medicinală. Aceasta din urmă se va umecta cu puțină apă înaintea filtrării, altfel o parte din soluția extractivă se va pierde din cauza îmbibării filtrului din vată. Prin această procedură se obține un preparat mai concentrat, iar doza terapeutică este de o cană pe zi, ca purgativ, în constipațiile cronice.
Pentru obținerea unor preparate în cantități mai mari și cu termen de valabilitate mai lung, vă prezentăm alte două forme farmaceutice: tinctura și vinul.
Tinctura de volbură
Mod de preparare: se folosește modul clasic de preparare a tincturii, și anume: 20 grame volbură uscată și măcinată groscior se pun la macerat în 100 ml alcool alimentar sau alt produs distilat obținut în gospodărie, timp de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi. Se filtrează prin tifon, după care se lasă la decantat în frigider, timp de 6 zile, pentru o deplină limpezire. Se trece ușor partea limpede într-un alt flacon, îndepărtându-se eventualele reziduuri care s-au depus pe fundul vasului. Se păstrează în flacoane de sticlă sau plastic, prevăzute cu dop picurător. Doza uzuală este de 3 linguri pe zi, în constipații. Termenul de valabilitate este de 2 ani, de la data preparării. Dacă se observă depuneri pe perioada păstrării, se agită flaconul înainte de utilizare.
Vinul de volbură
Mod de preparare: 100 g plantă uscată, mărunțită groscior, se pune timp de 30 zile într-un litru de vin alb, agitându-se de 2-3 ori pe zi. După 30 zile, vinul se filtrează și se pune la păstrat în flacoane, de preferat de 200 sau 250 ml. Se recomandă 50 ml, de 2 ori pe zi, în constipație.
Recomandarea farmacistului: Farmacia Faltis din Brăila prepară o pulbere laxativă, care amestecată cu o ceașcă de ceai de volbură (infuzie sau decoct) este indicată în tratamentul constipațiilor atone, specifice omului vârstnic. Rezultatele sunt spectaculoase, dacă constipația este de natură fiziologică și nu se datorează unor malformații la nivelul colonului. Față de laxativele de sinteză, acest tratament are avantajul că nu provoacă colici sau crampe bolnavului.
Farmacistul Ion Bobaru poate fi găsit la Farmacia Faltis din Brăila, Calea Galați nr. 29, tel. 0239/61.59.31, e-mail: farmaciafaltis@yahoo.com pentru informații despre procesarea plantelor medicinale sau alte preparate produse în laboratorul propriu. Gama de preparate poate fi vizualizată pe site-ul farmaciei www.farmaciafaltis.ro Farmacia sa deține "Certificat de bună practică farmaceutică pentru prepararea medicamentelor", acordat de Colegiul Farmaciștilor din România.