Un medicament folosit în exces: CORTIZONUL

O simplă injecţie, şi durerea a dispărut. E cât se poate de firesc, aşadar, ca injecţiile cu cortizon în articulaţii şi muşchi să fie atât de îndrăgite de medici şi pacienţi. Din păcate, ele nu sunt şi sănătoase

Terapia cu cortizon este aplicată în exces. Întrebuinţate corect şi dozate judicios, injec­ţiile cu cortizon pot fi providenţiale, atunci când e vorba de inflamaţii foarte grave, însă medicii s-au obişnuit să apeleze la ele prea des.
Corticoizii - aceasta este denumirea ştiinţifică - pot fi combinaţi sau nu cu alte substanţe active şi sunt in­jec­taţi în articulaţii, muşchi, ligamente, în bursa sino­vială (mai ales la articulaţia umărului), ca şi în nervii care ies din coloana vertebrală. Mult prea frec­ventă este şi metoda de a combate durerile nespecifice de spate, injectând în muşchiul fesier cortizon asociat cu un analgezic, de exemplu diclofenac. Adesea, pa­cienţii sunt cei care solicită asemenea injecţii, din dorinţa de a reveni în formă cât mai repede posibil. "S-a demon­strat, totuşi, că acţiunea medicamentelor nu e mai pu­ternică decât în varianta administrării lor pe cale ora­lă", spun medicii americani. De aceea, tre­buie să ai motive întemeiate pentru a-ţi asuma riscu­rile unei in­jecţii cu cortizon.

Efecte secundare periculoase

Efectele secundare ale injecţiilor sunt conside­rabile. Printre cele mai frecvente se numără abcesele formate pe locul înţepăturii, deoarece cortizonul poate provoca necrozarea ţesutului. În astfel de cazuri, se efectuează o incizie, care uneori trebuie să fie destul de profundă - cu toate eventualele complicaţii ce pot rezulta de aici.
Un risc şi mai mare îl reprezintă pătrun­derea unor germeni patogeni în ţesut sau în articulaţie, odată cu injecţia. Aceasta se poate întâmpla cu uşurinţă, chiar şi atunci când se respectă cu stricteţe regulile de igienă. "Con­secinţele pot fi rapide şi devastatoare, întrucât corti­zonul blochează sistemul imunitar, dând germe­nilor posibilitatea de a prolifera", afirmă specialiştii.
În raport cu numărul mare de injecţii efectuate zil­nic, ponderea unor asemenea complicaţii este sub 50%, concluzionează cercetătorii. Însă, "atunci când se ma­nifestă, ele îmbracă, în anumite situaţii, aspecte grave şi pot conduce la un deznodământ fatal". Concret, aceas­ta înseamnă: în cazul cel mai nefericit, injecţia imprudentă poate provoca ruperea unor ligamente, dis­trugerea completă a articulaţiei respective (impu­nând soluţia extremă a amputării), paralizia membrelor inferioare sau o septicemie ce ameninţă însăşi viaţa pa­cientului. Dar, cu toate că bolnavii sunt în general in­formaţi de către medici asupra riscului de apariţie a unei infecţii, foarte puţini dintre ei îşi imaginează posi­bilitatea reală a unor astfel de consecinţe dramatice. În ţările europene, practica a devenit atât de răspândită, încât într-un raport dat recent publicităţii de o comisie medicală din Germania se sublinia faptul că numărul de injecţii cu cortizon depăşeşte de zece ori media internaţională. Concluzia: "Pacienţii sunt expuşi unor riscuri inacceptabile".
Şi mai există încă un argument demn de luat în considerare: injecţiile calmează, într-adevăr, durerile acute, dar nu înlătură cauzele lor profunde, care con­stau de cele mai multe ori în poziţii defectuoase ale corpului şi în suprasolicitare. Prin urmare, nici artroza nu trebuie privită ca o uzură inevitabilă a articulaţiilor, legată de vârstă. Pentru a reuşi să evite durerile pe ter­men lung, numeroşi pacienţi au nevoie de un întreg com­plex de măsuri terapeutice. Printre acestea, se regăseşte aproape întotdeauna şi un program de exer­ciţii fi­zice, menit să corecteze postu­rile şi deprinderile de mişcare greşite, precum şi să stabilizeze muscultura din zona articulaţiei afectate. Ca măsură de urgenţă - şi de scurtă durată - este ne­cesară, totuşi, stoparea pro­ce­selor inflamatorii, fiindcă ele agravează deteriorarea ţesutu­lui. Însă tocmai aceasta se poate face şi fără atât de contro­versa­tul cortizon. De exemplu, rezul­tate bune se obţin cu ajutorul acupuncturii, al tratamentelor cu laser, al câmpului magnetic sau al terapiei cu frecvenţe înalte.

Soluţia salvatoare: lipitorile

Alături de aceste metode high-tech, este practicată, cu succes, şi una arhaică: lipitorile. Dezgustătoarele lipitori, setoase de sânge. Însă, chiar dacă este vorba de o formă de tratament foarte veche, aplicaţiile ei mo­derne au fost temeinic cercetate de oamenii de ştiinţă. Studiile arată că, la 80% din pacienţii cu artroză sau tendinită cronică, durerile se reduc, în medie, la jumă­tate, imediat după aplicarea terapiei. Rezultatul se datorează unui cocktail compus din peste treizeci de substanţe (cea mai cunoscută din ele fiind hirudina), pe care lipitoarea le secretă, atunci când suge sângele. Unele din aceste substanţe au putut fi izolate, dar s-a dovedit că injectarea lor nu produce nici pe departe acelaşi efect. Singura problemă e scârba pe care o pro­voacă micile animale. Dar durerile trec repede, câteo­dată după numai o zi, şi această stare de bine durează luni sau chiar ani.

Alternative la injecţia cu cortizon

Alegerea terapiilor care pot fi eficiente depinde de simptomele in­di­viduale, prin ur­mare, decizia se ia pentru fiecare caz în parte. Pe ter­men lung, sunt uti­le îndeosebi pro­gra­mele spe­ciale de antrenament pen­tru întărirea mus­cu­laturii şi co­rectarea mişcării, deoarece ele combat cauza durerilor. Împotriva durerilor acute acţionează metodele pe care vi le prezentăm în conti­nuare.

Electrostimularea

Stimularea electrică a nervilor prin piele slăbeşte sau întrerupe influxul nervos care transmite senzaţia de durere la creier.

Acupunctura

O serie de studii clinice arată că această metodă de tratament preluată din medi­cina tradiţională chineză este mai eficientă - de exemplu în gonartroză şi în durerile lom­bare cronice - decât tratamen­tele alopate.

Terapia cu frecvenţe înalte

Impulsurile electrice de înaltă frecvenţă stimulează pozitiv ţesutul în zona dure­roasă, însă nu există încă o confirmare ştiinţifică defini­tivă a acestui efect.

Terapia câmpului magnetic

Activează metabolismul celular şi accelerează procesul de vindecare. Studiile atestă efectul pozitiv în gonartroză.

Lipitorile

Cercetătorii au constatat că în gonartroză lipitorile ameliorează simptomele mai eficient şi mai durabil decât unguentele.

Acidul hialuronic

Este o componentă naturală a lichidului sinovial. Injectat în articulaţie, el calmează durerile şi face să crească mobilitatea articulaţiei respective. Însă acidul hialuronic nu poate influenţa uzura articulară. Sunt po­si­bile unele efecte secundare: dureri şi (mai rar) in­flamaţii.