LEURDA

Din reţetele domnului farmacist BOBARU

Nu întâmplător ne este dăruită de natură la începutul primăverii, când ieşim din iarnă slăbiţi, cu organismul împovărat de toxine. Cu frunzele ei în formă de paloş, colorate în verde lucios, leurda este unul dintre cele mai puternice remedii din farmacia naturii. Conţine mai multe substanţe binefăcătoare decât ruda ei, usturoiul, şi este mult mai eficientă în tratarea bolilor, calităţi terapeutice care i-au adus titlul de "planta mileniului trei". Putem beneficia din plin de puterea ei tămăduitoare, urmând sfaturile şi respectând reţetele domnului farmacist Ion Bobaru. Deşi nu prelucrează leurda în laborator, domnia sa a cercetat cu pasiune proprietăţile şi particularităţile plantei, ale cărei secrete urmează să ni le împărtăşească

În lunile de primăvară, o plimbare pe cărările pădurilor de stejar sau de pin ne va purta, cu siguranţă, în faţa unui covor colorat în verde intens, din care se înalţă familiarul miros de usturoi. Este leurda, leacul pe care natura ni-l oferă la ieşirea din iarnă, pentru ca organismul nostru să se cureţe de toxine şi să îşi întărească sistemul imunitar.

Scurtă prezentare

Leurda este cunoscută ca remediu de milenii, fiind prescrisă drept întăritor şi detoxifiant de renumiţii medici ai Greciei antice. Pro­prietăţile sale terapeutice au fost cerce­tate şi de medicii din Imperiul Roman, care recomandau planta atât pentru cură­ţarea sângelui, cât şi pen­tru tratarea unui impresionant număr de boli, de la viermi intestinali până la suferinţe ale plămâ­ni­lor. Miracu­losul leac verde nu era străin nici da­cilor, care foloseau leurda pentru vindecarea rinichilor bolnavi şi înlă­tura­rea otrăvurilor din sânge.
A fost botezată Allium ursinum - us­turoiul ursului, pornind de la con­statarea că urşii, abia ieşiţi din peri­oada de hiber­nare, aşteaptă cu mare interes apariţia leurdei, pentru a-şi redobândi puterile şi agilitatea. Şi nu este de mirare, dată fiind uimitoarea forţă terapeutică ascunsă în frun­zele cu miros înţepător. Leurda este bogată în sulfură de alil, elementul care îi imprimă gustul şi mirosul ca­racteristic plantelor din genul Allium (cele mai cunoscute fiind ceapa şi usturoiul). În plus, con­ţine numeroase substanţe cu un valoros potenţial tera­peu­tic: vitami­nele A şi C, vitamine din complexul B, săruri minerale, calciu, fier, magneziu, fos­for, uleiuri eterice, glu­cide şi, bineînţeles, proteine. Nemaiîntâlnita alcă­tuire cu care a înzestrat-o natura îi conferă numeroase calităţi terapeutice, leurda fiind un ajutor de nădejde în lupta cu bolile şi, totodată, un excelent tonic natural.

Virtuţi terapeutice

La nivelul aparatului digestiv, substanţele concen­trate în leurdă acţionează asemeni unui aspirator care îndepărtează toxinele şi bacteriile. Contribuie la îmbu­nătăţirea digestiei, are rol diuretic şi depurativ, elimi­nând cu succes paraziţii intestinali. Leurda are efecte benefice şi asupra aparatului respirator, la nivelul căruia are rol antiseptic şi antiinflamator, prevenind virozele respiratorii şi afecţiunile pulmonare. Preparatele din leurdă curăţă sângele de toxine şi îi redau fluiditatea, reduc nivelul colesterolului rău, fortifică pereţii arte­relor şi venelor, prevenind afecţiunile cardiace. Acestea sunt numai o parte dintre efectele terapeutice ale plantei cu miros de usturoi, de care trebuie să profităm mai ales acum, când natura ne-o oferă cu generozitate.

Recoltare şi păstrare

Credincioasă ţinuturilor europene, leurda nu a putut fi aclimatizată în alte colţuri ale lumii. În ţara noastră, verdele viu al frunzelor sale şi albul luminos al florilor ei împodobesc pădurile din Muntenia, Transilvania şi sudul Moldovei.
Se culege acum, în lunile martie-aprilie, înainte să îşi facă apariţia tija cu flori mici şi albe, moment în care frunzele îşi pierd mare parte din principiile active. Pentru a obţine preparate cu valoare terapeutică trebuie să alegem frunzele tinere, fragede, care se desprind cu ajutorul unui briceag, astfel încât să nu fie afectat şi bulbul. Deşi are foarte multe principii active, bulbul trebuie recoltat moderat, deoarece leurda este o plantă perenă şi din aceeaşi rădăcină se pot ivi frunze ani de-a rândul. După recoltare, frunzele trebuie păstrate în frigider, pentru că se veştejesc foarte repede.
Planta poate fi şi uscată, la umbră sau în cuptor (la temperatura de 40 grade Celsius), dar acest proces este anevoios şi de multe ori sortit eşecu­lui, deoarece conţine o cantitate con­siderabilă de apă. Dacă, totuşi, reuşiţi să uscaţi leurda, frunzele se macină până se transformă într-un praf fin, valoros condiment-medicament, care se păstrează în recipiente din sticlă, închise ermetic.

Leurda în farfurie

Salata

Este cel mai popular preparat din leurdă şi se obţine foarte simplu, ames­­tecând într-un castron 100-200 g frunze tocate mărunt, 5 ml (o lingu­riţă) oţet de mere, câţiva stropi de unt­delemn şi 2 g (un vârf de cuţit) sare. Se consumă dimineaţa, înainte de masă, imediat după pre­pa­rare. O cură trebuie să dureze cel puţin două săptămâni şi este o ade­vărată binefacere pentru întregul orga­nism, asupra căruia are un efect tonic, relaxant, antialergic şi de­zin­fec­tant.

Salată de leurdă şi păpădie

Îmbină calităţile detoxifiante ale celor două plante într-un preparat gustos şi sănătos. O porţie pentru o per­soană se obţine amestecând 100 g frunze de leurdă, tocate mărunt, cu o cantitate egală de frunze proaspete de păpădie, de asemenea mă­runţite. După gust, se adaugă ulei de măs­line, pulbere de ghimbir şi zeamă de lămâie. O cură de cel puţin 14 zile garantează cură­ţarea organismului de toxine şi optimizarea tonusului fizic şi psihic.

Piure din leurdă şi urzici

Urzicile sunt adevărate medicamente natu­rale, folosite în tratarea unui număr impre­sionat de afecţiuni, de la boli care apar pe fondul carenţei de fier, până la afecţiuni ale splinei şi ficatului. Uşor de preparat în bucă­tărie, piureul este un delicios remediu natural. Pentru a-l obţine, avem nevoie de leurdă şi urzici, în proporţii egale, de exemplu 100-200 g de leurdă şi aceeaşi cantitate de urzici. Plantele se opăresc separat, apoi se amestecă şi se pa­sea­ză până obţinem un piure moale. Pentru gust, dar şi pentru a-i spori valoarea terapeutică, se poate adăuga ulei de măsline şi hrean.
Piureul este recomandat ca supliment în tratarea anemiei şi imunodeficienţei.

Leurda în farmacia casei

Cunoscător de elită al reme­di­ilor naturale, domnul farmacist Ion Bobaru ne oferă, cu profesio­nalism, rigu­rozitate şi exactitate farma­ceu­tică, formulele principa­lelor pre­parate medicinale din leur­dă.

Pentru uz intern

Infuzia

Peste 10 g de frunze tocate mă­runt se toarnă 250 ml (o cană) de apă clocotită. Amestecul este lăsat la infuzat 30 minute, după care se strecoară şi poate fi băut. Sunt recoman­date 3 căni pe zi, înainte de fiecare masă, vre­me de 3 săptămâni.
O cură cu ceai de leurdă reduce simţitor neplăcerile provocate de astenia de primăvară, asigură un somn liniştit şi tonifică sistemul nervos. De asemenea, infuzia este un valoros adjuvant în tratarea afecţiunilor cardia­ce, prin acţiunea sa hipotensivă, şi în arterioscleroză, prin scăderea concentraţiei colesterolului "rău" (LDL) din organism. Consumat cu regularitate, ceaiul de leur­dă contribuie la vindecarea bolilor aparatului digestiv şi com­bate viermii intestinali (limbricii, oxiurii şi alte specii parazitare).
Completarea farmacistului: "În cazul oxiurilor, trebuie să ţinem cont de faptul că, pe timpul nopţii, paraziţii migrează şi ies din anus, formând colonii în jurul acestuia, formaţiuni a căror prezenţă se face re­marcată prin apariţia pruritului în zona respectivă. Din acest motiv, pentru un tratament eficient, pe lângă consumul regulat de ceai, se vor face, seara şi dimi­nea­ţa devreme, băi de şezut cu infuzie de leurdă".

Decoctul

Pentru acest preparat, domnul farmacist Bobaru recomandă folosirea tulpinii şi rădăcinii de leurdă, frun­zele pierzându-şi calităţile prin fierberea îndelun­gată. La o cană cu apă (250 ml) se pun două linguri de tul­pină şi rădăcină mărunţite groşcior. Preparatul se fierbe la foc mic, timp de 30 de minute, completându-se trep­tat apa care se evaporă. Se poate păstra la frigider, cel mult trei zile. Doza recomandată este de o lingură, de trei ori pe zi, înainte de fiecare masă, vreme de două săptămâni.
Poţiunea acţionează ca adjuvant în caz de hiper­ten­siune arterială, boli cardiovasculare, convalescenţă după accident vascular sau infarct miocardic. Vermicid natural de excepţie, decoctul de leurdă combate eficient paraziţii intestinali. În plus, datorită proprietăţilor sale antibiotice, anihilează bacteriile de la nivelul mucoasei bucale.
Completarea farmacistului: "Pentru igiena bu­cală, putem folosi decoctul sub formă de gargară".

Ceai împotriva infecţiilor fungice

Poate fi un ajutor de nepreţuit în combaterea infec­ţiilor fungice, mai ales când apar primele semne ale bolii, fiind un adevărat antimicotic de origine vegetală. Ceaiul se prepară din: două linguriţe de leurdă tocată mărunt, o linguriţă de mentă uscată şi un vârf de cuţit de cimbru. Peste amestecul de plante se toarnă o cană de apă clocotită şi se lasă 15 minute la infuzat. Pentru profilaxie, este recomandată o cană pe zi, dimineaţa, pe stomacul gol. Ca adjuvant în tratamentul infecţiilor, este necesar să consumăm trei căni pe zi, înainte de fiecare masă.

Tinctura de leurdă

Este un medicament care nu ar trebui să lipsească din farmacia casei, deoarece conservă calităţile terapeu­tice ale leurdei pe o perioadă de timp mai lungă, şi ne putem bucura de ele pe tot parcursul anului. Se prepară astfel: se pun într-un borcan cu filet 20 g frunze de leurdă, tocate mărunt, şi se adaugă 100 ml alcool alimentar de 70 de grade. Recipientul se închide ermetic, iar preparatul este lăsat la macerat 10 zile, timp în care trebuie agitat de 3-4 ori pe zi. După aceas­tă perioadă, se filtrează şi se pune la de­cantat, în frigider, încă 6 zile. În final, se filtrează din nou, iar tinctura rezultată se toarnă în sticluţe închise la culoare.
Doza recomandată este de 20-30 de picături, dizolvate în apă, de 2-3 ori pe zi, înainte de fie­care masă. Cura se ţine două sau trei săptămâni şi, dacă este necesar, se reia după o pauză de 7 zile.
Ce boli vindecă: previne hipertensiunea, formarea cheagurilor de sânge şi migrarea lor pe artere. O cură de minimum trei săptămâni poate mări nivelul colestero­lului bun (HDL), reduce nivelul trigliceridelor din organism şi întăreşte sistemul imunitar, în special faţă de agresiunea agenţilor bacterieni. Mai mult, adminis­trată cu regularitate, tinctura contribuie semnificativ la funcţionarea optimă a sistemului digestiv şi este un bun adjuvant în tratamentul bolilor ce afectează aparatul respirator - gripă, bronşită sau traheită.

Tinctură de leurdă şi păpădie

Pentru a o obţine, avem nevoie de 20 g frunze de leurdă tocate mărunt, 20 g frunze de păpădie uscate şi măcinate groşcior şi 100 ml alcool alimentar de 70 de grade. Se prepară urmând procedeul de obţinere a tincturii simple de leurdă, prezentat mai sus.

Ulei de leurdă

Avem nevoie de 50 g frunze proaspete, tocate mă­runt, şi 100 ml ulei de măsline. Plantele se pun într-un vas emailat, apoi se adaugă uleiul. Vasul se fierbe pe baie de apă, timp de 3 ore, vreme în care trebuie să completăm permanent apa care se evaporă din vasul aflat direct pe flacăra aragazului. După acest interval, se lasă la răcit şi se strecoară printr-o bucată de tifon, care se stoarce bine, pentru a extrage cât mai mult din esenţa plantei. Preparatul trebuie păstrat în sticluţe mici, de culoare închisă, în locuri răcoroase.
Completarea farmacistului: "Datorită princi­piilor active, cu proprietăţi anti­biotice şi antimicotice, uleiul de leurdă se foloseşte în prin­cipal pentru uz topic (extern), în tra­ta­­rea diferitelor afecţiuni cronice ale pielii".

Suc de leurdă

Se obţine din planta proas­pătă, într-un blender sau mixer de bucă­tărie. În absenţa acestor ustensile, se poate prepara într-un vas de sticlă, în care, peste 20 g de plantă tocată fin, se toarnă 250 ml (un pahar) de apă călduţă. Se lasă la macerat aproxi­mativ 6 ore, după care se strecoară prin tifon şi se stoarce. Doza optimă este o ceaşcă cu suc, dimineaţa, pe sto­macul gol. Se recomandă o cură de trei săptămâni, cu o săptă­mână pauză.
Poţiunea are efecte diuretice şi depurative, este un puternic dezin­fec­tant al aparatului digestiv, vindecă afec­ţiunile intestinale şi anihilează viermii in­tes­tinali. Consumat zilnic, sucul de leurdă reface flora intestinală, mai ales după bolile infecţioase.

Vin medicinal de leurdă

Remediul se obţine din 200 g frunze de leurdă şi un litru de vin. Plantele se toacă mărunt şi se introduc într-o sticlă de culoare închisă, în care adăugăm apoi vinul. Poţiunea se lasă la macerat vreme de 10 zile, perioadă în care se agită de 3 ori pe zi. Apoi vinul va fi strecurat şi depozitat în locuri întunecate. Sunt recomandate 2 linguri pe zi (dimineaţa şi seara), vreme de 6 săptămâni, mai ales în sezonul rece. Cura cu vin de leurdă contribuie în mod esenţial la prevenirea bolilor de natură virotică.

Pentru uz extern

Comprese cu leurdă

Frunzele de leurdă se toacă mărunt şi se zdrobesc apoi într-un mojar. Pasta astfel obţinută se întinde pe o bucată de tifon şi se bandajează zona afec­tată. Îndepăr­tează durerile cauzate de gută şi înlă­tură durerile în piept, uşurând respiraţia.

Cataplasme cu leurdă

Pentru calmarea durerilor provocate de ulcere varicoase, reumatism sau articu­laţii inflamate este necesar să preparăm mai întâi extractul fluid de leurdă şi pe urmă să îl amestecăm cu argilă. Extractul fluid de leurdă presupune fierberea pe baie de abur a 100 ml de tinctură (preparată conform procedeului descris mai sus), până când lichidul se evaporă, ajungând la o treime din cantitatea iniţială (25-30 ml). Esenţa astfel obţinută se amestecă cu argilă până se transformă într-o pastă subţire. Întindem pasta pe o bucată de tifon şi aplicăm bandajul pe zona afectată, fără a lega strâns. Pentru un efect eficient, cataplasma se ţine 30 de minute.
Precizarea farmacistului: "Fie că folosim leurda cumpărată din piaţă, fie că o culegem din pădu­re, trebuie să fim atenţi să nu fie confundată cu lăcră­mioarele, pentru că cele două plante au frunzele foarte asemănătoare. În mod cert, distincţia se face prin miros - leurda degajă un miros de usturoi - şi prin flori. Lăcrămioarele au florile în formă de clopoţei, dispuse pe o tulpină arcuită, pe când leurda are florile în vârful tulpinii florifere, în formă de glob".

Alte boli vindecate cu leurdă

* Amnezie - Principiile active din frunzele de leurdă acţionează asupra vaselor de sânge de la nivelul creierului şi stimulează activitatea neuronală, rezultatul fiind încetinirea sau chiar stoparea evoluţiei bolii, în funcţie de gravitatea acesteia. Primăvara este recoman­dată o cură cu suc de plantă proaspătă, 30 ml (un pă­hă­rel) de trei ori pe zi, cu 30 de minute înainte de masă. În restul anului sucul poate fi înlocuit cu tinctură, 20 de picături, diluate în 100 ml (jumătate de pahar) de apă, de trei ori pe zi.
* Anemie feriprivă - În cazul acestei boli, care apare în urma carenţei de fier, leurda se dovedeşte a fi un miraculos medicament natural, capabil să redea echilibrul organismului. Se recomandă o cură de pri­mă­vară, cu salată din frunze proaspete. Doza necesară este de 200 g leurdă, de două ori pe zi, vreme de trei săp­tămâni. Această cantitate asigură dublul necesarului de fier şi magneziu, efectul fiind de remineralizare a întregului organism. În cursul anului, tratamentul poate fi continuat cu tinctură sau ulei de leurdă.
* Articulaţii dureroase, artrită reumatoidă - Pe zona afectată se aplică o compresă cu frunze proas­pete de leurdă, zdrobite pe o planşetă de lemn cu ajuto­rul unui ciocan de bucătărie. Compresa se acoperă cu un pansament ocluziv (o folie de polietilenă peste care se înfăşoară un material gros, tip brâu, fular, faşă elas­tică sau o ţesătură din lână). Pentru efecte optime, com­presa se ţine cel puţin o oră. În paralel, este recoman­dată o cură cu salată de leurdă, câte 150 g pe zi. Acest tratament se bazează pe proprietăţile antiinflamatoare şi analgezice ale plantei. Urmat cu regularitate, calmează durerea şi redă mobilitatea articulaţiilor afectate.
* Efectele nocive ale antibioticelor - Este indi­cată o cură de trei săptămâni cu salată de leurdă, minim 200 g pe zi. Efectul benefic al plantei se datorea­ză adenozinei, substanţă secretată de frunze, care acţio­nează asupra sistemului nervos central, determinând relaxarea musculară.
* Hematurie (sânge în urină) - Ca tratament adjuvant este recomandată cura cu suc de leurdă, dar este eficientă şi infuzia. Doza zilnică este de trei pahare cu suc sau trei căni cu ceai, cu 15 minute înainte de fie­care masă.
* Mastite (infecţii ale ţesutului mamar) - Pentru calmarea durerilor se poate aplica o cataplasmă protejată de o folie de nailon. Cataplasma trebuie ţinută aproximativ 10 ore. În paralel, se recomandă o cură cu infuzie de leurdă, trei căni pe zi, vreme de două săptă­mâni.
* Insomnie, stări de nelinişte - În tratament sunt incluşi bulbii, care se pot consuma ca atare sau sub formă de salată. Doza recomandată este de 10 g bulbi de leurdă pe zi, vreme de trei săptămâni, cu o săptă­mână pauză. În lipsa bulbilor este eficient şi uleiul, 5 ml (o linguriţă), seara, înainte de culcare.
* Infecţii cu Candida - Tinctura de leurdă con­tri­buie eficient la distrugerea candidei, indiferent de loca­lizare. Doza optimă este de 20 ml (3 linguriţe) pe zi, după masă, timp de o lună. Dacă infecţia se află la nivelul mucoasei bucale, tinctura se aplică prin badijo­nare.
* Pneumonii recidivante, astm alergic - Se recomandă cura cu salată de leurdă, 100 g pe zi, o perioadă de timp cât mai îndelungată. Acţiunea bene­fică a plantei este datorată substanţelor volatile pe care le conţine. Acestea ajung în plămâni, de unde sunt eli­minate treptat, exercitându-şi astfel capacitatea bron­hodilatatoare şi antiseptică. Aceleaşi substanţe au şi un pronunţat efect expectorant, eliminând mucusul din arborele bronşic.

Precauţii şi contraindicaţii

Leurda este contraindicată mamelor care alăptează, deoarece poate afecta calitatea laptelui şi poate provoca colici sugarului. Persoanele care suferă de gastrită hipo­acidă, indigestie sau colită trebuie să consume leurdă cu pru­denţă, fiind recomandate pentru început doze mici, care vor fi mărite ulte­rior, în funcţie de reacţia organis­mului.

(Farmacistul Ion Bobaru poa­te fi găsit la Farmacia Faltis de pe Calea Galaţi numărul 29, Brăila, telefon 0239.61.59.31, e-mail farmaciafaltis@yahoo.com. Farmacia sa deţine "Cer­ti­ficat de bună practică farma­ceu­tică pentru prepararea medica­mentelor", acordat de colegiul Farmaciştilor din România.)