LEURDA

Ana Dobrescu
Din rețetele domnului farmacist BOBARU

Nu întâmplător ne este dăruită de natură la începutul primăverii, când ieșim din iarnă slăbiți, cu organismul împovărat de toxine. Cu frunzele ei în formă de paloș, colorate în verde lucios, leurda este unul dintre cele mai puternice remedii din farmacia naturii. Conține mai multe substanțe binefăcătoare decât ruda ei, usturoiul, și este mult mai eficientă în tratarea bolilor, calități terapeutice care i-au adus titlul de "planta mileniului trei". Putem beneficia din plin de puterea ei tămăduitoare, urmând sfaturile și respectând rețetele domnului farmacist Ion Bobaru. Deși nu prelucrează leurda în laborator, domnia sa a cercetat cu pasiune proprietățile și particularitățile plantei, ale cărei secrete urmează să ni le împărtășească

În lunile de primăvară, o plimbare pe cărările pădurilor de stejar sau de pin ne va purta, cu siguranță, în fața unui covor colorat în verde intens, din care se înalță familiarul miros de usturoi. Este leurda, leacul pe care natura ni-l oferă la ieșirea din iarnă, pentru ca organismul nostru să se curețe de toxine și să își întărească sistemul imunitar.

Scurtă prezentare

Leurda este cunoscută ca remediu de milenii, fiind prescrisă drept întăritor și detoxifiant de renumiții medici ai Greciei antice. Pro­prietățile sale terapeutice au fost cerce­tate și de medicii din Imperiul Roman, care recomandau planta atât pentru cură­țarea sângelui, cât și pen­tru tratarea unui impresionant număr de boli, de la viermi intestinali până la suferințe ale plămâ­ni­lor. Miracu­losul leac verde nu era străin nici da­cilor, care foloseau leurda pentru vindecarea rinichilor bolnavi și înlă­tura­rea otrăvurilor din sânge.
A fost botezată Allium ursinum - us­turoiul ursului, pornind de la con­statarea că urșii, abia ieșiți din peri­oada de hiber­nare, așteaptă cu mare interes apariția leurdei, pentru a-și redobândi puterile și agilitatea. Și nu este de mirare, dată fiind uimitoarea forță terapeutică ascunsă în frun­zele cu miros înțepător. Leurda este bogată în sulfură de alil, elementul care îi imprimă gustul și mirosul ca­racteristic plantelor din genul Allium (cele mai cunoscute fiind ceapa și usturoiul). În plus, con­ține numeroase substanțe cu un valoros potențial tera­peu­tic: vitami­nele A și C, vitamine din complexul B, săruri minerale, calciu, fier, magneziu, fos­for, uleiuri eterice, glu­cide și, bineînțeles, proteine. Nemaiîntâlnita alcă­tuire cu care a înzestrat-o natura îi conferă numeroase calități terapeutice, leurda fiind un ajutor de nădejde în lupta cu bolile și, totodată, un excelent tonic natural.

Virtuți terapeutice

La nivelul aparatului digestiv, substanțele concen­trate în leurdă acționează asemeni unui aspirator care îndepărtează toxinele și bacteriile. Contribuie la îmbu­nătățirea digestiei, are rol diuretic și depurativ, elimi­nând cu succes paraziții intestinali. Leurda are efecte benefice și asupra aparatului respirator, la nivelul căruia are rol antiseptic și antiinflamator, prevenind virozele respiratorii și afecțiunile pulmonare. Preparatele din leurdă curăță sângele de toxine și îi redau fluiditatea, reduc nivelul colesterolului rău, fortifică pereții arte­relor și venelor, prevenind afecțiunile cardiace. Acestea sunt numai o parte dintre efectele terapeutice ale plantei cu miros de usturoi, de care trebuie să profităm mai ales acum, când natura ne-o oferă cu generozitate.

Recoltare și păstrare

Credincioasă ținuturilor europene, leurda nu a putut fi aclimatizată în alte colțuri ale lumii. În țara noastră, verdele viu al frunzelor sale și albul luminos al florilor ei împodobesc pădurile din Muntenia, Transilvania și sudul Moldovei.
Se culege acum, în lunile martie-aprilie, înainte să își facă apariția tija cu flori mici și albe, moment în care frunzele își pierd mare parte din principiile active. Pentru a obține preparate cu valoare terapeutică trebuie să alegem frunzele tinere, fragede, care se desprind cu ajutorul unui briceag, astfel încât să nu fie afectat și bulbul. Deși are foarte multe principii active, bulbul trebuie recoltat moderat, deoarece leurda este o plantă perenă și din aceeași rădăcină se pot ivi frunze ani de-a rândul. După recoltare, frunzele trebuie păstrate în frigider, pentru că se veștejesc foarte repede.
Planta poate fi și uscată, la umbră sau în cuptor (la temperatura de 40 grade Celsius), dar acest proces este anevoios și de multe ori sortit eșecu­lui, deoarece conține o cantitate con­siderabilă de apă. Dacă, totuși, reușiți să uscați leurda, frunzele se macină până se transformă într-un praf fin, valoros condiment-medicament, care se păstrează în recipiente din sticlă, închise ermetic.

Leurda în farfurie

Salata

Este cel mai popular preparat din leurdă și se obține foarte simplu, ames­­tecând într-un castron 100-200 g frunze tocate mărunt, 5 ml (o lingu­riță) oțet de mere, câțiva stropi de unt­delemn și 2 g (un vârf de cuțit) sare. Se consumă dimineața, înainte de masă, imediat după pre­pa­rare. O cură trebuie să dureze cel puțin două săptămâni și este o ade­vărată binefacere pentru întregul orga­nism, asupra căruia are un efect tonic, relaxant, antialergic și de­zin­fec­tant.

Salată de leurdă și păpădie

Îmbină calitățile detoxifiante ale celor două plante într-un preparat gustos și sănătos. O porție pentru o per­soană se obține amestecând 100 g frunze de leurdă, tocate mărunt, cu o cantitate egală de frunze proaspete de păpădie, de asemenea mă­runțite. După gust, se adaugă ulei de măs­line, pulbere de ghimbir și zeamă de lămâie. O cură de cel puțin 14 zile garantează cură­țarea organismului de toxine și optimizarea tonusului fizic și psihic.

Piure din leurdă și urzici

Urzicile sunt adevărate medicamente natu­rale, folosite în tratarea unui număr impre­sionat de afecțiuni, de la boli care apar pe fondul carenței de fier, până la afecțiuni ale splinei și ficatului. Ușor de preparat în bucă­tărie, piureul este un delicios remediu natural. Pentru a-l obține, avem nevoie de leurdă și urzici, în proporții egale, de exemplu 100-200 g de leurdă și aceeași cantitate de urzici. Plantele se opăresc separat, apoi se amestecă și se pa­sea­ză până obținem un piure moale. Pentru gust, dar și pentru a-i spori valoarea terapeutică, se poate adăuga ulei de măsline și hrean.
Piureul este recomandat ca supliment în tratarea anemiei și imunodeficienței.

Leurda în farmacia casei

Cunoscător de elită al reme­di­ilor naturale, domnul farmacist Ion Bobaru ne oferă, cu profesio­nalism, rigu­rozitate și exactitate farma­ceu­tică, formulele principa­lelor pre­parate medicinale din leur­dă.

Pentru uz intern

Infuzia

Peste 10 g de frunze tocate mă­runt se toarnă 250 ml (o cană) de apă clocotită. Amestecul este lăsat la infuzat 30 minute, după care se strecoară și poate fi băut. Sunt recoman­date 3 căni pe zi, înainte de fiecare masă, vre­me de 3 săptămâni.
O cură cu ceai de leurdă reduce simțitor neplăcerile provocate de astenia de primăvară, asigură un somn liniștit și tonifică sistemul nervos. De asemenea, infuzia este un valoros adjuvant în tratarea afecțiunilor cardia­ce, prin acțiunea sa hipotensivă, și în arterioscleroză, prin scăderea concentrației colesterolului "rău" (LDL) din organism. Consumat cu regularitate, ceaiul de leur­dă contribuie la vindecarea bolilor aparatului digestiv și com­bate viermii intestinali (limbricii, oxiurii și alte specii parazitare).
Completarea farmacistului: "În cazul oxiurilor, trebuie să ținem cont de faptul că, pe timpul nopții, paraziții migrează și ies din anus, formând colonii în jurul acestuia, formațiuni a căror prezență se face re­marcată prin apariția pruritului în zona respectivă. Din acest motiv, pentru un tratament eficient, pe lângă consumul regulat de ceai, se vor face, seara și dimi­nea­ța devreme, băi de șezut cu infuzie de leurdă".

Decoctul

Pentru acest preparat, domnul farmacist Bobaru recomandă folosirea tulpinii și rădăcinii de leurdă, frun­zele pierzându-și calitățile prin fierberea îndelun­gată. La o cană cu apă (250 ml) se pun două linguri de tul­pină și rădăcină mărunțite groșcior. Preparatul se fierbe la foc mic, timp de 30 de minute, completându-se trep­tat apa care se evaporă. Se poate păstra la frigider, cel mult trei zile. Doza recomandată este de o lingură, de trei ori pe zi, înainte de fiecare masă, vreme de două săptămâni.
Poțiunea acționează ca adjuvant în caz de hiper­ten­siune arterială, boli cardiovasculare, convalescență după accident vascular sau infarct miocardic. Vermicid natural de excepție, decoctul de leurdă combate eficient paraziții intestinali. În plus, datorită proprietăților sale antibiotice, anihilează bacteriile de la nivelul mucoasei bucale.
Completarea farmacistului: "Pentru igiena bu­cală, putem folosi decoctul sub formă de gargară".

Ceai împotriva infecțiilor fungice

Poate fi un ajutor de neprețuit în combaterea infec­țiilor fungice, mai ales când apar primele semne ale bolii, fiind un adevărat antimicotic de origine vegetală. Ceaiul se prepară din: două lingurițe de leurdă tocată mărunt, o linguriță de mentă uscată și un vârf de cuțit de cimbru. Peste amestecul de plante se toarnă o cană de apă clocotită și se lasă 15 minute la infuzat. Pentru profilaxie, este recomandată o cană pe zi, dimineața, pe stomacul gol. Ca adjuvant în tratamentul infecțiilor, este necesar să consumăm trei căni pe zi, înainte de fiecare masă.

Tinctura de leurdă

Este un medicament care nu ar trebui să lipsească din farmacia casei, deoarece conservă calitățile terapeu­tice ale leurdei pe o perioadă de timp mai lungă, și ne putem bucura de ele pe tot parcursul anului. Se prepară astfel: se pun într-un borcan cu filet 20 g frunze de leurdă, tocate mărunt, și se adaugă 100 ml alcool alimentar de 70 de grade. Recipientul se închide ermetic, iar preparatul este lăsat la macerat 10 zile, timp în care trebuie agitat de 3-4 ori pe zi. După aceas­tă perioadă, se filtrează și se pune la de­cantat, în frigider, încă 6 zile. În final, se filtrează din nou, iar tinctura rezultată se toarnă în sticluțe închise la culoare.
Doza recomandată este de 20-30 de picături, dizolvate în apă, de 2-3 ori pe zi, înainte de fie­care masă. Cura se ține două sau trei săptămâni și, dacă este necesar, se reia după o pauză de 7 zile.
Ce boli vindecă: previne hipertensiunea, formarea cheagurilor de sânge și migrarea lor pe artere. O cură de minimum trei săptămâni poate mări nivelul colestero­lului bun (HDL), reduce nivelul trigliceridelor din organism și întărește sistemul imunitar, în special față de agresiunea agenților bacterieni. Mai mult, adminis­trată cu regularitate, tinctura contribuie semnificativ la funcționarea optimă a sistemului digestiv și este un bun adjuvant în tratamentul bolilor ce afectează aparatul respirator - gripă, bronșită sau traheită.

Tinctură de leurdă și păpădie

Pentru a o obține, avem nevoie de 20 g frunze de leurdă tocate mărunt, 20 g frunze de păpădie uscate și măcinate groșcior și 100 ml alcool alimentar de 70 de grade. Se prepară urmând procedeul de obținere a tincturii simple de leurdă, prezentat mai sus.

Ulei de leurdă

Avem nevoie de 50 g frunze proaspete, tocate mă­runt, și 100 ml ulei de măsline. Plantele se pun într-un vas emailat, apoi se adaugă uleiul. Vasul se fierbe pe baie de apă, timp de 3 ore, vreme în care trebuie să completăm permanent apa care se evaporă din vasul aflat direct pe flacăra aragazului. După acest interval, se lasă la răcit și se strecoară printr-o bucată de tifon, care se stoarce bine, pentru a extrage cât mai mult din esența plantei. Preparatul trebuie păstrat în sticluțe mici, de culoare închisă, în locuri răcoroase.
Completarea farmacistului: "Datorită princi­piilor active, cu proprietăți anti­biotice și antimicotice, uleiul de leurdă se folosește în prin­cipal pentru uz topic (extern), în tra­ta­­rea diferitelor afecțiuni cronice ale pielii".

Suc de leurdă

Se obține din planta proas­pătă, într-un blender sau mixer de bucă­tărie. În absența acestor ustensile, se poate prepara într-un vas de sticlă, în care, peste 20 g de plantă tocată fin, se toarnă 250 ml (un pahar) de apă călduță. Se lasă la macerat aproxi­mativ 6 ore, după care se strecoară prin tifon și se stoarce. Doza optimă este o ceașcă cu suc, dimineața, pe sto­macul gol. Se recomandă o cură de trei săptămâni, cu o săptă­mână pauză.
Poțiunea are efecte diuretice și depurative, este un puternic dezin­fec­tant al aparatului digestiv, vindecă afec­țiunile intestinale și anihilează viermii in­tes­tinali. Consumat zilnic, sucul de leurdă reface flora intestinală, mai ales după bolile infecțioase.

Vin medicinal de leurdă

Remediul se obține din 200 g frunze de leurdă și un litru de vin. Plantele se toacă mărunt și se introduc într-o sticlă de culoare închisă, în care adăugăm apoi vinul. Poțiunea se lasă la macerat vreme de 10 zile, perioadă în care se agită de 3 ori pe zi. Apoi vinul va fi strecurat și depozitat în locuri întunecate. Sunt recomandate 2 linguri pe zi (dimineața și seara), vreme de 6 săptămâni, mai ales în sezonul rece. Cura cu vin de leurdă contribuie în mod esențial la prevenirea bolilor de natură virotică.

Pentru uz extern

Comprese cu leurdă

Frunzele de leurdă se toacă mărunt și se zdrobesc apoi într-un mojar. Pasta astfel obținută se întinde pe o bucată de tifon și se bandajează zona afec­tată. Îndepăr­tează durerile cauzate de gută și înlă­tură durerile în piept, ușurând respirația.

Cataplasme cu leurdă

Pentru calmarea durerilor provocate de ulcere varicoase, reumatism sau articu­lații inflamate este necesar să preparăm mai întâi extractul fluid de leurdă și pe urmă să îl amestecăm cu argilă. Extractul fluid de leurdă presupune fierberea pe baie de abur a 100 ml de tinctură (preparată conform procedeului descris mai sus), până când lichidul se evaporă, ajungând la o treime din cantitatea inițială (25-30 ml). Esența astfel obținută se amestecă cu argilă până se transformă într-o pastă subțire. Întindem pasta pe o bucată de tifon și aplicăm bandajul pe zona afectată, fără a lega strâns. Pentru un efect eficient, cataplasma se ține 30 de minute.
Precizarea farmacistului: "Fie că folosim leurda cumpărată din piață, fie că o culegem din pădu­re, trebuie să fim atenți să nu fie confundată cu lăcră­mioarele, pentru că cele două plante au frunzele foarte asemănătoare. În mod cert, distincția se face prin miros - leurda degajă un miros de usturoi - și prin flori. Lăcrămioarele au florile în formă de clopoței, dispuse pe o tulpină arcuită, pe când leurda are florile în vârful tulpinii florifere, în formă de glob".

Alte boli vindecate cu leurdă

* Amnezie - Principiile active din frunzele de leurdă acționează asupra vaselor de sânge de la nivelul creierului și stimulează activitatea neuronală, rezultatul fiind încetinirea sau chiar stoparea evoluției bolii, în funcție de gravitatea acesteia. Primăvara este recoman­dată o cură cu suc de plantă proaspătă, 30 ml (un pă­hă­rel) de trei ori pe zi, cu 30 de minute înainte de masă. În restul anului sucul poate fi înlocuit cu tinctură, 20 de picături, diluate în 100 ml (jumătate de pahar) de apă, de trei ori pe zi.
* Anemie feriprivă - În cazul acestei boli, care apare în urma carenței de fier, leurda se dovedește a fi un miraculos medicament natural, capabil să redea echilibrul organismului. Se recomandă o cură de pri­mă­vară, cu salată din frunze proaspete. Doza necesară este de 200 g leurdă, de două ori pe zi, vreme de trei săp­tămâni. Această cantitate asigură dublul necesarului de fier și magneziu, efectul fiind de remineralizare a întregului organism. În cursul anului, tratamentul poate fi continuat cu tinctură sau ulei de leurdă.
* Articulații dureroase, artrită reumatoidă - Pe zona afectată se aplică o compresă cu frunze proas­pete de leurdă, zdrobite pe o planșetă de lemn cu ajuto­rul unui ciocan de bucătărie. Compresa se acoperă cu un pansament ocluziv (o folie de polietilenă peste care se înfășoară un material gros, tip brâu, fular, fașă elas­tică sau o țesătură din lână). Pentru efecte optime, com­presa se ține cel puțin o oră. În paralel, este recoman­dată o cură cu salată de leurdă, câte 150 g pe zi. Acest tratament se bazează pe proprietățile antiinflamatoare și analgezice ale plantei. Urmat cu regularitate, calmează durerea și redă mobilitatea articulațiilor afectate.
* Efectele nocive ale antibioticelor - Este indi­cată o cură de trei săptămâni cu salată de leurdă, minim 200 g pe zi. Efectul benefic al plantei se datorea­ză adenozinei, substanță secretată de frunze, care acțio­nează asupra sistemului nervos central, determinând relaxarea musculară.
* Hematurie (sânge în urină) - Ca tratament adjuvant este recomandată cura cu suc de leurdă, dar este eficientă și infuzia. Doza zilnică este de trei pahare cu suc sau trei căni cu ceai, cu 15 minute înainte de fie­care masă.
* Mastite (infecții ale țesutului mamar) - Pentru calmarea durerilor se poate aplica o cataplasmă protejată de o folie de nailon. Cataplasma trebuie ținută aproximativ 10 ore. În paralel, se recomandă o cură cu infuzie de leurdă, trei căni pe zi, vreme de două săptă­mâni.
* Insomnie, stări de neliniște - În tratament sunt incluși bulbii, care se pot consuma ca atare sau sub formă de salată. Doza recomandată este de 10 g bulbi de leurdă pe zi, vreme de trei săptămâni, cu o săptă­mână pauză. În lipsa bulbilor este eficient și uleiul, 5 ml (o linguriță), seara, înainte de culcare.
* Infecții cu Candida - Tinctura de leurdă con­tri­buie eficient la distrugerea candidei, indiferent de loca­lizare. Doza optimă este de 20 ml (3 lingurițe) pe zi, după masă, timp de o lună. Dacă infecția se află la nivelul mucoasei bucale, tinctura se aplică prin badijo­nare.
* Pneumonii recidivante, astm alergic - Se recomandă cura cu salată de leurdă, 100 g pe zi, o perioadă de timp cât mai îndelungată. Acțiunea bene­fică a plantei este datorată substanțelor volatile pe care le conține. Acestea ajung în plămâni, de unde sunt eli­minate treptat, exercitându-și astfel capacitatea bron­hodilatatoare și antiseptică. Aceleași substanțe au și un pronunțat efect expectorant, eliminând mucusul din arborele bronșic.

Precauții și contraindicații

Leurda este contraindicată mamelor care alăptează, deoarece poate afecta calitatea laptelui și poate provoca colici sugarului. Persoanele care suferă de gastrită hipo­acidă, indigestie sau colită trebuie să consume leurdă cu pru­dență, fiind recomandate pentru început doze mici, care vor fi mărite ulte­rior, în funcție de reacția organis­mului.

(Farmacistul Ion Bobaru poa­te fi găsit la Farmacia Faltis de pe Calea Galați numărul 29, Brăila, telefon 0239.61.59.31, e-mail farmaciafaltis@yahoo.com. Farmacia sa deține "Cer­ti­ficat de bună practică farma­ceu­tică pentru prepararea medica­mentelor", acordat de colegiul Farmaciștilor din România.)