Comemorarea a 24 de ani de la moartea monahului Nicolae Steinhardt de la Rohia şi caterisirea preotului Nicolae Picu de la biserica "Sf. Mina"din Constanţa. Cei doi oameni ai Bisericii sunt asemănători, nu doar prin prenume, ci şi prin felul în care înţeleg ortodoxia.
Steinhardt scria, în cartea Dăruind vei dobândi, că "Hristos a fost un aristocrat desăvârşit, în înţelesul etimologic al termenului, un mare Senior, un Cavaler care ne-a lăsat drept moştenire discreţia (când postim, când ne rugăm, când facem milostenie), iertarea, puterea de a uita răul ce ni s-a făcut, nobila putere de a ne ruga pentru cei ce ne urăsc, dărnicia, sila de contabilitate şi socoteli, de grija pentru bănuţi şi părăluţe [...], care nu a tremurat şi nu a bolborosit vorbe de scuză în faţa sinedriului ori a dregătorului, care mereu a dăruit şi a răsplătit boiereşte, clătinat şi îndesat, har peste har, însutit, înmiit, a înmulţit pâinile, peştii şi vinul, a binecuvântat şi a iubit belşugul."Şi, spune Steinhardt, Hristos ne-a "înnobilat, căftănit prin credinţă şi apa Botezului Duhului Sfânt". De la botez înainte, numai de noi depinde să ne ţinem rangul.
Părintele Nicolae Picu şi-a asumat această "boierie întru Hristos"şi a construit la Constanţa, în 1993, o biserică şi un aşezământ social pentru persoane nevoiaşe şi copii cu dizabilităţi. Timp de 20 de ani, toată râvna sa a fost pentru a-i ajuta pe cei în necaz. Şi a făcut-o fără odihnă, cu multă rugăciune şi mare zbucium, ruinându-şi sănătatea, dar fără să se plângă vreodată şi fără să ceară ajutor de la mai marii săi. Atât a cerut, în vremea ÎPS Lucian, de la Arhiepiscopia Tomisului, de care depinde: binecuvântare, şi a primit-o. Însă, în toamna lui 2012, ÎPS Teodosie a apreciat că filantropia bisericii "Sf. Mina"trebuie oprită, iar banii dirijaţi către Arhiepiscopie. Din fericire, biserica şi aşezământul "Sf. Mina"sunt în proprietatea unei asociaţii omonime, care a respins dispoziţia ierarhului. Drept care, după mai multe luni de hărţuire, pe 12 martie a.c., ÎPS Teodosie l-a caterisit pe părintele Picu, ca pedeapsă pentru "neascultare". În plus, ierarhul a făcut plângere penală împotriva părintelui Picu, pe care l-a acuzat de cheltuirea banilor bisericii, pentru îngrijirea copiilor cu handicap, deşi aceste cheltuieli fuseseră aprobate.
Episodul îl arată pe ÎPS Teodosie nu ca pe un "boier întru Hristos", ci drept un prinţişor al Bisericii, pentru care primează - nu exemplul Domnului, ci voia personală, orgoliul, ranchiuna şi nevoile sale materiale. Arhiereul a vrut să arate cine e stăpânul peste cei mai mici, uitând că ar trebui să-l slujească pe adevăratul Stăpân.
Abuzul ar putea fi îndreptat de Sfântul Sinod, mai ales că toţi enoriaşii părintelui Picu s-au solidarizat cu acesta, iar biserica a fost închisă de Asociaţia "Sf. Mina". Însă, nădejdea e mică şi la Sinod, pentru că atitudinea asupritoare a ÎPS Teodosie nu e singulară printre ierarhii noştri. Luna trecută, de pildă, PS Petroniu Florea, episcopul Sălajului, a stârnit revolta credincioşilor de la biserica "Sf. Ştefan"din Zalău, încercând să-l mute disciplinar pe preotul paroh Ioan Coste, în mod abuziv. Până la urmă, dragostea enoriaşilor a învins, părintele n-a fost îndepărtat de "turma"sa. Poate că dragostea va ieşi biruitoare şi în cazul părintelui Nicolae Picu. Dar rămâne îngrijorătoare tendinţa ierarhilor noştri de a-şi transforma supra-numele de "prinţi ai Bisericii"într-un jenant renume de prinţişori năzuroşi, văduviţi de aristocraţia duhului, sau, ca s-o spunem pe şleau, de ciocoi.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
