Scrisori venite prin poştă

- Orice scrisoare scrisă cu mâna şi expediată prin poştă are în ea o afecţiune care lipseşte, de pildă, din scrisorile expediate prin internet. Urgenţa comunicării este înlocuită de tihna mărturisirii, plină de sensibilitate şi de emoţie. De altfel, majoritatea cititorilor care ne adresează scrisori sunt pensionari care au depăşit vârsta internetului. Norocul nostru: în loc de email-uri, primim declaraţii de dragoste. Şi pe deasupra, şi publice! Un dar pentru care mulţumim cu recunoştinţă. Dacă la 80 de ani iei în mână creionul ca să transmiţi sentimente, adresantul se poate considera împărat -

Pilda agricultorului

Bunul şi statornicul meu prieten, "Formula AS",
Chiar dacă a trecut peste un an de când ţi-am scris prima dată, te rog să primeşti acum mulţumirile mele, pentru că mi-ai făcut onoarea de a-mi publica prima scri­soare expediată. Îţi scriu din nou, pentru că nu pot să rămân indiferentă la ceea ce se întâmplă în preajma mea, ştiind că micile mele preocupări sunt printre numeroasele tale raţiuni de a exista. Sunt sigură că nu voi mai avea durerosul sentiment exprimat atât de profund în zicala: "Câinii latră, ursul umblă". De data aceasta, totul a pornit de la un articol din ultimul nu­măr, mai exact de la horoscop. Ciudat, nu? Duminică, după participarea la Sfânta Liturghie, am constatat că nu mai sunt reviste la chioşcurile de ziare. Am colindat vreo jumătate de oră, iar când am găsit, în sfârşit, vân­zătoarea mi-a spus că se epuizează mai repede, din cauza zodiacului lunii. Răspunsul meu a fost că acesta este ultimul lucru care mă interesează. Dar m-ai con­trazis, prietene! Îţi mulţumesc pentru argumente! Am simţit şi simt din plin, "yodul"din decembrie despre care se scrie în zodiac. Lumea nu s-a sfârşit, dar eu am fost foarte bolnavă. Am avut mult, mult timp să re­flectez asupra lucrurilor cu ade­vărat importante, m-am rugat şi m-am încredinţat total în mâi­nile Domnului şi I-am perceput şi Îi percep din plin "Arătătorul".
Sunt profesoară şi mamă şi mă doare tristeţea din ochii copiilor şi ai tinerilor, deruta în care se află. Co­piii noştri nu doresc ajutoare sociale, concursuri de "Miss"şi alte surogate, doresc locuri de muncă pentru părinţii lor şi pentru ei, în viitor, doresc să se simtă utili şi împliniţi, să le dăm dreptul la demnitate. Cât o să ne mai minţim, cu sutele de mii de locuri în învăţământul superior şi pentru ce, pentru a avea "şomeri de lux"? Ad­mitere fără bacalaureat. Câtă lăcomie! Când o să conştientizăm că nu avem nevoie numai de "doctori docenţi", ci şi de electricieni, mecanici, instalatori şi alţi meseriaşi? Când o să încetăm să considerăm unele profesii onorabile şi altele mai puţin onorabile? Îi văd pe copilaşii din clasa a V-a, de-a dreptul îngroziţi când obţin opt sau nouă, fiindcă părinţii nu concep decât să aibă copilul la "Sfântul Sava"sau la "Mihai Viteazul".
Un alt aspect, în prezentarea căruia mă ajută pilda pe care tocmai am ascultat-o la radio, alt bun prieten al meu. Este vorba despre un fermier care obţinea mereu locul întâi la producţia de porumb şi care a uimit autorităţile fiindcă le împărţea saci cu boabe tuturor vecinilor, pentru a fi semănate şi de aceştia. Explicaţia lui a fost cât se poate de logică, îşi asigura astfel calita­tea propriei recolte. Această pildă mi-a demonstrat că nici eu nu sunt total altruistă, când mă ocup de ca­rac­terele elevilor mei, mai mult decât prevede "Fişa pos­tului". Simplu, aşa am siguranţa că, atât eu, cât şi co­piii, ne vom simţi mai bine în societate pe viitor. Am gă­sit astfel şi răspunsul la întrebarea care mi-a fost adre­sată, nu doar o dată: "Ce vrei să demonstrezi cu abnegaţia asta?". Iar­tă-mă, dragă prietene, cred că în­cepe să se­mene a infa­tua­re şi nu aş vrea. Te rog să mă înţelegi, este doar ceea ce scrii şi tu. El "îmi cere să-mi respect principiile mo­rale şi credinţa şi să nu-mi las cu­noş­tin­ţele nefolosite, ci să aplic toate acestea în viaţa mea profesională şi socială".
Îţi mulţumesc, dragă "Formula AS". Nu mai ştiu a câta oară îmi întinzi mâna şi mă ajuţi să mă ridic. Boa­la din decembrie venise pe fondul unei mari deza­mă­giri, în relaţiile de serviciu, şi eram pe punctul de a ceda şi, mai ales, de a renunţa. Da, puteam "să mor înainte de moarte". Dar, ce minune! Există Dumnezeu care-ţi vorbeşte şi prin prieteni!
DOINA-MARIA
P.S. Mai am un motiv să-ţi mulţumesc, pentru scri­sorile primite de la cititori, după publicarea scrisorii în ianuarie 2012, mare bucurie pentru sufletul meu.

"Ia un căţel de pe stradă şi Dumnezeu te va răsplăti înzecit"

Dragă revistă "Formula AS",
Sunt o săsoaică de 76 de ani şi nu aş putea să-mi închipui ziua fără revista asta. Cel mai mult îmi place că scrieţi cu atâta suflet despre animale. Trăim într-o lu­me atât de crudă, unde suferă atâtea animale nevi­no­vate. Dumnezeu le-a dat şi lor suflet, iar nouă, oa­menilor, ne-a dat şi mintea, ca să le stăpânim şi să avem grijă de ele. Eu sunt o văduvă singură în curte, şi am pensia minimă de 350 lei. Am 2 câini mari, de toată frumuseţea, şi 4 pisici. Pe toţi i-am cules de pe stradă. E cea mai mare satisfacţie şi cea mai bună şi ieftină terapie pentru un om singur, depresiv sau bol­nav, să-şi ia un căţel de pe stradă. Pentru gestul ăsta, Dumnezeu te răsplăteşte înzecit. Fiecare tânjeşte după un pic de mângâiere şi dragoste şi un pic de hrană. Ei sunt atât de fideli, te iubesc şi te aşteaptă cu drag. Decât să dai bani pe pastile calmante, ia-ţi un căţel de pe stradă şi ai să vezi cum te vindecă de tristeţe şi de de­presii. E un gest care îi place lui Dumnezeu. Fiecare animal îngrijit devine frumos. Fă-ţi un cadou pentru suflet! Ia un câine amărât de pe stradă şi ai să vezi cum va pătrunde bucuria în viaţa ta.
SARA DOOTZ - sat Viscri, jud. Braşov


"Eu sunt pensionară, dar cu toate că mi s-au luat ceva bănuţi din pensie, cumpăr mai departe Asul Verde şi «Formula AS»"

Stimată redacţie,
Am ales acest titlu, pentru că n-am ştiut cui ar tre­bui să mă adresez. Dar ţin foarte mult să vă mulţumesc pentru darul dvs., de a primi săptămânal această revistă minunată şi plină de articole, care mai de care mai în miezul problemelor, mai bune, mai adevărate, unele chiar mă interesează foarte mult, cum ar fi paginile 2 şi 3, nişte articole bine gândite, bine redate şi ade­vă­rate, care vorbesc despre Roşia Mon­tană, apoi arti­co­lele "actualitatea politică", care sunt comentate de oa­meni cărora le pasă de ţara noastră, de ieşirea din criză şi de parlamentari fără scrupule care ne trag înapoi. Această elită a scrisului o respect şi o felicit.
Aştept lunea să vină repede, de dragul acestei re­viste, pe care o citesc pagină cu pagină, până la sfârşit. Mai este şi pagina de spiritualitate, pe care o citesc cu mult respect, unde am găsit reportaje interesante despre Mânăstirea Oaşa, despre Sfântul Arsenie Boca de la Mânăstirea Prislop. Aici am o mare rugăminte la dvs. În cazul când un redactor de la revistă va mai ajunge la Mânăstirea Prislop, mi-aş dori foarte mult să aducă şi pentru mine o icoană cu Sfântul Arsenie Boca, fie o icoană simplă, fie argintată sau chiar aurită. Îmi doresc foarte mult această icoană.
Eu sunt pensionară şi, cu toate că mi s-au luat ceva bănuţi din pensie, eu, totuşi, continuu să-mi cumpăr Asul Verde şi "Formula AS", revista mea de suflet, care sunt un dar de-a dreptul minunat pentru mine. Ieri am văzut la televizor un comentariu despre basarabenii încărcaţi în vagoane şi deportaţi în Siberia, care m-a întristat şi am plâns de durerea şi chinul lor. Am şi eu bunicii morţi în Siberia. Un frate de-al mamei şi un frate al meu, fiind mai tineri, au rezistat şi s-au întors înapoi, în Basarabia, dar n-au apucat să se bucure de viaţă prea mult, fiind bolnavi, s-au prăpădit.
Ar fi tare bine dacă aţi putea extinde această revistă şi în Basarabia, ar fi o bucurie pentru lumea satului de acolo, căci nu prea au medici şi se mai doftoricesc şi singuri, băbeşte. Leacurile dvs. le-ar fi de folos.
În ce mă priveşte, eu cred cu tărie că am fost ocro­tită de cer, de-am ajuns aici, în Eforie, la capătul Pă­mân­tului, că mai departe este doar apa mării.
Doamne, ce revistă de calitate şi de nota 10 reali­zaţi! Aş oferi premiul cel mare la aceste albinuţe cule­gătoare de cel mai hrănitor polen. Cu tot respectul,
ISEVICI TAMARA - Eforie Nord

"Tot ce faceţi voi înseamnă VIAŢĂ"

Dragă redacţie,
Încep aceste rânduri pentru a mulţumi lui Dum­nezeu că trăiesc în acelaşi timp cu voi, toţi cei care sem­naţi în revista "Formula AS"şi care vă străduiţi să apară la cote înalte. De ce vă mulţumesc? Am râs cu voi, dar am şi plâns; am urât, dar am învăţat să fiu şi to­­lerantă; am şi sperat, dar am şi strâns din dinţi a ne­pu­­tinţă; mi-am adâncit dragostea de neam, limbă şi grai, respectând cu pioşenie sărbătorile naţionale; mi-am respectat din nou strămoşii, cu tot ce au ei mai preţios: tradiţii, obiceiuri, meşteşuguri, straie etc.; m-am simţit mai "româncă"când mi-aţi vizitat fraţii răs­pân­diţi pe alte plaiuri ale Globului; am dispreţuit nonvalorile afirmate în mass-media, dar mi-a tresăltat sufletul în faţa oamenilor de ştiinţă, artişti, pictori, ar­hitecţi etc. care fac cins­te României; mi-am îm­bogăţit cunoştinţele cu des­co­periri ştiinţifice, cu mi­ra­co­lele expuse de voi; m-am apropiat şi mai mult de Dum­nezeu prin ru­gă­ciune, feţe de preoţi şi că­lu­gări neştiuţi, în bisericuţe din umbra pădurilor sau săpate în stâncă; m-am apro­piat de lumea animalelor, de care mi-am adus cu plă­ce­re, din copilărie, aminte; aţi pătruns în cot­loanele ce­le mai ascunse ale sufletului meu, re­desco­perind acolo sentimente din tinereţe, parfum de iubire sau de tră­dare, regrete, dar şi împlinire; am fost alături de năpăs­tuiţii vieţii şi am încercat cu slabe puteri să-i ajut; mi-am revizuit sănătatea şi am des­coperit puncte ne­vralgice, dar şi metode de lecuire.
Şi pentru toate acestea, am iubit fiecare rând scris de redactorii şi colaboratorii revistei, fiind ferm con­vinsă că tot ce am menţionat mai sus înseamnă VIA­ŢĂ!
Îmi plec cu semerenie capul în faţa dvs., minunaţi oameni, zicând din toată fiinţa mea: "Să ne trăieşti, întru mulţi ani «Formula AS»!".
Cu stimă şi dragoste,
CRIŞ SIMONA - str. Arinii Dornei nr. 11, sector 6, Bucureşti

"Suflet din sufletul nostru"

Stimată redacţie,
Aflându-ne încă aproape de începutul anului, vă urez din nord de ţară multă sănătate, bucurii, spor în toate demersurile dvs. Sunt abonată la revista aceasta deosebită şi atotcuprinzătoare în ştiri, în informaţii diverse, pe placul oricărui cititor "Formula AS"şi o răsfoiesc cu interes şi o păstrez de aproape 18 ani.
Ceea ce contează acum pentru mine şi pentru atâ­ţia oameni este sănătatea, este puterea de a ne creşte nepoţii, este bucuria vieţii pe care ţi-o dă natura şi tot ce este frumos pe lume, lucruri pe care le găsim re­flec­tate în paginile revistei. Sunteţi suflet din sufletul nostru. Pentru toate acestea, îi mulţumim lui Dumne­zeu.
MARIA BILICI - com. Ruscova, jud. Maramureş

"Vă iubesc ca pe familia mea"

Dragii mei,
Vi s-au spus multe cuvinte de aleasă preţuire, de mul­ţumire, de dragoste, de laudă, încât nu sunt capa­bilă să mai adaug. Vă spun atât: vă iubesc ca pe familia mea! Vă iubesc, vă respect şi vă doresc mulţi ani îna­inte! Să nu încetaţi să existaţi!
Cu respect,
CRIHAN IONICA - str. Domnească nr. 77, bl. E, ap. 40, Galaţi, cod 800215


"FORMULA AS"
- Catrene de primăvară -

Valoarea, reputaţia şi binefacerile din sfera compor­tamentului nu se poate să nu ne provoace...

Topul directorilor de reviste
Stabilind o ierarhie
Constatăm că-n vârf de top,
Totdeauna o să fie
Doamna Sânziana Pop.

Constatarea I
Din revistele "alese"-
Cele care-au mai rămas
Rar de tot obţin succese
De nivel "Formula AS".

Constatarea II
Unele din publicaţii
Care sunt deja-n impas
Îşi revin prin "reparaţii"
Obţinute de la "AS".

Portret de revistă
Conţinut tot mai bogat
Clar şi măiestrit redat
Fără şablonismul STAS,
Asta e "Formula AS".

Sugestie (redacţiilor care au "probleme")
Dacă vrei să faci un pas
Cu efect remediabil
Ia model "Formula AS"
Accesibil şi aplicabil.

Cu stimă şi admiraţie,
prof. STĂNESCU ALEX. - str. Iezer 2/4, Cluj-Napoca