- Se vor ivi curând, în lumina soarelui de aprilie, înmiresmând toată lumea, cu florile lor delicate şi albe, în formă de clopoţei. Dar dincolo de frumuseţea lor diafană, lăcrămioarele sunt medicamente naturale autentice. Remediile din lăcrămioare vindecă numeroase afecţiuni, de la banalele dureri de cap, până la bolile de inimă şi dereglări ale sistemului nervos. Profitând de calităţile lor terapeutice, domnul farmacist ION BOBARU prepară în laboratorul farmaciei sale tincturi şi alifii cu putere miraculoasă, respectând cu rigoare reţete antologice -
Flori sfinte
Legenda spune că lăcrămioarele (li se mai spune şi mărgăritare) s-au născut demult, la începutul vremurilor creştine, pe Muntele Patimilor, Golgota. Pe când privea, încremenită de durere, răstignirea Mântuitorului, din ochii Fecioarei Maria porniră a se rostogoli lacrimi fierbinţi. Din fiecare lacrimă care a atins pământul a răsărit mai apoi câte o floare, de un alb pur, precum sufletul Mariei. Aşa se face că lăcrămioarele înfloresc pe deplin în apropierea sărbătorilor de Paşti, simbol al dragostei, purităţii şi dăruirii.
O altă legendă creştină povesteşte că, înainte de a ucide balaurul, braţul Sfântului Gheorghe a început să sângereze, iar puterile îi erau slăbite. Când lupta părea pierdută, din stropii de sânge care ajungeau pe pământ, au prins a se ivi nişte tulpini cu flori mici şi albe, care răspândeau o mireasmă puternică, nemaiîntâlnită până atunci. Mirosul florilor a întărit forţele sfântului, slăbind puterile fiarei. După ce balaurul a fost ucis, florile au continuat să strălucească în lumina soarelui şi apar, an de an, în aprilie, în preajma sărbătorii de Sfântul Gheorghe. Numită şi "iarba Sfântului Gheorghe", lăcrămioara este izvor de energie, forţă vitală şi, nu în ultimul rând, de sănătate.
Virtuţi terapeutice
Puterile vindecătoare ale lăcrămioarelor sunt cunoscute de veacuri, în medicina populară românească. Înţelepţii satelor puneau flori în scăldătoarea copiilor bolnăvicioşi, pentru a grăbi circulaţia sângelui şi a le întări organismul. În zona Dobrogei, compresele cu fiertură de lăcrămioare erau veritabile arme în lupta cu durerile în piept şi pentru a alina inima bolnavă. Tămăduitorii din popor foloseau oţetul de lăcrămioare împotriva durerilor puternice de cap, a ameţelilor şi atacurilor de panică. Tot delicatele flori albe, de data asta macerate în ulei, grăbeau vindecarea arsurilor, astfel încât pielea să rămână curată, fără cicatrice sau alte semne. Roua culeasă de pe frunze şi flori era folosită sub formă de picături pentru ochi, cunoscut fiind faptul că păstrează tinereţea privirii şi calmează suferinţele provocate de conjunctivită. Lăcrămioarele aduc atât sănătate cât şi frumuseţe, lucru ştiut de fetele de prin satele româneşti. Fecioarele foloseau fiertura de lăcrămioare pentru a-şi spăla obrazul, păstrându-l astfel alb ca laptele.
Toate aceste calităţi vindecătoare au fost confirmate şi de oamenii de ştiinţă. Încă din 1881, profesorul Serghei Botkin, fondatorul şcolii de medicină clinică din Rusia, a folosit, în spitalul său din Moscova, infuzia şi tinctura de lăcrămioare ca tonic cardiac. Mai târziu, în 1920, un grup de cercetători francezi a descoperit şi demonstrat că toate părţile plantei conţin principii active, în special heterozide şi glicozide. Aceste substanţe reduc iritabilitatea miocardică, stimulează dilatarea arterelor, contribuind astfel la oxigenarea şi buna circulaţie a sângelui, inclusiv la nivelul creierului. Aceleaşi principii active au efecte diuretice, stimulând funcţionarea rinichilor şi eliminarea toxinelor.
Vechi remedii spiţereşti
Pentru a afla mai multe despre valoarea terapeutică a lăcrămioarelor, ne-am adresat domnului farmacist Ion Bobaru, călăuza noastră în lumea plantelor de leac. De ani buni, domnia sa le cultivă, în grădina farmaciei Faltis, iar în timp, le-a desluşit aproape toate tainele. "Lăcrămioara este un tonic cardiac natural. Pot să vă spun că primul tonic cardiac folosit în terapeutică a fost digitalina, principiul activ din degeţel (Digitalis purpurea) Recoltarea exagerată a degeţelului, atât în scop medical cât şi pentru delectarea turiştilor, încântaţi de această floare foarte frumoasă, a dus aproape la dispariţia plantei din aria ei de răspândire. Astăzi, degeţelul este protejat prin lege, deci nu îl mai putem folosi în farmacie. Preparatele din lăcrămioare, care conţin convalarină, un glicozid cardiotonic asemănător cu digitalina, înlocuiesc cu succes medicamentele extrase din degeţel", ne spune domnul Bobaru, bucuros că poate vorbi despre plantele care îi sunt atât de dragi. Respectând întocmai litera manuscriselor şi codexurilor vechi de aproape două sute de ani, maestrul farmacist prepară leacuri miraculoase, a căror valoare a fost confirmată de trecerea timpului. Iată două dintre acestea:
Tinctura de lăcrămioare
Este un elixir de excepţie, a cărui formulă se regăseşte în paginile primului manual de farmacie. Tinctura concentrează şi potenţează calităţile terapeutice ale plantei, fiind un medicament natural deosebit de puternic. Este recomandată pentru tratarea următoarelor afecţiuni: insuficienţă cardiacă, tulburări cardiace pe fond nervos, leziuni cardiace şi tahicardie. Poţiunea este de ajutor şi bătrânilor care au un ritm cardiac mai lent, dar şi celor care suferă de insomnie.
Tinctura de lăcrămioare şi păducel
Alături de lăcrămioare, păducelul este un veritabil întăritor pentru inimă, accesibil acum, în lunile de primăvară. În retortele laboratorului său, domnul Ion Bobaru îmbină calităţile terapeutice ale celor două plante, urmând o tradiţională reţetă. Tinctura este recomandată ca tonic cardiac (pentru o inimă slăbită) precum şi în cazul nevrozei cardiace. Doza terapeutică este de 20 picături, de 2 ori pe zi, timp de 5 zile pe săptămână, cu două zile pauză.
Cu precizarea că lăcrămioarele, prelucrate în mod necorespunzător, sunt deosebit de toxice, domnul farmacist Bobaru ne dezvăluie formulele unor medicamente pe care le putem prepara acasă.
Tinctură din lăcrămioare şi tei
Ingrediente: 20 g lăcrămioare bine uscate (se folosesc florile, tulpinile şi frunzele), 20 g flori de tei uscate şi 200 ml alcool alimentar de 70 de grade.
Mod de preparare şi administrare: Plantele se mărunţesc groşcior, se amestecă într-un borcan şi deasupra se toarnă alcoolul. Recipientul se închide ermetic, iar preparatul este lăsat la macerat 10 zile, timp în care trebuie agitat de 3-4 ori pe zi. După această perioadă, se filtrează şi se pune la decantat, în frigider, încă 6 zile. În final se filtrează din nou, iar tinctura rezultată se toarnă în sticluţe închise la culoare. Pentru tratament sunt indicate 20-30 de picături, dizolvate în apă, de 2-3 ori pe zi, înainte de fiecare masă. Cura se ţine cinci zile pe săptămână, urmată de două zile de pauză.
Preparatul îmbină calităţile calmante şi tonice ale celor două plante, teiul având un pronunţat efect emolient şi expectorant. Din acest motiv tinctura poate fi folosită ca adjuvant în stările de răceală sau gripă, însoţite de o oboseală a inimii. Combate şi insomniile cauzate de migrene, contribuind la instalarea unui somn liniştitor.
Avertismentul farmacistului: "Înainte de a consuma preparatele pe bază de lăcrămioare este necesar să cereţi sfatul medicului sau al farmacistului".
Oţet de lăcrămioare
Ingrediente: 30 g flori proaspete (desprinse de pe tijă), 100 ml oţet de vin de 9 grade.
Mod de preparare şi folosire: Florile se pun într-un borcan cu filet, în strat aerisit, şi deasupra se toarnă oţetul. Recipientul se închide ermetic şi preparatul se lasă la macerat 14 zile. După această perioadă, se filtrează şi se păstrează în sticluţe mici, de culoare închisă.
Se foloseşte simplu, inspirând adânc vaporii degajaţi de oţet, ori de câte ori avem dureri de cap, stări de leşin sau uşoare aritmii cardiace. În situaţii mai grave, cum ar fi migrenele, oţetul poate fi folosit sub formă de comprese călduţe, aplicate pe frunte.
Reţete de frumuseţe
Ulei de lăcrămioare
Ingrediente: 30 g lăcrămioare bine uscate şi mărunţite groşcior şi 100 ml ulei de măsline.
Mod de preparare şi utilizare: Plantele se pun într-un mic vas emailat apoi se adaugă uleiul. Se pune într-un alt vas mai mare, cu apă. Se fierbe pe baie de aburi timp de 3 ore, vreme în care trebuie să completăm permanent apa care se evaporă din vasul aflat direct pe flacăra aragazului. După acest interval, se lasă la răcit şi se strecoară. Uleiul trebuie păstrat în sticluţe mici, de culoare închisă, în locuri răcoroase. Se foloseşte numai pentru uz extern şi este un bun cicatrizant, util mai ales pentru vindecarea arsurilor. Previne apariţia petelor şi a altor imperfecţiuni ale tenului şi poate fi folosit ca adjuvant în tratarea acestora. Utilizat cu regularitate, catifelează şi dă strălucire pielii.
Completarea farmacistului: "Cei care prepară cosmetice acasă pot folosi uleiul de lăcrămioare pentru a spori calităţile cremelor. Încorporat într-o cremă emolientă, uleiul îi imprimă un parfum delicat şi suav".
Apă de faţă
Ingrediente: 10 g flori de lăcrămioare şi 250 ml apă distilată.
Mod de preparare şi utilizare: Ingredientele se fierb timp de 15 minute, completându-se treptat apa care se evaporă. Se lasă la infuzat alte 15 minute, după care lichidul poate fi folosit. Se spală obrazul o dată pe zi, de preferinţă seara, fără a folosi săpunul sau alte substanţe. După spălare, tenul este lăsat să se usuce. Apa de lăcrămioare curăţă şi redă culoarea naturală a tenului, prevenind sau stopând apariţia şi dezvoltarea petelor.
Atenţionări şi contraindicaţii
Administrate după sfatul medicului sau al farmacistului, preparatele pe bază de lăcrămioare au foarte rar efecte secundare nedorite. Cu precizarea că sunt cu desăvârşire interzise persoanelor care au suferit recent un infarct miocardic, celor .care suferă de afecţiuni grave la nivelul rinichilor, ficatului sau bolnavilor de stază pulmonară (obstrucţia unei artere pulmonare).
Farmacistul Ion Bobaru poate fi găsit la Farmacia Faltis, Calea Galaţi nr. 29, Brăila, tel. 0239/61.59.31, e-mail farmaciafaltis@yahoo.com. Farmacia sa deţine "Certificat de bună practică farmaceutică pentru prepararea medicamentelor", acordat de Colegiul Farmaciştilor din România.