S-au împlinit 11 ani de când "Formula AS" publică articole, reportaje şi interviuri pe tema Roşia Montană. Din primăvara anului 2002 şi până în prezent, mii de file de publicistică militantă împotriva corupţiei politice, pentru cauza patrimoniului istoric şi natural, a mediului, a comunităţilor din Apuseni şi a resurselor naturale au ocupat paginile revistei noastre. Graţie, în bună măsură, articolelor din "Formula AS", "Roşia Montană" este prezentă astăzi pe mii de site-uri din întreaga lume şi a inspirat realizarea unor valoroase filme documentare. În acelaşi timp, revista noastră a luat parte la crearea unei societăţi civile puternice, mature, recunoscute pe toate meridianele. Ba şi mai mult, dramatica încercare prin care au trecut moţii, reflectată constant în paginile noastre, a dat naştere şi unor doctorate şi masterate! Există, după informaţiile de până acum, patru doctori şi un doctorand în... Roşia Montană! Iată numele lor şi al universităţilor respective: Alina Pop, Universitatea "La Sapienza" din Roma; Irina Velicu, Universitatea din Hawaii, SUA; Filip Alexandrescu, Universitatea din Toronto, Canada; Dan Mercea, Universitatea din York, Anglia; Cristian Branea, doctorand, Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti. Am consultat trei dintre aceste teze neaşteptate şi pot spune că sunt redactate într-o limbă engleză de invidiat, sub îndrumarea unor somităţi în domeniul sociologiei şi psihosociologiei. Acestea vor rămâne mărturie peste timp a "deceniului întunecat" din viaţa Munţilor Apuseni. Iată şi o listă cu masterate, aşa cum ne-a fost trimisă de dr. Filip Alexandrescu: Christoph Waack (Germania, lucrare de master - Leibniz-Institut für Länderkunde, Leipzig); Katharina Kühnle (Germania, teză de master, Friedrich-Schiller-Universität Jena); Kristóf Szombati (Anglia, teză de master, Cambridge University); Ionuţ Anghel (teză de master, Universitatea din Bucureşti). Născută în Făgăraş, dr. Alina Pop a studiat ştiinţele politice la Universitatea din Bucureşti; şi-a susţinut doctoratul intitulat "Reprezentări sociale polemice într-un conflict de mediu: cazul Roşia Montană", în cadrul programului doctoral "European PhD On Social Representations and Communication". Este asistent la Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir" din Bucureşti.
"Roşia Montană a fost pentru cercetarea mea
o «mină de aur»"
- De ce aţi ales subiectul Roşia Montană ? Cine v-a inspirat în această alegere?
- Cazul Roşia Montană mi-a oferit un context excelent pentru a studia reprezentările sociale polemice, descrise acum o jumătate de secol, de psihosociologul francez, născut în România, Serge Moscovici. Roşia Montană a fost pentru cercetarea mea o "mină de aur"! Viitorul niciunei alte localităţi din România nu a fost atât de intens dezbătut. Cred că Roşia Montană este, tocmai datorită controversei din jurul proiectului minier, cea mai vestită localitate rurală din ţara noastră. Eram familiarizată cu acest caz din media, şi în special din paginile revistei Formula AS, căreia îi sunt recunoscătoare.
- Ca o primă concluzie a cercetărilor întreprinse, aţi afirmat că Roşia Montană nu este doar un simplu proiect industrial. Dar ce spune teza dvs. că este?
- Nu, evident că Roşia Montană nu este doar un proiect industrial! Cred însă că tocmai controversa în jurul proiectului de exploatare a aurului a făcut ca acest loc din inima Munţiilor Apuseni să fie cunoscut dincolo de manualele de istorie, să devină celebru la nivel naţional şi chiar global. În teza mea, am considerat Roşia Montană ca fiind un obiect de reprezentare socială, cu mai multe faţete. Mai mult decât un loc cu realitate fizică fixă, Roşia poate fi privită ca un loc construit social, învestit cu semnificaţii diferite şi contrastante. Apoi există şi Roşia Montană - "cazul", pe care actorii sociali îl înţeleg şi interpretează în moduri diferite, chiar diametral opuse. Intenţia de a asocia puternic Roşia Montană cu proiectul industrial a fost una din strategiile de comunicare şi influenţă ale companiei miniere care doreşte să facă exploatarea acolo. Probabil din dorinţa de a induce în eroare şi de a obţine rezultate favorabile dintr-un sondaj zonal, compania a mers până la a întreba publicul: "Sunteţi de acord cu Roşia Montană?", fără a specifica, de fapt, că întrebarea se referea la acordul faţă de proiectul minier, şi nu la salvarea zonei. Într-o definiţie simplă, reprezentările sociale ne spun ce gândesc oamenii obişnuiţi şi de ce gândesc aşa. Pentru cei care se opun proiectului minier, Roşia Montană este în mod esenţial un loc extrem de valoros, mai ales datorită naturii şi patrimoniului prezent acolo, dar care se află sub ameninţare: aurul Roşiei Montane ar putea fi furat. Oponenţii proiectului interpretează, aşadar, "afacerea Roşia Montană" ca un furt din avuţia naţională. Pentru susţinătorii proiectului, dimpotrivă, Roşia Montană este în mod esenţial un loc industrial. Aurul este văzut ca principala resursă de bogăţie a zonei. Avem deci de a face cu două reprezentări polemice, fundamental diferite, cu două viziuni ireconciliabile despre Roşia Montană.
- Cum caracterizaţi o "polemică" ce durează de 11 ani?
"Românii nu au căzut în capcana de imagine a companiei Gold Corporation"
- După atâta opoziţie în societatea civilă şi chiar în sânul clasei politice, orice corporaţie "normală" şi-ar fi strâns bagajele şi ar fi plecat. RMGC însă rezistă în... business de atâţia ani! Aţi identificat care să fie cauza acestei încăpăţânate rezistenţe?
- Lupta pentru Roşia Montană este încă în desfăşurare, niciuna dintre părţi nu a abandonat-o. Mă întrebaţi de ce nu s-a retras compania, ţinând cont de amânarea sine die a proiectului lor? Probabil că mai au speranţa că îl vor realiza. Ei fac încă tot ce pot pentru a-l începe, dar sunt contracaraţi neobosit de către oponenţii proiectului, care şi ei speră neîncetat că îl vor opri ! Pe ce se bazează speranţa RMGC? În lume, proiectele miniere au devenit din ce în ce mai mult contestate, cazul Roşia Montană nu este nici pe departe singular. Dar cred că, mai ales ţinând cont de particularităţile contextului socio-politic de la noi, cei de la RMGC au avut o uriaşă surpriză să constate că nu pot obţine atât de uşor ceea ce-şi doreau, fie şi apelând la "sensibilizarea" factorilor de decizie, ca să folosesc un eufemism. Dacă vor pleca sau nu, asta rămâne încă incert.
- Compania şi-a construit strategii ofensive, încercând să convingă autorităţile şi pe localnici de rolul salvator al proiectului minier. Cum a evoluat acest proces?
- Dacă e să mă refer la evoluţia în timp a comunicarării RMGC, aş putea sintetiza că "Proiectul Roşia Montană este fie darul lui Dumnezeu către moţi, fie darul corporatist pentru România". Chestiunea Roşia Montană a fost, la început, o chestiune locală. Discursul lor, deşi nelipsit de creativitate, a fost unul eminamente reactiv, ca răspuns la ofensiva extraordinară a asociaţiilor locale şi zonale. Începând cu 2009 însă, o altă campanie media, de proporţii uriaşe, de această dată, care s-a extins pe următorii 3 ani, a început să prezinte proiectul ca pe o soluţie nu numai pentru zona Roşia Montană, ci şi pentru întreaga Românie, speculând tema crizei economice care începea să se manifeste. Interesant este faptul că o companie care nu a desfăşurat încă nicio activitate lucrativă şi care nici nu doreşte să vândă nimic a putut depune atâta efort şi resurse pentru a-şi transmite mesajele, cunoscute fiind costurile ridicate ale publicităţii media. Eu, personal, nu mai cunosc un caz similar în lume.
- RMGC prezintă Roşia Montană ca pe un iad social: şomaj, abandon, stagnare, ieşire din timp, uitând să menţioneze că de majoritatea acestor imagini este responsabilă, prin instituirea zonei monoindustriale. Au căzut românii în această capcană de imagine manevrată cu abilitate?
- Cum spuneam, reprezentarea Roşiei Montane ca un loc dezolant, cu serioase probleme sociale şi de mediu, a făcut parte din strategia de comunicare a RMGC, la mijlocul anilor 2000. Românii nu au căzut în această capcană. Chiar eu am demonstrat în teză că, în "bătălia dintre imagini", cea care s-a impus a fost reprezentarea construită de oponenţii proiectului, cea pentru care Roşia Montană este un loc marcat de frumuseţe, natură şi patrimoniu. Repondenţii unui chestionar pe care l-am aplicat eu au respins cu toţii, indiferent de poziţia lor faţă de proiect, imaginile care prezentau Roşia Montană ca pe un loc apocaliptic. Cred că şi "strategii" companiei şi-au dat seama despre ineficienţa acestor mesaje. Ca dovadă, în anii din urmă, compania se erijează într-un adevărat promotor al Roşiei Montane. Dacă mai înainte respingeau turismul ca soluţie de dezvoltare a zonei, acum îl promovează. Asta e cel puţin interesant!
"Marele beneficiu pe care deja l-a adus proiectul Roşia Montană a fost tocmai «deşteptarea» societăţii civile din România"
- Cum descrieţi campania "Salvaţi Roşia Montană"?
- Mişcarea "Salvaţi Roşia Montană" este la momentul actual cea mai consistentă prezenţă în rândul mişcărilor sociale din România. Spre surprinderea companiei, marele beneficiu pe care deja l-a adus proiectul Roşia Montană a fost tocmai "deşteptarea" societăţii civile! În plus, tot datorită proiectului, teme mult timp ignorate, cum ar fi preocuparea faţă de mediul înconjurător şi riscurile ecologice pe care le presupune exploatarea aurului şi a altor minerale, au intrat în prim-planul agendei publice. Sigur, RMGC nu cred că şi-a dorit asta, dar sunt efecte perverse ale acţiunilor lor.
- În cadrul tezei, ştiu că aţi realizat sondaje de opinie. Care sunt cele mai importante constatări ale acestor sondaje?
- Am realizat un studiu cu scopul de a identifica reprezentările sociale ale oamenilor obişnuiţi în chestiunea Roşia Montană. Majoritatea respondenţilor la chestionarul meu au declarat că sunt împotriva proiectului minier. De altfel, şi datele diverselor sondaje de opinie făcute de-a lungul timpului, pe eşantioane reprezentative, au arătat acelaşi lucru: majoritatea românilor se împotrivesc proiectului de exploatare a aurului de la Roşia Montană, aşa cum este propus de RMGC. Între participanţii la studiul condus de mine, persoanele care se opun proiectului minier manifestă un nivel ridicat al preocupării faţă de mediu, au un pronunţat sentiment de implicare faţă de chestiunea Roşia Montană şi, în acelaşi timp, sunt mai dispuse spre a acţiona pentru a-şi susţine cauza. Pe toate aceste trei dimensiuni, persoanele care au declarat că sunt favorabile proiectului au înregistrat scoruri mai mici. Cercetarea mi-a arătat că, pentru suporterii proiectului, Roşia Montană este în mod esenţial un loc industrial, unde mineritul este o soluţie viabilă. Dar, dacă interpretăm în termeni cantitativi, reprezentările sociale aparţinând oponenţilor proiectului au avut mai mare succes în a se impune în societate. Cred că asta ar putea explica şi reticenţa factorilor politici în a lua o decizie fermă în privinţa Roşiei Montane.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
