George Rotaru este un artist complex şi foarte versatil, care poate aborda cu uşurinţă şi cu acelaşi succes atât genul romanţe, muzică populară, muzică pop, dar şi muzică din repertoriul internaţional. Un artist foarte iubit, cu o carieră artistică de peste 35 de ani şi care în ultimii ani face naveta Bucureşti - Los Angeles, unde răspunde invitaţiilor prietenilor, bucurând inimile tricolore ale românilor din diaspora. Prin genurile muzicale pe care le abordează, George Rotaru transmite o doză sănătoasă de românism autentic nostalgicilor de peste Ocean, o cură de muzică românească adevărată. Acelora dintre ei care nu prea mai reuşesc să vină în ţară, George le aduce aminte de România cu ajutorul fiorului liric deosebit pe care îl transmite prin intermediul cântecelor sale şi care se lipeşte de suflet, precum marca de scrisoare.
George Rotaru a plecat în Statele Unite în anul 1990 şi timp de mai bine de 10 ani a locuit în Los Angeles şi în New York, devenind cetăţean american. După 10 ani de "americanizare" s-a hotărât, totuşi, să-şi facă rezidenţa de bază în ţară, continuând, însă, să-şi viziteze anual ţara adoptivă şi să le aline sufletul românilor pribegiţi dincolo de "baltă". De Anul Nou, de exemplu, el a fost invitat să cânte, pentru mai bine de 400 de români, care au sărbătorit Revelionul pe ritmuri muzicale româneşti, alături de bucatele noastre tradiţionale.
În urmă cu câteva zile am avut plăcerea să stau de vorbă cu George şi să aflu multe lucruri interesante, inedite, pe care le voi împărtăşi cu voi, cititorii mei, în rândurile de mai jos...
"Fiecare dintre noi are povestea lui despre America"
- Salut George, welcome to the USA. Cu ce ocazie prin America, mai precis în California? Se pare că în ultimii ani faci naveta România-SUA...
- Thank you! Nice to be back! Anul trecut am revenit în State la invitaţia societăţii "Viitorul Român", pentru balul anual organizat cu ocazia Revelionului, care se ţine la hramul bisericii "Mihail şi Gavril". Tot în 2012, cu ocazia Zilei României, am fost invitat în Florida şi onorat cu un Premiu de Excelenţă, acordat pentru sprijinul adus imaginii României în SUA şi pentru cariera mea de succes - aşa "bârfeşte" lumea (râde) - din domeniul muzicii populare. Acest premiu mi-a fost decernat de către Fundaţia Bread of Life Ministry. Este o mare satisfacţie pentru mine, deoarece, după 22 de ani, românii din America sunt încă doritori să îmi asculte muzica şi, de fiecare dată revin aici, la cea de-a doua mea casă, SUA, cu mare dragoste.
În România, pe coperta discului "Ochii tăi"
- Fiecare dintre noi are povestea lui despre America. Eu am venit în 1990, cu Ansamblul Folcloric de la Braşov, la foarte puţin timp după "celebra" mineriadă din 13-15 iunie 1990. Îmi aduc aminte că îmi luasem biletul chiar pe 13 iunie, dată la care protestatarii de la Teatrul Naţional şi de la Universitate erau măturaţi şi ciomăgiţi de hoardele de mineri chemaţi de cei de la Putere, pentru a asigura liniştea cetăţenilor. În timp ce minerii împărţeau cu "dărnicie" ciomege în stânga şi în dreapta şi devastau tot ce le ieşea în faţă, eu chiar atunci ieşeam de la pasajul de metrou şi mă îndreptam către agenţia de bilete. Hoarda de mineri mi-a ieşit în faţă şi se pregăteau să mă altoiască şi pe mine... Aveam în mână discul de vinil "Ochii tăi", care tocmai apăruse pe piaţă şi în momentul când au vrut să mă lovească, l-am pus în faţa capului şi am zis: "Nu daţi!!!". Am avut noroc... Ajuns în America, la New York, am decis să nu mă mai întorc. Motivul... l-aţi văzut... Ţin minte că din 35 de artişti, câţi plecaserăm, s-au mai întors doar câţiva. Minerii băgaseră frica în toţi. Un mare ajutor ne-a venit din partea unei făgărăşence, Adina Pantea, care ne-a găzduit şi ne-a dat primele sfaturi şi îndrumări despre America. Mii de mulţumiri şi pe această cale.
"Mi-aş dori, dacă aş avea o putere, să aduc toţi românii aici"
- Când ai ajuns în Los Angeles? Cum ţi se pare "oraşul îngerilor"? Cât ai stat acolo?
- După câteva luni de şedere în New York, mi-am dat seama că nu era ceea ce visasem eu. Cu banii strânşi, nu prea mulţi, am luat autobuzul, celebru aici în America, "Greyhound", ogarul cenuşiu... şi am plecat spre Los Angeles... unde am rămas mai mult de 14 ani. Nu degeaba se cheamă "oraşul îngerilor". De multe ori, ca şi toată California, mi se părea că trăiesc un vis. Acelaşi lucru îl simt şi acum. Mi-aş dori, dacă aş avea o putere, să aduc toţi românii aici. În Los Angeles, am cântat muzică românească şi internaţională, la restaurantul "Mignon" din Hollywood, timp de 5 ani.
- Ştiu că ai ajuns şi în Las Vegas, capitala cazinourilor, cu jocuri de noroc.
- În anul 1995, am făcut, într-adevăr, o scurtă haltă în Las Vegas, oraşul care nu doarme niciodată, oraşul luminilor. Am stat doar câteva luni, dar am fost primul român care a cântat muzică internaţională, vreodată, într-un cazinou din Las Vegas. Cazinoul se numea "Maxim" şi acolo am avut câteva concerte. A fost o experienţă extraordinară, pe care nu am să o uit niciodată.
- După anul 2000 ţi-ai schimbat rezidenţa şi te-ai mutat în New York, un oraş cu oameni grăbiţi, mai fiţoşi şi puţin mai aroganţi decât cei din California. Cum ţi s-a părut New York-ul în comparaţie cu Los Angeles-ul?
- După "halta" din Las Vegas, m-am reîntors în Los Angeles, unde am mai stat câţiva ani, iar în anul 2000 mi-am făcut din nou bocceluţa şi mi-am luat tălpăşiţa, tocmai pe coasta cealaltă a Americii, la New York, la invitaţia domnului Bădăluţă pentru a cânta la "Casa Română". Şi aşa am rămas acolo câţiva ani. Între New York şi Los Angeles este o mare diferenţă, începând cu arhitectura şi terminând cu atitudinea oamenilor. În L.A. totul este construit pe orizontală, în timp ce în N.Y., totul este pe verticală. New York este oraşul care nu doarme niciodată, precum Las Vegas-ul, şi mie chiar îmi plac forfota şi agitaţia de aici, îmi aduc aminte de Bucureşti. Lumea este, într-adevăr, mai cu tupeu, dar pe fiecare trebuie să îl iei aşa cum este...
"America este, într-adevăr, ţara tuturor posibilităţilor, dar şi ţara tuturor greutăţilor"
- Ce îţi place în America? Ce anume nu îţi place?
Cântece pentru inimi tricolore
- Ce sfaturi le-ai da celor care se gândesc să aleagă calea emigrării în America? Ce trebuie să faci ca să reuşeşti în State?
- Ce pot să spun... America este, într-adevăr, ţara tuturor posibilităţilor, dar şi ţara tuturor greutăţilor. Se zice că doar primii 10 ani sunt mai grei, apoi te obişnuieşti. (râde) Nu cred că există o reţetă universală, depinde de la individ la individ, depinde cât de puternici sunt cei care vor să emigreze, cât de hotărâţi sunt şi cât de agresivi sau cât de mult tupeu au... Şi încă ceva... Contează şi cât de mult doresc să stea departe de ţară şi să se îndepărteze de România. Mulţi sunt nostalgici şi duc dorul de ţară, însă aici sunt multe biserici româneşti, unde se adună români şi unde îşi mai pot astâmpăra dorul de ţară.
- Pe tine când te mână dorul să te întorci?
- Cu ocazia unui nou CD, pe care vreau să îl termin până în vară. Cred că voi mai rămâne în SUA până în luna martie.
- Începând cu luna mai, îţi vei relua locul la "Cireşica", în Olimp, unde de 7 ani este casa ta de vară. Un loc foarte frecventat şi foarte popular. Cine mai cântă acolo şi de ce crezi că acest loc este "asediat" de către iubitorii de muzică bună?
- Aşa este, pe 1 Mai se reuneşte "lotul Cireşica", format din Gheorghe Gheorghiu, Mirabela Dauer, Raul şi baletul "Cireşica". După cum vezi, artişti cu vechi state în muzică, artişti foarte valoroşi, apreciaţi de publicul românesc. "Cireşica" este o adevărată oază de muzică şi de relaxare, o grădină de vară superbă, care atrage mii de clienţi, iubitori de muzică, un unicat în România. Încercăm să îi facem pe turiştii români, dar şi pe cei străini, să se simtă bine şi să revină, de fiecare dată, cu aceeaşi plăcere. Anul acesta vor fi 7 ani de când cânt aici şi mă simt ca
La "Romanian Food Festival", în 2011
- Când vei reveni la cea de-a doua ta casă, America?
- Când revin? Asta chiar nu ştiu. Dumnezeu ştie, eu încerc să revin an de an. Pe toţi românii, fie ei din State sau din ţară, îi aştept la concertele mele şi mă bucur de fiecare dată când îi revăd. Pe cei din ţară, pe perioada verii, îi aştept cu drag la "Cireşica", în Olimp. God bless America, God bless România.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
