S-au împlinit 11 ani de când "Formula AS" publică articole, reportaje și interviuri pe tema Roșia Montană. Din primăvara anului 2002 și până în prezent, mii de file de publicistică militantă împotriva corupției politice, pentru cauza patrimoniului istoric și natural, a mediului, a comunităților din Apuseni și a resurselor naturale au ocupat paginile revistei noastre. Grație, în bună măsură, articolelor din "Formula AS", "Roșia Montană" este prezentă astăzi pe mii de site-uri din întreaga lume și a inspirat realizarea unor valoroase filme documentare. În același timp, revista noastră a luat parte la crearea unei societăți civile puternice, mature, recunoscute pe toate meridianele. Ba și mai mult, dramatica încercare prin care au trecut moții, reflectată constant în paginile noastre, a dat naștere și unor doctorate și masterate! Există, după informațiile de până acum, patru doctori și un doctorand în... Roșia Montană! Iată numele lor și al universităților respective: Alina Pop, Universitatea "La Sapienza" din Roma; Irina Velicu, Universitatea din Hawaii, SUA; Filip Alexandrescu, Universitatea din Toronto, Canada; Dan Mercea, Universitatea din York, Anglia; Cristian Branea, doctorand, Școala Națională de Studii Politice și Administrative din București. Am consultat trei dintre aceste teze neașteptate și pot spune că sunt redactate într-o limbă engleză de invidiat, sub îndrumarea unor somități în domeniul sociologiei și psihosociologiei. Acestea vor rămâne mărturie peste timp a "deceniului întunecat" din viața Munților Apuseni. Iată și o listă cu masterate, așa cum ne-a fost trimisă de dr. Filip Alexandrescu: Christoph Waack (Germania, lucrare de master - Leibniz-Institut für Länderkunde, Leipzig); Katharina Kühnle (Germania, teză de master, Friedrich-Schiller-Universität Jena); Kristóf Szombati (Anglia, teză de master, Cambridge University); Ionuț Anghel (teză de master, Universitatea din București). Născută în Făgăraș, dr. Alina Pop a studiat științele politice la Universitatea din București; și-a susținut doctoratul intitulat "Reprezentări sociale polemice într-un conflict de mediu: cazul Roșia Montană", în cadrul programului doctoral "European PhD On Social Representations and Communication". Este asistent la Universitatea Creștină "Dimitrie Cantemir" din București.
"Roșia Montană a fost pentru cercetarea mea
o «mină de aur»"
- De ce ați ales subiectul Roșia Montană ? Cine v-a inspirat în această alegere?
- Cazul Roșia Montană mi-a oferit un context excelent pentru a studia reprezentările sociale polemice, descrise acum o jumătate de secol, de psihosociologul francez, născut în România, Serge Moscovici. Roșia Montană a fost pentru cercetarea mea o "mină de aur"! Viitorul niciunei alte localități din România nu a fost atât de intens dezbătut. Cred că Roșia Montană este, tocmai datorită controversei din jurul proiectului minier, cea mai vestită localitate rurală din țara noastră. Eram familiarizată cu acest caz din media, și în special din paginile revistei Formula AS, căreia îi sunt recunoscătoare.
- Ca o primă concluzie a cercetărilor întreprinse, ați afirmat că Roșia Montană nu este doar un simplu proiect industrial. Dar ce spune teza dvs. că este?
- Nu, evident că Roșia Montană nu este doar un proiect industrial! Cred însă că tocmai controversa în jurul proiectului de exploatare a aurului a făcut ca acest loc din inima Munțiilor Apuseni să fie cunoscut dincolo de manualele de istorie, să devină celebru la nivel național și chiar global. În teza mea, am considerat Roșia Montană ca fiind un obiect de reprezentare socială, cu mai multe fațete. Mai mult decât un loc cu realitate fizică fixă, Roșia poate fi privită ca un loc construit social, învestit cu semnificații diferite și contrastante. Apoi există și Roșia Montană - "cazul", pe care actorii sociali îl înțeleg și interpretează în moduri diferite, chiar diametral opuse. Intenția de a asocia puternic Roșia Montană cu proiectul industrial a fost una din strategiile de comunicare și influență ale companiei miniere care dorește să facă exploatarea acolo. Probabil din dorința de a induce în eroare și de a obține rezultate favorabile dintr-un sondaj zonal, compania a mers până la a întreba publicul: "Sunteți de acord cu Roșia Montană?", fără a specifica, de fapt, că întrebarea se referea la acordul față de proiectul minier, și nu la salvarea zonei. Într-o definiție simplă, reprezentările sociale ne spun ce gândesc oamenii obișnuiți și de ce gândesc așa. Pentru cei care se opun proiectului minier, Roșia Montană este în mod esențial un loc extrem de valoros, mai ales datorită naturii și patrimoniului prezent acolo, dar care se află sub amenințare: aurul Roșiei Montane ar putea fi furat. Oponenții proiectului interpretează, așadar, "afacerea Roșia Montană" ca un furt din avuția națională. Pentru susținătorii proiectului, dimpotrivă, Roșia Montană este în mod esențial un loc industrial. Aurul este văzut ca principala resursă de bogăție a zonei. Avem deci de a face cu două reprezentări polemice, fundamental diferite, cu două viziuni ireconciliabile despre Roșia Montană.
- Cum caracterizați o "polemică" ce durează de 11 ani?
- Este surprinzător, în primul rând, faptul că polemica în jurul Roșiei Montane s-a produs. Nu cred că cineva și-a imaginat, la început, că într-o societate ca a noastră, intrată cu entuziasm în era capitalismului global și fără o tradiție a preocupării față de mediul înconjurător sau a mișcărilor de protest de factură ecologistă, un proiect industrial ar fi putut genera atâtea controverse. Incertitudinea în privința viitorului Roșiei Montane s-a prelungit, în realitate, pentru mai bine de 15 ani, iar acest lucru a întreținut, bineînțeles, polemica. Atâta vreme cât problema Roșia Montană nu a fost, într-un fel sau altul, tranșată până acum, lupta a rămas deschisă. Reprezentările sociale create și transmise de către actorii direct implicați în conflict, de o parte sau alta a baricadei, pot fi considerate adevărate "arme simbolice" sau instrumente de acțiune puse în slujba atingerii scopurilor lor reciproc incompatibile. Ca într-un cerc vicios, această competiție, simbolică și emoțională deopotrivă, a făcut ca o decizie clară în privința viitorului Roșiei Montane să fie și mai greu de luat.
"Românii nu au căzut în capcana de imagine a companiei Gold Corporation"
- După atâta opoziție în societatea civilă și chiar în sânul clasei politice, orice corporație "normală" și-ar fi strâns bagajele și ar fi plecat. RMGC însă rezistă în... business de atâția ani! Ați identificat care să fie cauza acestei încăpățânate rezistențe?
- Lupta pentru Roșia Montană este încă în desfășurare, niciuna dintre părți nu a abandonat-o. Mă întrebați de ce nu s-a retras compania, ținând cont de amânarea sine die a proiectului lor? Probabil că mai au speranța că îl vor realiza. Ei fac încă tot ce pot pentru a-l începe, dar sunt contracarați neobosit de către oponenții proiectului, care și ei speră neîncetat că îl vor opri ! Pe ce se bazează speranța RMGC? În lume, proiectele miniere au devenit din ce în ce mai mult contestate, cazul Roșia Montană nu este nici pe departe singular. Dar cred că, mai ales ținând cont de particularitățile contextului socio-politic de la noi, cei de la RMGC au avut o uriașă surpriză să constate că nu pot obține atât de ușor ceea ce-și doreau, fie și apelând la "sensibilizarea" factorilor de decizie, ca să folosesc un eufemism. Dacă vor pleca sau nu, asta rămâne încă incert.
- Compania și-a construit strategii ofensive, încercând să convingă autoritățile și pe localnici de rolul salvator al proiectului minier. Cum a evoluat acest proces?
- Dacă e să mă refer la evoluția în timp a comunicarării RMGC, aș putea sintetiza că "Proiectul Roșia Montană este fie darul lui Dumnezeu către moți, fie darul corporatist pentru România". Chestiunea Roșia Montană a fost, la început, o chestiune locală. Discursul lor, deși nelipsit de creativitate, a fost unul eminamente reactiv, ca răspuns la ofensiva extraordinară a asociațiilor locale și zonale. Începând cu 2009 însă, o altă campanie media, de proporții uriașe, de această dată, care s-a extins pe următorii 3 ani, a început să prezinte proiectul ca pe o soluție nu numai pentru zona Roșia Montană, ci și pentru întreaga Românie, speculând tema crizei economice care începea să se manifeste. Interesant este faptul că o companie care nu a desfășurat încă nicio activitate lucrativă și care nici nu dorește să vândă nimic a putut depune atâta efort și resurse pentru a-și transmite mesajele, cunoscute fiind costurile ridicate ale publicității media. Eu, personal, nu mai cunosc un caz similar în lume.
- RMGC prezintă Roșia Montană ca pe un iad social: șomaj, abandon, stagnare, ieșire din timp, uitând să menționeze că de majoritatea acestor imagini este responsabilă, prin instituirea zonei monoindustriale. Au căzut românii în această capcană de imagine manevrată cu abilitate?
- Cum spuneam, reprezentarea Roșiei Montane ca un loc dezolant, cu serioase probleme sociale și de mediu, a făcut parte din strategia de comunicare a RMGC, la mijlocul anilor 2000. Românii nu au căzut în această capcană. Chiar eu am demonstrat în teză că, în "bătălia dintre imagini", cea care s-a impus a fost reprezentarea construită de oponenții proiectului, cea pentru care Roșia Montană este un loc marcat de frumusețe, natură și patrimoniu. Repondenții unui chestionar pe care l-am aplicat eu au respins cu toții, indiferent de poziția lor față de proiect, imaginile care prezentau Roșia Montană ca pe un loc apocaliptic. Cred că și "strategii" companiei și-au dat seama despre ineficiența acestor mesaje. Ca dovadă, în anii din urmă, compania se erijează într-un adevărat promotor al Roșiei Montane. Dacă mai înainte respingeau turismul ca soluție de dezvoltare a zonei, acum îl promovează. Asta e cel puțin interesant!
"Marele beneficiu pe care deja l-a adus proiectul Roșia Montană a fost tocmai «deșteptarea» societății civile din România"
- Cum descrieți campania "Salvați Roșia Montană"?
- Mișcarea "Salvați Roșia Montană" este la momentul actual cea mai consistentă prezență în rândul mișcărilor sociale din România. Spre surprinderea companiei, marele beneficiu pe care deja l-a adus proiectul Roșia Montană a fost tocmai "deșteptarea" societății civile! În plus, tot datorită proiectului, teme mult timp ignorate, cum ar fi preocuparea față de mediul înconjurător și riscurile ecologice pe care le presupune exploatarea aurului și a altor minerale, au intrat în prim-planul agendei publice. Sigur, RMGC nu cred că și-a dorit asta, dar sunt efecte perverse ale acțiunilor lor.
- În cadrul tezei, știu că ați realizat sondaje de opinie. Care sunt cele mai importante constatări ale acestor sondaje?
- Am realizat un studiu cu scopul de a identifica reprezentările sociale ale oamenilor obișnuiți în chestiunea Roșia Montană. Majoritatea respondenților la chestionarul meu au declarat că sunt împotriva proiectului minier. De altfel, și datele diverselor sondaje de opinie făcute de-a lungul timpului, pe eșantioane reprezentative, au arătat același lucru: majoritatea românilor se împotrivesc proiectului de exploatare a aurului de la Roșia Montană, așa cum este propus de RMGC. Între participanții la studiul condus de mine, persoanele care se opun proiectului minier manifestă un nivel ridicat al preocupării față de mediu, au un pronunțat sentiment de implicare față de chestiunea Roșia Montană și, în același timp, sunt mai dispuse spre a acționa pentru a-și susține cauza. Pe toate aceste trei dimensiuni, persoanele care au declarat că sunt favorabile proiectului au înregistrat scoruri mai mici. Cercetarea mi-a arătat că, pentru suporterii proiectului, Roșia Montană este în mod esențial un loc industrial, unde mineritul este o soluție viabilă. Dar, dacă interpretăm în termeni cantitativi, reprezentările sociale aparținând oponenților proiectului au avut mai mare succes în a se impune în societate. Cred că asta ar putea explica și reticența factorilor politici în a lua o decizie fermă în privința Roșiei Montane.