VLADIMIR PAUŞKA

"Reacţia hormonală nu ţine mai mult de 18 luni. Dacă nu se schimbă într-o altă formă de iubire, s-a sfârşit cu ea"

- Se poate spune că "războiul rozelor" dintre bărbat şi femeie reprezintă latura sumbră a iubirii?

- Poate că da. Atât iu­birea, cât şi ura, exprimă deopotrivă - deşi în re­gis­tre di­ferite - un nivel foarte înalt al emo­ţiilor. Ast­fel privind lucru­rile, răz­boa­iele purtate în timpul pro­ce­selor de di­vorţ pot fi în­ţelese ca o for­mă de ma­nifestare a iu­birii. Căci opu­sul iubirii nu este ura, ci indiferenţa.

- Au oamenii, în general, o atitudine prea neglijentă faţă de căsniciile lor?

- Întrucât statul preia astăzi într-o măsură cres­cândă funcţiile de asigurare a existenţei indi­vi­dului, oamenii se concentrează mai mult ca altă­dată asupra relaţiei. Motivaţia lor s-a schimbat de la "rămân lângă tine, ca să mă întreţii", la "rămân lângă tine, ca să-mi găsesc fericirea". În acelaşi timp, se observă fenomenul îngrijorător că soţii stau foarte puţin de vorbă unul cu altul. Conform statisticilor, în medie, şapte minute pe zi.

- Şi nu e de ajuns?

- Nu e de ajuns, pentru a rectifica permanent ima­ginea pe care ţi-o faci asupra celuilalt, pentru a fi la curent cu evoluţia lui. Atunci, so­ţii ajung să tră­ias­că perioade înde­lun­gate de timp în univer­suri se­pa­rate, se pierd din ochi unul pe altul - în sensul pro­priu al cuvântului - şi, la un moment dat, contactul real dintre ei dispare.

- Trebuie stabilite convorbiri regulate?

- Trebuie, pur şi simplu, să stea de vorbă unul cu ce­lălalt. Eu, per­so­nal, nu consider foarte utile dis­cuţiile abstracte de analiză a relaţiei, de ge­nul: "Cum merg lucrurile în căs­nicia noastră?". Mi se pare mult mai folo­sitor ca doi oameni care trăiesc îm­preună să discute pe marginea pro­blemelor cotidiene, fie ele oricât de mărunte, şi să-şi povestească unul altuia ce au făcut în cursul zilei.

- Apare, astăzi, o doză mai mare de raţiune rece în jocul căsniciei?

- Dacă există raţiune, e bine. Grija mea este alta - şi anume că, la căsniciile din ziua de azi, lipseşte o viziune, un ţel comun. Oamenii nu se întreabă: "Spre ce ne îndreptăm, unde vom fi, atunci când vom ajunge la capătul vieţii noastre?".

- Nu e suficientă iubirea, ca viziune a căs­niciei?

- Înainte de toate, ar trebui să stabilim ce în­ţe­legem prin "iubire". Ne referim strict la reacţia hor­mo­nală? Aceea nu va dura mai mult de 18 luni. Dacă nu se preschimbă într-o altă formă de afecţiune, s-a sfâr­şit cu ea.