Primul ministru a încercat, desigur, să mulţumească pe toată lumea, dar punga cu bani nu este suficient de mare pentru câte interese sunt. Divizarea ministerelor, cu consecinţa creşterii mascate a birocraţiei administrative, trebuia să satisfacă cerinţele clienţilor partidelor componente şi, concomitent, să asigure unitatea lor, datorită interdependenţei în "administrarea" fondurilor. Numai că, obişnuiţi cu puterea absolută pe "moşiile" lor, demnitarii unora din partidele USL sunt obligaţi să constate că, dintre ei, "unii sunt mai egali decât alţii". Lider al PSD, Victor Ponta nu putea să-şi permită, în ciuda nemulţumirilor inevitabile, pierderea controlului asupra unor segmente esenţiale ale economiei, fără a risca o revoltă a "baronilor" săi. PSD-ul este, totuşi, partidul cel mai mare şi mai bine organizat din USL, postul de premier revenindu-i lui Ponta tocmai pentru că PSD este prima forţă politică a ţării. O cedare în faţa aşteptărilor celorlalţi parteneri PNL ar însemna reducerea masivă a capacităţii de satisfacere a intereselor membrilor săi. Şi uite aşa, ajunsă la putere, coaliţia "triumfătoare" la ultimele alegeri a devenit, aparent brusc, foarte fragilă. Premierul este foarte conştient de situaţie. Pe de o parte, nemulţumirile liberalilor se accentuează, pe de alta, posibilităţile economiei de a le împlini aspiraţiile sunt tot mai reduse. Efectele crizei persistă şi guvernul nu-şi poate onora decât parţial promisiunile faţă de cetăţeni. Ponta a ales în tratarea economiei soluţia socialistă a creşterii taxelor şi impozitelor, pentru a putea, nu doar să "reîntregească" salariile şi pensiile, ci şi să ridice nivelul salariului minim. Cei loviţi de aceste măsuri sunt evident investitorii privaţi, adică grosul susţinătorilor PNL. Cu gândul la recompensă, miniştrii liberalilor au acceptat pervertirea programului lor politic, ajungând să constate însă, după intrarea în funcţiune a guvernului, că s-au înşelat. Competenţele noilor ministere le reduc brutal accesul la bugetul constituit. Soluţia liberală ar fi fost, în principal, scăderea CAS-ului, pentru stimularea acţiunii antreprenorilor privaţi şi, în consecinţă, pentru crearea unor noi locuri de muncă. Uleiul nu se amestecă cu apa. În consecinţă, şefii liberalilor s-au trezit şi cu beneficiile reduse, şi cu "baza socială" a partidului atacată. "Rezolvarea" nu poate fi, pentru ei, decât fie războiul pentru drepturi egale, fie retragerea din poziţia subalternă la guvernare.
Victor Ponta s-a dovedit, până acum, extrem de abil. I-a implicat pe liberali şi, mai ales, pe aliaţii minori ai acestora, conservatorii, în asaltul asupra Justiţiei independente şi, în acelaşi timp, şi-a asigurat spatele ţinând în priză UDMR-ul. Cu ajutorul câtorva parlamentari racolaţi de la alte partide, PSD-ul ar putea oricând să realizeze, împreună cu UDMR-ul, majoritatea necesară guvernării. Politizarea Justiţiei, care i-ar asigura puterea absolută, este, în primul rând, datorată lui Dan Voiculescu, urmărit penal în "afacerea ICA" (60 milioane de euro). Voiculescu, dar şi unii lideri PNL-işti, trebuie să accepte "alinierea" la pretenţiile premierului, în schimbul stopării acţiunilor Justiţiei, complicitatea, după toate regulile mafiote, obligând partenerii la fidelitate între ei. În plus, Ponta îşi asigură (cel puţin) neutralitatea agresivului aparat mediatic voiculescian, care a făcut atât de multe pentru câştigarea campaniei electorale. Iar "contractul" semnat de el cu preşedintele Băsescu are rolul nu numai de a-i reface imaginea foarte şifonată din faţa Comisiei Europene, ci şi de păstrare a unui "as în mânecă" pentru situaţia în care, totuşi, liberalii lui Antonescu, Antonescu însuşi sau Dan Voiculescu s-ar revolta. Dar dacă pentru premier, jocul dublu pare a fi câştigător, obligându-şi partenerii la subordonare, pentru masa electoratului (în special pentru susţinătorii entuziaşti ai USL), el este devastator. "Reîntregirile" şi chiar creşterea salariului minim - negociată cu FMI-ul - îşi pierd orice semnificaţie în contextul creşterii poverii fiscale, taxele şi impozitele luând cu două mâini ceea ce s-a dat cu una. Motoarele economiei sunt în scădere accentuată, criza din sănătate şi învăţământ nu se mai termină, infrastructura ţării cunoaşte aceleaşi hibe din guvernările anterioare. Absorbţia joasă a fondurilor UE (ce nu pot fi prăduite după exemplul resurselor bugetare româneşti), blocarea spaţiului Schengen, după un MCV critic, ce ne plasează în faţa Comisiei Europene în urma Bulgariei, vor adăuga la "tortul economic" dezamăgitor nişte cireşe amare. D-l Ponta este, probabil, un politician tot mai versat, dar ca "administrator" se vădeşte incompetent. Or, pentru români, povestea cu "mintea cea de pe urmă" este încă funcţională. Românii pot fi înşelaţi o dată, de două ori, dar nu pot fi înşelaţi tot timpul.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
