"E de mirare că USL a putut să păcălească atâta lume"
- Confirmarea la guvernare prin alegeri a USL ne-a adus un început de an cu noi taxe şi impozite, creşterea celor vechi, stagnarea salariilor, bâlbâieli grave în administraţie, planuri controversate de schimbări în Sănătate şi Educaţie şi nicio măsură economică majoră. Ăsta să fie programul de guvernare al USL, anunţat în promisiunile electorale?
- Da, ăsta e! E de mirare că USL a putut să păcălească atâta lume, după ce s-a aflat şapte luni la guvernare înainte de alegeri, deşi a dat de pe atunci semne alarmante în privinţa intereselor sale, a modului discreţionar în care înţelege să exercite puterea. Dacă se cunoaşte ceva după primele nouă luni trecute deja din guvernarea USL este fotogenia de om "împlinit" a d-lui prim-ministru Victor Ponta, care arată de parcă ar fi însărcinat în luna a noua. Şi domnia sa, ca şi d-l Crin Antonescu, s-a rotunjit bine în acest răstimp. Sigur, este ştiut că politicienii nu-şi ţin în general promisiunile electorale, dar măcar câteva puncte-cheie tot ar trebui să urmărească. Intenţiile guvernului Ponta ne vor rămâne necunoscute până, eventual, în momentul luării deciziilor. Pentru că d-l Ponta se contrazice de la o zi la alta, când nu de la o oră la alta. Aşa încât nu ştii la ce să te aştepţi şi dacă ce spune astăzi e valabil şi mâine. De atâtea ori s-a răzgândit cu privire la chestiuni importante, încât nu mai avem certitudinea, nici când eliberează hotărâri de guvern sau ordonanţe de urgenţă, căci şi ele pot fi schimbate peste noapte.
Cea mai sigură metodă de a afla programul de guvernare a USL este să întoarcem pe dos promisiunile sale electorale. Tot ce a criticat d-l Ponta pe când era în opoziţie face acum cu asupra de măsură. Se opunea revizuirii Constituţiei? Ei, acum vrea să facă revizuirea în galop. Se opunea reîmpărţirii administrative a ţării, regionalizării? Acum vrea s-o facă urgent. Se opunea comasării alegerilor de orice fel? Acum vrea să comaseze alegerile pentru Parlamentul European cu cele pentru Preşedinţia României. Tuna şi fulgera contra încercării de privatizare a Cuprumin de către guvernul Ungureanu, considerând-o o "trădare a interesului naţional", acum a găsit "soluţia" intrării în insolvenţă, care reduce orice şansă de privatizare, extinsă şi la Oltchim şi la alte întreprinderi importante. A criticat bugetele guvernelor Boc şi Ungureanu, ca fiind "un model greşit de austeritate", şi a promis că se va feri de cuvântul "austeritate". Într-adevăr, s-a ferit, i-a zis "buget de disciplină financiară", dar tot aia înseamnă. Nici n-a trecut luna ianuarie şi s-au înfiinţat o serie de taxe. Ce-i drept, n-a scăpat nimeni, guvernul Ponta loveşte de sus până jos şi de la stânga la dreapta, toate categoriile sociale. Marile companii au fost taxate cu trei taxe una după alta, cele din domeniul energiei, pe transport şi exploatare. De unde îşi recuperează banii aceste firme? Din preţ, care va creşte. Deci, bugetul se face pe spinarea românului. Sunt impozitaţi acum şi ţăranii, deşi agricultura noastră nu e pe roze şi ţine mai mult de bunăvoinţa vremii, decât de posibilităţile fermierilor. În loc să-i lase pe ţărani să se dezvolte, îi aduce în sapă de lemn, ca apoi să fie nevoit statul să le dea ajutoare sociale. Când guvernul Boc a introdus impozitul forfetar, USL a sărit, în frunte cu doamna Maria Grapini, mama IMM-urilor, spunând că a omorât nu ştiu câte firme. În faţa acestor critici, guvernul Boc a cedat şi a scos impozitul forfetar. Ei, astăzi, USL reintroduce impozitul forfetar pentru IMM-uri, în loc să le lase să se dezvolte, să poată crea locuri de muncă. IMM-urile ar putea să ne salveze în timp, de criză. Vor să impoziteze suplimentar şi salariile bugetare, care trec de 4.000 de lei. Să vedem ce soluţii constituţionale şi legale va găsi d-l Ponta, pentru că apare o discriminare a salariaţilor de la stat faţă de cei de la privat. USL a promis în campanie că va aplica impozitarea regresivă, adică să rămână taxa de 16% pentru salarii mai mari, şi să fie aplicată o cotă de 12% şi respectiv 8 % pentru salariile mai mici. Or, acum se păstrează pentru toţi 16%, dar sunt impozitaţi în plus bugetarii cu peste 4.000 de lei. O altă promisiune încălcată este aceea că nu vor mări bugetul Parlamentului.
- Parlamentarii nu doar că şi-au mărit bugetul, dar şi-au asigurat şi o supraimunitate în faţa Justiţiei. În statutul lor au prevăzut că cererea de reţinere, arestare sau percheziţie a deputatului ori a senatorului trebuie "să conţină temeiul probelor relevante", pe care procurorii trebuie să le pună la dispoziţia Parlamentului.
- De bine ce aşteaptam raportul pe Justiţie al Comisiei Europene, de care depinde aderarea României la spaţiul Schengen, Parlamentul a confirmat Comisiei Europene, prin această modificare în Statut, că încearcă să se substituie Justiţiei şi că încalcă separaţia puterilor în stat.
"Tare mă tem că CSM va fi compromis"
- Preocuparea USL pentru controlul Justiţiei, manifestă încă de la preluarea puterii în mai, anul trecut, a dus la un lung război, din care s-a consumat recent un alt episod important: preşedintele Traian Băsescu a respins propunerile ministrului Justiţiei, Mona Pivniceru, pentru conducerea Parchetului General şi a Departamentului Naţional Anticorupţie.
"PSD şi PNL se fură unul pe altul la cântar, dar sunt departe de despărţire"
- Între timp, USL a început să aibă probleme interne. Observăm că între PSD şi PNL se înmulţesc neînţelegerile, iar în PNL există un început de răzmeriţă, în fruntea căreia se află Andrei Chiliman şi Călin Popescu Tăriceanu, care au şi fost ameninţaţi cu excluderea din partid. Sunt semnele unei dezintegrări, ori inerente incidente de parcurs?
- Cei doi au fost acuzaţi de Crin Antonescu că sunt "marionetele lui Băsescu", de parcă liderul PNL n-ar şti foarte bine că prima încercare de demitere a preşedintelui a fost iniţiată de Tăriceanu. Dar "cauza Băsescu" a devenit o scuză bună pentru toate nerealizările, conflictele şi eşecurile USL. "Câte am fi făcut noi dacă nu era Băsescu" - spun liderii USL. Probabil că au dreptate, că şi aşa au făcut destule, de au speriat Uniunea Europeană! USL a avut o strategie de campanie de a-i demoniza pe d-l Băsescu şi pe toţi aliaţii domniei sale. Iar acum, USL nu mai ştie cum să schimbe placa. Pe de altă parte, ruptura din USL, pe care a tot mizat PDL - care nici nu şi-a mai făcut altă strategie, în afară de a aştepta să se elimine adversarii unii pe alţii - nu e încă prea mare. Îi ţin la un loc în continuare interesele. Sigur că n-au încredere unii în alţii, că se înghiontesc pe unde se prind şi că încearcă să se fure la cântar. De aici a şi pornit o mică dispută între ministrul Economiei, Varujan Vosganian, şi premierul Victor Ponta, pentru că ministerele liberale au cam fost golite de conţinut, în favoarea miniştrilor PSD. De exemplu, a primit liberalul Vosganian Ministerul Economiei, dar Energia, unde sunt banii mulţi, a fost dată unui pesedist; a fost numit liberalul Relu Fenechiu la Transporturi, dar CNADNR, care face grosul banilor, a fost dată unui pesedist. Se vede clar că, în acest guvern, PSD este vioara întâi. Toate măsurile sunt date de PSD. Cu toate astea, USL nu se poate rupe deocamdată, pentru că fiecare componentă ar avea prea mult de pierdut.
"N-ai ce să opui acestei ocupaţii totale"
- Ce şansă daţi tandemului Tăriceanu-Chiliman?
- În privinţa divergenţelor din PNL, Crin Antonescu este în postura să-şi impună fără probleme punctul de vedere. A adus partidul la cea mai mare cotă electorală pe care a avut-o vreodată, a băgat mulţi oameni în Parlament, este cel care împarte acum slujbe, favoruri, bani. Crin Antonescu e jupânul, el le dă pâinica şi confortul. Aşa că majoritatea vor tăcea şi vor înghiţi, oricât le-ar displăcea cum conduce. Deci, revolta tandemului Tăriceanu-Chiliman e mult zgomot pentru nimic. Las' că nici Popescu Tăriceanu nu e o alternativă. Ce mare viitor poate să aducă dumnealui PNL? A fost premier, a băgat ţara în deficit bugetar major, a risipit banii. Pe plan politic, a trădat Alianţa DA, a dat afară de la guvernare PDL, l-a suspendat pe preşedintele Băsescu. E chiar trist că PNL a ajuns să semene până la identificare cu PSD, să nu mai aibă identitate şi niciun cuvânt de spus la guvernare şi, pe acest fond, să nu aibă o echipă alternativă pentru conducere, pentru a se putea redresa la un moment dat. Nici în tabăra Opoziţiei, de altfel, nu e niciun fel de lumină. Atunci când Puterea are 70% din Parlament şi nu se sfieşte să folosească această majoritate după bunul plac, în pofida oricăror legi şi reguli, să n-ai nici o Opoziţie coagulată, coerentă şi activă, e de-a dreptul deprimant şi periculos pentru o ţară. N-ai ce să opui acestei ocupaţii totale. Mai mult, asistăm la gesturi politice din partea Opoziţiei, care ne lasă fără grai. Câtă pricepere politică trebuie să ai, ca să-l inviţi în partidul tău pe Călin Popescu Tăriceanu, aşa cum a făcut Mihai Răzvan Ungureanu? Ce ai putea construi cu un duşman vechi, care te-a şi dat afară de la guvernare, admiţând că ar vrea să ţi se alăture? Cu trădătorii poţi dărâma, dar nu să construieşti.
"Opoziţia de dreapta e într-o asemenea confuzie, încât nu mai este în stare de nimic"
- ARD s-a desfiinţat. Liderii partidelor care au compus-o se războiesc în declaraţii. Pe de altă parte, unele minţi lucide din PDL au atras atenţia că decepţiile produse de CDR, Alianţa DA şi ARD nu pot fi compensate decât prin crearea unei forme politice noi. Se aude că "reformiştii" din PDL vor să plece la Forţa Civică a lui Ungureanu sau la Noua Republică a lui Mihail Neamţu. Credeţi că e o soluţie migrarea spre un partid nou sau ar trebui ca "reformiştii" să rămână în PDL şi să încerce să preia frâiele?
- Cred că Opoziţia de dreapta e într-o asemenea confuzie, încât nu mai este în stare de inimic. După bătaia încasată în alegeri, e ca boxeurul pus la podea, care nu mai gândeşte limpede. Deci, tot ce propun ei este lipsit de coerenţă, realism şi, până la urmă, de sănătate. N-au niciun lider în jurul căruia să se grupeze. S-a terminat şi cu mitul Vasile Blaga - marele strateg şi organizator de partid, care a intrat în Parlament numai prin sacrificarea altora din propria formaţiune. De altfel, Vasile Blaga nici nu a fost un lider de dreapta, iar PDL trebuie să devină un partid de dreapta, căci pe stânga nu mai e loc. Vasile Blaga e un fel de Frunzăverde mai îngălbenit, seamănă foarte bine cu liderii PSD. În ce priveşte revenirea lui Emil Boc, sugerată de Elena Udrea, nu e o variantă câştigătoare. Fostul premier trebuie să aştepte până ce lumea capătă destulă distanţă, pentru a putea evalua corect guvernarea sa. Pe scurt, Opoziţia de dreapta nu are nici soluţie pentru închegarea ei, nici variantă de lider, nici o propunere cu şanse de candidat la preşedinţia statului. S-ar putea ca pentru întărirea Opoziţiei să fie necesar mult mai mult timp decât ar fi de dorit pentru o viaţă politică sănătoasă.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
