"Marile Proiecte", un balon de săpun

De mai bine de un an de zile, de când cu şi­ca­nele dintre doctorul Raed Arafat şi preşe­din­tele Traian Băsescu, pe tema reformei sistemului me­di­cal de urgenţă din România (care au dus la proteste de stradă şi la de­misia Guvernului Boc), temele privind să­nătatea ţin ca­pul de afiş al dezbaterilor publice.

E foarte bine că e aşa, deşi tema se do­vedeşte un teren cum nu se poate mai fertil, deopotrivă pentru demagogi şi pen­­tru populişti, pentru aşa-zis tehno­craţi şi, cum altfel, pentru veşnicii eco­no­mişti, fără emoţii şi fără suflet. Multă vreme, înainte şi în timpul campaniei electorale, subiectul a fost instru­mentat politic de presă, fără cea mai mică umbră de respon­sabilitate. În fine, schimbarea de regim de după alegerile din decembrie 2012 şi vi­rarea spre stânga a politicilor sociale, inclusiv la Mi­nis­terul Sănătăţii, unde portofoliul este deţinut de un liberal (!), au readus în discuţie pro­ble­mele din domeniu şi au scos la iveală, încă o dată, super­ficialitatea condam­nabilă a statului în raport cu cei pe care trebuie să îi servească. S-au vehiculat în ultimele zile tot felul de viziuni, de teorii, s-au făcut şi s-au refăcut tot felul de calcule economice, s-a interpretat şi s-a reinter­pretat relaţia dintre plătitorul de asigurări şi sistemul medical public, respectiv privat, însă, cum bine remarca un fin observator al dezbaterilor, omul cu nevoia lui de aju­tor, omul cu dreptul său la respect şi la demnitate, mai ales în situaţii critice, de viaţă şi de moarte, precum cele existente într-un spital din România, omul cu ne­cazurile lui a fost sistematic omis din ecuaţia temelor mari ale reformelor şi ale bugetelor. Lipsa de respect a statului faţă de contribuabil, generală în lume, nu-i vorbă, iar la noi ac­centuată de jumătatea de secol de comunism, ia în Ro­mânia, tot mai adesea, forma dezagreabilă a ci­nismului. În vreme ce inventează un Minister al Marilor Proiecte (care mari proiecte, când tocmai se amână cu patru ani investiţii-cheie precum metroul din Drumul Taberei?), guvernul lasă nerezol­vată în bugetul pentru 2013 criza citostaticelor, o enormitate generată de in­com­petenţă şi de blocajul instituţional, care face ca 20 dintre cele mai ieftine medicamente necesare în tra­ta­mentul cancerului şi în transplanturi să nu fie disponibile pe piaţa din Ro­mânia de mai bine de doi ani! Pro­mi­siune fermă de campa­nie, situaţia citostaticelor va fi re­me­diată până la sfâr­şitul aces­tei săptămâni, la presiunea unei părţi a presei (alta decât cea care instrumentase politic cazul înainte de ale­geri) şi a opiniei publice. Dar omisiunea din buget rămâne marcă înregistrată a "grijii" politi­cie­nilor noştri faţă de românii loviţi de boli, pre­cum şi faţă de propriile promisiuni. Într-un proiect de bu­get de cheltuieli de ordinul zecilor de miliarde de eu­ro, nu şi-a găsit locul un decont de 800.000 de euro, care în­seamnă deblocarea, cel puţin pentru moment, a crizei citostaticelor. 800.000 de euro! Atât de mult pentru bolnavii de cancer şi atât de puţin pentru an­vergura "Marilor Proiecte".