- Într-adevăr, deşi greul guvernării abia începe, USL se ocupă mai mult de lupta pentru putere din interior decât de problemele ţării. Liderul PSD nici nu se mai străduieşte să mascheze competiţia dintre el şi Crin Antonescu, susţinut de Dan Voiculescu. O eventuală ruptură va depinde însă de măsura în care premierul va reuşi să-şi consolideze poziţiile astfel încât să se debaraseze de PNL, cu Crin cu tot. S-o spunem însă de la început: nu este vorba de lupta dintre bine şi rău, dintre democraţi şi totalitari sau dintre reformişti şi reacţionari, ci este pur şi simplu vorba de o luptă pentru acapararea puterii absolute în stat. Nici unul din cele două partide nu este un avanpost al democraţiei de tip euroatlantic, aşa încât nu are rost să ne facem iluzii sau să ţinem cu vreuna din tabere. Pentru a se delimita de Crin Antonescu şi pentru a-şi reface credibilitatea în plan extern, după isteria suspendării din vară, Victor Ponta mimează ataşamentul faţă de valorile democratice, dorinţa de reconciliere şi disponibilitatea pentru compromisuri rezonabile. În acest sens, a fost benefică atenuarea exceselor cuprinse iniţial în proiectul de lege privind statutul parlamentarilor, atenuare care se datorează consultării iniţiate de PSD cu Parchetul General, ANI şi preşedinţia. Varianta finală nu este ideală, dar pericolul emasculării totale a ANI şi DNA a fost înlăturat, cel puţin pentru moment. Să nu ne facem însă iluzii, căci Victor Ponta susţine fără rezerve demersurile demolatoare ale ministrului justiţiei, Mona Pivniceru, la adresa CSM, şi nu are nici o rezervă să se pronunţe asupra deciziilor unor judecători, deşi asemenea pronunţări reprezintă imixtiuni şi presiuni inacceptabile ale politicului în actul de justiţie. Iar de guvernat, Victor Ponta guvernează mai degrabă nesigur, dovadă bâlbâielile legate de sănătate, impozitare şi educaţie - prea multe deja pentru a putea fi enumerate pe scurt în acest spaţiu. Care este însă miza majoră a conflictului dintre Victor Ponta şi Crin Antonescu? După toate aparenţele, este vorba de preşedinţie, la care râvneşte liderul PNL, dar pe care se pare că premierul şi PSD nu sunt dispuşi să i-o cedeze. Se vorbeşte chiar de intenţia domnului Ponta de a candida el însuşi la funcţia supremă în stat, ceea ce ar explica atât pornirile sale populiste, cât şi strădaniile (stângace şi nesincere) de a da impresia că este non-conflictual şi conciliant. Pentru a fi însă deplin stăpân pe situaţie, Victor Ponta trebuie să se asigure de o largă majoritate în Parlament fără PNL şi de aceea curtează UDMR şi minorităţile. Dacă justiţia îl ajută şi îl condamnă pe Dan Voiculescu în dosarul ICA, atunci sarcina sa va fi uşurată, căci poziţia lui Crin Antonescu va fi considerabil slăbită. Oricum, Antena3 este acum concurată puternic de RomaniaTV a lui Sebastian Ghiţă, prietenul intim al premierului. Să presupunem, aşadar, că Victor Ponta reuşeşte să-l anihileze pe Crin Antonescu şi să acapareze pentru sine şi pentru PSD pârghiile puterii. Ar fi oare un motiv de bucurie? Perspectiva puterii absolute în mâinile unui singur om mă face să mă tem de orice răspuns la această întrebare.
- PDL-ul nu dă deloc semne de revenire. Plecarea veşnic nemulţumiţilor Cristian Preda şi Monica Macovei i-ar uşura sarcina lui Blaga de refacere a partidului? Neînţelegerile între "aripa tânără” şi "aripa vechilor mohicani” par să fure multă energie.
- Într-adevăr, Vasile Blaga a consumat multă energie pentru a zădărnici toate tentativele Monicăi Macovei de a impune standarde de integritate în interiorul partidului. În loc să-i integreze pe intelectualii de calitate nepătaţi în PDL, Vasile Blaga a făcut tot ce a putut pentru a-i marginaliza. Ce a câştigat însă? Nesocotirea comisiei de integritate condusă de Monica Macovei în toamnă, a pus PDL în situaţii jenante, cum ar fi acceptarea candidaturii lui Alin Trăşculescu, cu o săptămână înainte de arestarea acestuia pentru fapte de corupţie. Cu Monica Macovei, Cristian Preda şi Adrian Papahagi, cu toate lipsurile lor, PDL ar fi putut oferi o alternativă; cu Vasile Blaga însă, PDL este pe cale de a se transforma într-un mic PSD - cât se poate de mic, ca să nu se supere Big Brother din Kiseleff. De altfel, tocmai lipsa unei alternative credibile a dus la succesul neaşteptat şi nemeritat al USL în alegeri. Unii îl bănuiesc chiar pe liderul PDL că ar fi ochestrat din umbră trădarea parlamentarilor PDL, care a dus la căderea guvernului Ungureanu şi a adus USL la putere înainte de alegeri. De altfel, preocuparea lui Vasile Blaga în acest moment nici nu este salvarea partidului, ci salvarea poziţiei sale în fruntea partidului. Pornit în campanie internă prin ţară, domnul Blaga are prea puţin timp pentru a conduce opoziţia faţă de actuala putere. În schimb, ca să şteargă impresia penibilă lăsată de performanţa sa din decembrie, domnul Blaga pune în scenă exerciţii de auto-admiraţie, în care eşecul este zugrăvit ca un... succes. În logica acestor demersuri, PDL ar trebui să fie fericit cu scorul de 14% în alegeri şi să nu-şi dorească mai mult. Rupt de electorat şi concentrat pe războiul său intern, PDL ne oferă un spectacol penibil, în care lideri de organizaţii cu rezultate dezastruoase - cum sunt cele din Constanţa şi Buzău - cer excluderea lui Sever Voinescu, făcându-se de râs în ochii publicului educat. În loc să se gândească la înnoire şi reformă, la deschiderea partidului faţă de oameni şi idei noi, PDL se concentrează pe răfuieli interne şi pe eliminarea intelectualilor reformişti. Probabil că domnul Blaga vrea să scape de ei pentru a avea mâinile libere, în lupta care-l aşteaptă cu Elena Udrea, revenită în prim-plan, după ce la alegerile din decembrie a obţinut un rezultat mult mai bun decât însuşi liderul partidului. Poate că activiştii PDL nu vor uita rezultatul penibil obţinut la alegerile locale de PDL Bucureşti, condus de doamna Udrea, dar cum ar putea trece peste dezastrul de la alegerile parlamentare înregistrat sub conducerea lui Vasile Blaga? Nu ar trebui oare partidul să se concentreze acum asupra unei strategii care să-l transforme într-o alternativă viabilă la actuala putere, în loc să devină scena unei confruntări între propriii dinozauri? Din păcate, actualul preşedinte nu este preocupat de deschiderea şi înnoirea partidului, ci doar de conservarea puterii şi eliminarea reformiştilor din partid. Dacă va reuşi, PDL este condamnat la irelevanţă, iar noi la puterea absolută şi necontestată a USL.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
