- Într-adevăr, deși greul guvernării abia începe, USL se ocupă mai mult de lupta pentru putere din interior decât de problemele țării. Liderul PSD nici nu se mai străduiește să mascheze competiția dintre el și Crin Antonescu, susținut de Dan Voiculescu. O eventuală ruptură va depinde însă de măsura în care premierul va reuși să-și consolideze pozițiile astfel încât să se debaraseze de PNL, cu Crin cu tot. S-o spunem însă de la început: nu este vorba de lupta dintre bine și rău, dintre democrați și totalitari sau dintre reformiști și reacționari, ci este pur și simplu vorba de o luptă pentru acapararea puterii absolute în stat. Nici unul din cele două partide nu este un avanpost al democrației de tip euroatlantic, așa încât nu are rost să ne facem iluzii sau să ținem cu vreuna din tabere. Pentru a se delimita de Crin Antonescu și pentru a-și reface credibilitatea în plan extern, după isteria suspendării din vară, Victor Ponta mimează atașamentul față de valorile democratice, dorința de reconciliere și disponibilitatea pentru compromisuri rezonabile. În acest sens, a fost benefică atenuarea exceselor cuprinse inițial în proiectul de lege privind statutul parlamentarilor, atenuare care se datorează consultării inițiate de PSD cu Parchetul General, ANI și președinția. Varianta finală nu este ideală, dar pericolul emasculării totale a ANI și DNA a fost înlăturat, cel puțin pentru moment. Să nu ne facem însă iluzii, căci Victor Ponta susține fără rezerve demersurile demolatoare ale ministrului justiției, Mona Pivniceru, la adresa CSM, și nu are nici o rezervă să se pronunțe asupra deciziilor unor judecători, deși asemenea pronunțări reprezintă imixtiuni și presiuni inacceptabile ale politicului în actul de justiție. Iar de guvernat, Victor Ponta guvernează mai degrabă nesigur, dovadă bâlbâielile legate de sănătate, impozitare și educație - prea multe deja pentru a putea fi enumerate pe scurt în acest spațiu. Care este însă miza majoră a conflictului dintre Victor Ponta și Crin Antonescu? După toate aparențele, este vorba de președinție, la care râvnește liderul PNL, dar pe care se pare că premierul și PSD nu sunt dispuși să i-o cedeze. Se vorbește chiar de intenția domnului Ponta de a candida el însuși la funcția supremă în stat, ceea ce ar explica atât pornirile sale populiste, cât și strădaniile (stângace și nesincere) de a da impresia că este non-conflictual și conciliant. Pentru a fi însă deplin stăpân pe situație, Victor Ponta trebuie să se asigure de o largă majoritate în Parlament fără PNL și de aceea curtează UDMR și minoritățile. Dacă justiția îl ajută și îl condamnă pe Dan Voiculescu în dosarul ICA, atunci sarcina sa va fi ușurată, căci poziția lui Crin Antonescu va fi considerabil slăbită. Oricum, Antena3 este acum concurată puternic de RomaniaTV a lui Sebastian Ghiță, prietenul intim al premierului. Să presupunem, așadar, că Victor Ponta reușește să-l anihileze pe Crin Antonescu și să acapareze pentru sine și pentru PSD pârghiile puterii. Ar fi oare un motiv de bucurie? Perspectiva puterii absolute în mâinile unui singur om mă face să mă tem de orice răspuns la această întrebare.
- PDL-ul nu dă deloc semne de revenire. Plecarea veșnic nemulțumiților Cristian Preda și Monica Macovei i-ar ușura sarcina lui Blaga de refacere a partidului? Neînțelegerile între "aripa tânără” și "aripa vechilor mohicani” par să fure multă energie.
- Într-adevăr, Vasile Blaga a consumat multă energie pentru a zădărnici toate tentativele Monicăi Macovei de a impune standarde de integritate în interiorul partidului. În loc să-i integreze pe intelectualii de calitate nepătați în PDL, Vasile Blaga a făcut tot ce a putut pentru a-i marginaliza. Ce a câștigat însă? Nesocotirea comisiei de integritate condusă de Monica Macovei în toamnă, a pus PDL în situații jenante, cum ar fi acceptarea candidaturii lui Alin Trășculescu, cu o săptămână înainte de arestarea acestuia pentru fapte de corupție. Cu Monica Macovei, Cristian Preda și Adrian Papahagi, cu toate lipsurile lor, PDL ar fi putut oferi o alternativă; cu Vasile Blaga însă, PDL este pe cale de a se transforma într-un mic PSD - cât se poate de mic, ca să nu se supere Big Brother din Kiseleff. De altfel, tocmai lipsa unei alternative credibile a dus la succesul neașteptat și nemeritat al USL în alegeri. Unii îl bănuiesc chiar pe liderul PDL că ar fi ochestrat din umbră trădarea parlamentarilor PDL, care a dus la căderea guvernului Ungureanu și a adus USL la putere înainte de alegeri. De altfel, preocuparea lui Vasile Blaga în acest moment nici nu este salvarea partidului, ci salvarea poziției sale în fruntea partidului. Pornit în campanie internă prin țară, domnul Blaga are prea puțin timp pentru a conduce opoziția față de actuala putere. În schimb, ca să șteargă impresia penibilă lăsată de performanța sa din decembrie, domnul Blaga pune în scenă exerciții de auto-admirație, în care eșecul este zugrăvit ca un... succes. În logica acestor demersuri, PDL ar trebui să fie fericit cu scorul de 14% în alegeri și să nu-și dorească mai mult. Rupt de electorat și concentrat pe războiul său intern, PDL ne oferă un spectacol penibil, în care lideri de organizații cu rezultate dezastruoase - cum sunt cele din Constanța și Buzău - cer excluderea lui Sever Voinescu, făcându-se de râs în ochii publicului educat. În loc să se gândească la înnoire și reformă, la deschiderea partidului față de oameni și idei noi, PDL se concentrează pe răfuieli interne și pe eliminarea intelectualilor reformiști. Probabil că domnul Blaga vrea să scape de ei pentru a avea mâinile libere, în lupta care-l așteaptă cu Elena Udrea, revenită în prim-plan, după ce la alegerile din decembrie a obținut un rezultat mult mai bun decât însuși liderul partidului. Poate că activiștii PDL nu vor uita rezultatul penibil obținut la alegerile locale de PDL București, condus de doamna Udrea, dar cum ar putea trece peste dezastrul de la alegerile parlamentare înregistrat sub conducerea lui Vasile Blaga? Nu ar trebui oare partidul să se concentreze acum asupra unei strategii care să-l transforme într-o alternativă viabilă la actuala putere, în loc să devină scena unei confruntări între propriii dinozauri? Din păcate, actualul președinte nu este preocupat de deschiderea și înnoirea partidului, ci doar de conservarea puterii și eliminarea reformiștilor din partid. Dacă va reuși, PDL este condamnat la irelevanță, iar noi la puterea absolută și necontestată a USL.