Asociaţia Pro.Do.Mo a prezentat recent, în cadrul proiectului "Platforma pentru Bucureşti - Voci tot mai puternice", finanţat de CEE Trust, Raportul privind patrimoniul construit al capitalei României. Iată un tablou apocaliptic: "În mandatul electoral 2008-2012, în lipsa unei strategii de regenerare a zonelor istorice şi de conservare a imobilelor cu valoare arhitecturală, am asistat la distrugerea sistematică a ţesutului urban şi cultural: monumente abandonate şi demolate pe furiş, case valoroase dispărute peste noapte, imobile noi, a căror volumetrie şi estetică afectează grav valoarea urbanistică a zonelor protejate. Abandonarea zestrei arhitecturale a oraşului, în favoarea speculei imobiliare şi a dezvoltării haotice, reprezintă negarea vocaţiei de capitală europeană a Bucureştiului. Dacă actualul proces de distrugere va continua, identitatea arhitecturală şi culturală a Capitalei României va fi iremediabil compromisă". Raportorul acestei sumbre realităţi este Roxana Wring, preşedintele asociaţiei Pro.Do.Mo, unul dintre admirabilii luptători ai societăţii civile cu nenumăraţii "Ceauşeşti" din Primăria Generală.
"Autorităţile locale sunt indulgente cu distrugătorii monumentelor şi ai caselor de patrimoniu"
- Cine vizitează Bucureştiul rămâne impresionat, încă din primul moment, de partea veche a oraşului, atât cât a mai rămas. Cât reprezintă această zonă din întreaga ţesătură urbană?
- Spaţiul ocupat de zonele protejate construite reprezintă doar 14,4% (2853 hectare) din teritoriul municipiului Bucureşti. Dar aici găsim o mare concentrare de valori arhitecturale, culturale, istorice şi ambientale, care, valorificate corespunzător, ar recomanda Bucureştiul ca obiectiv turistic major. Identitatea urbană a zonei istorice şi unicitatea sa pe plan internaţional rezultă din alăturarea ori suprapunerea a trei straturi diferite, corespunzând unor etape succesive de dezvoltare: "Bucureştiul - grădină", pitoresc şi patriarhal; "Bucureştiul occidentalizării" - "Micul Paris", construit după modelul francez; "Bucureştiul interbelic", racordat la curentul modernist. Pe lista monumentelor istorice, actualizată în 2010, se află 2435 de imobile. Majoritatea monumentelor istorice ale Capitalei se află, însă, într-o stare avansată de degradare. Deşi înscrierea pe lista monumentelor istorice este singura modalitate de a opri desfiinţarea totală a unui imobil, ea nu garantează şi viitorul clădirii, care poate fi lăsată să se degradeze până la dispariţie. Autorităţile locale sunt indulgente cu distrugătorii monumentelor şi ai caselor de patrimoniu, reacţionând târziu şi ineficace.
- Fostul ministru al Culturii, Puiu Haşotti, şi secretarul de stat, Sergiu Nistor, au elaborat un proiect de lege conform căruia, în locul unui monument demolat, nu se poate construi nimic vreme de 30 de ani. Cum vi se pare această propunere?
- Prea frumoasă ca să fie vreodată pusă în practică! Mafia imobiliară va face tot posibilul să împiedice votarea unei astfel de legi salvatoare. Iată cum lucrează aceşti oameni, în studiul de caz numit "Imobilul din bulevardul Aviatorilor 92". În octombrie 2009, Primăria Sectorului 1 a emis avizul de desfiinţare a imobilului din bulevardul Aviatorilor 92, creaţia arhitectei Henriette Delavrancea-Gibory. Aflând din ziare despre demolarea iminentă a imobilului, Asociaţia Pro. Do.Mo. a făcut o cerere de clasare a clădirii în regim de urgenţă. Cererea a fost aprobată de Direcţia de Cultură a Municipiului Bucureşti. Cu toate acestea, proprietarul a început demolarea imobilului, în zilele următoare clasării. Niciuna dintre autorităţile publice sesizate de societatea civilă: Poliţia Locală, Inspectoratul de Stat în Construcţii, Direcţia de Cultură, Ministerul Culturii, nu a intervenit pentru a opri demolarea. Pe terenul astfel eliberat s-a construit un bloc, a cărui înălţime încalcă, desigur, regulamentul zonei protejate.
"Hala Matache a suferit o continuă degradare, fiind supusă vandalizării şi furturilor, sub ochii poliţiei locale"
- Care este starea fizică a Halei Matache, o nestemată a arhitecturii vechiului Bucureşti?
- Iniţial, proiectul diametralei Buzeşti-Berzei nu prevedea demolarea Halei, dar după instalarea Primarului Sorin Oprescu, demolarea acesteia a devenit o prioritate. PMB a plătit proprietarilor, firma "Grec-Rom Business Grup SRL", despăgubiri în valoare de 1,4 milioane de euro (în anii '90, statul privatizase Hala Matache, către aceeaşi firmă din Grecia, pentru o sumă cu 40% mai mică!). Hala a fost construită de Primăria Bucureşti între 1887-1899, după modele europene de arhitectură industrială. Astfel, dispariţia acesteia ar fi o pierdere pentru patrimoniul industrial al Bucureştiului şi ar însemna destructurarea unuia dintre cele mai pitoreşti cartiere istorice, precum şi dispariţia unor valori arhitecturale şi ambientale care ar putea deveni motorul unui proces de regenerare urbană a zonei. ONG-urile au oprit în justiţie demolarea Halei, primarul a declarat la TV că este de acord s-o lase pe vechiul amplasament, a permis reluarea lucrărilor, uitând însă de condiţiile de păstrare a monumentului. Cum era de aşteptat, Hala a suferit o continuă degradare, fiind supusă vandalizării, primăria neasigurând paza acestui monument şi amânând nejustificat orice acţiune. Elementele de susţinere sunt sparte, iar materialul este furat sub ochii Poliţiei locale.
- Ce se întâmplă în Centrul Istoric al Capitalei? Primăria doreşte alungarea turiştilor, pregătind închiderea teraselor şi restaurantelor la orele 24.
- Închiderea, în plină vară, a teraselor, nu va rezolva problema esenţială a Centrului Vechi: clădirile degradate. Zona are cea mai mare concentrare de imobile istorice din Bucureşti, dar multe dintre ele abia se mai ţin pe verticală. În ultimii 5 ani, nimic de zis, au fost întreprinse lucrări de reabilitare a infrastructurii stradale, însă nu s-a făcut nimic pentru restaurarea fondului construit. Pe măsură ce străzile au fost pietruite şi redate circulaţiei pietonale, a crescut exponenţial şi numărul de restaurante şi baruri. Imobilele istorice care adăpostesc localurile sunt într-o stare precară de conservare: faţade cu tencuiala căzută, etaje superioare nelocuite, geamuri sparte şi interioare expuse intemperiilor, balcoane care stau să cadă. Multe renovări au fost făcute de mântuială şi fără consultarea specialiştilor de patrimoniu. În raportul primarului Sorin Oprescu, la doi ani de mandat, în capitolul "Oraşul are nevoie de un simbol, de o inimă", edilul afirma că a înfiinţat "un Consiliu de coordonare a reabilitării şi revitalizării Centrului Istoric" şi că ar exista un plan clar de acţiune în acest sens. Deocamdată, după patru ani, aceste afirmaţii nu sunt susţinute de un plan concret. În lipsa unei strategii finanţate de PMB, iniţiativele private se înmulţesc în detrimentul patrimoniului: clădiri demolate, renovări care distrug valoarea arhitecturală şi ambientală, degradarea accelerată a fondului construit.
- Patrimoniul industrial al Bucureştiului este, şi el, pe cale de dispariţie. Ce aţi constatat în acest domeniu?
- Din păcate, patrimoniul industrial al Bucureştiului, mărturie a evoluţiei statului român modern, a continuat să dispară sub ochii nepăsători ai autorităţilor şi ai comunităţii. O uriaşă rezervă urbanistică a oraşului este ignorată de edili şi vânată de investitorii imobiliari, mai ales pentru valoarea terenului, în timp ce imobilele cu o valoare arhitecturală incontestabilă cad pradă hoţilor de fier vechi şi abandonului. Exemplele Fabricii de Chibrituri şi Morii lui Assan sunt cunoscute. Rechinii imobiliari stau la pândă, folosindu-se de ignoranţa şi lipsa de interes a primăriei. Bucureştiul este unic printre capitalele europene, graţie cantităţii şi calităţii arhitecturii moderniste din perioada interbelică. În ziua de azi, însă, clădiri monument, menţionate în manuale internaţionale de arhitectură, se află la un pas de colaps.
"Pe fiecare bucureştean ar trebui să-l doară că oraşul în care trăieşte este agresat permanent, pare un oraş recent ieşit dintr-un război"
- Un mare scandal de presă a stârnit renovarea distrugătoare a Vilei Wexler de către realizatorul TV Dan Diaconescu. Cum s-a întâmplat?
- O mare parte a patrimoniului modernist al Bucureştiului nu este înscris pe lista monumentelor istorice. Astfel, bijuterii de arhitectură, precum Vila Paul Wexler, de pe strada Grigore Mora 36, creaţia arhitectului de renume internaţional Marcel Iancu, a fost supusă unor lucrări de renovare care îi modifică în totalitate caracterul, transformând-o într-o banală locuinţă a timpurilor noastre. Acest imobil excepţional, neclasat din cauza neglijenţei cu care Ministerul Culturii tratează patrimoniul modernist, a fost supus încă din 2009 unor intervenţii care i-au modificat aspectul arhitectural. Autorul acestui act revoltător nu este altul decât proprietarul OTV, Dan Diaconescu, care a început lucrările încă din 2009, fără autorizaţie de construire, şi a modificat, încălcând legislaţia de patrimoniu, creaţia unui mare arhitect. Din Vila Wexler au mai rămas doar fotografiile de epocă.
- Cum s-a întâmplat că niciunul dintre primarii Bucureştiului, de după 1990, nu a dovedit că iubeşte Bucureştiul?
- Când este vorba despre buna guvernare a unui centru urban de anvergura Bucureştiului, afecţiunea pentru oraş nu este de ajuns. Un bun primar ar trebui să fie incoruptibil şi imposibil de manipulat politic. Ar trebui să aibă o înţelegere profundă a interesului public, să aibă calităţi manageriale şi să înţeleagă dezvoltarea locală în contextul anului 2013, nu al anilor 1960-1970, cum face domnul Oprescu. Cum este foarte greu ca un singur om să le poată face pe toate, ar trebui să fie înconjurat de consilieri incoruptibili şi profesionişti, care să fi făcut studii aprofundate, preferabil în universităţi din Vest. De fapt, arhitectul-şef şi consilierii săi ar avea mai multă greutate dacă ar fi străini, specialişti în domeniile respective. Bucureştiul nu a avut încă un primar care să formuleze o strategie urbanistică pentru oraş sau care să fie preocupat de un proiect pe termen lung. Stilul la Primăria Generală este minima rezistenţă, minima comunicare cu publicul şi cu societatea civilă. Dacă trimit o solicitare pe baza Legii informaţiilor publice (544/2001), e mai bine să trimit câte o cerere pentru fiecare întrebare; nu includ mai multe întrebări într-o singură cerere, pentru că, de regulă, mi se răspunde doar la o singură întrebare!
- Primarul General mai are trei ani şi jumătate de mandat! Suficient cât să pună la pământ alte zeci de monumente...
- Declarativ, d-l Oprescu este un apărător al patrimoniului. În realitate, proiectele de infrastructură promovate de Primărie (pasajele rutiere subterane pe Aviatorilor şi Kiseleff, diametrala Nord-Sud Buzeşti-Berzei, autostrada suspendată, parcajul din Piaţa Universităţii şi multe altele) ne arată că Primarul General nu este sensibil la importanţa identităţii istorice şi arhitecturale a Bucureştiului. A fost reales pentru că nu a existat o opoziţie reală, cu excepţia lui Nicuşor Dan, care nu a reuşit să spargă embargoul mediatic. Oamenii au votat politic nu pentru o viziune anume de dezvoltare a oraşului. Este încă nevoie de multă educaţie civică pentru ca fiecare cetăţean să înţeleagă că votul său este o decizie raţională, nu una emoţională, şi că administrarea treburilor cetăţii îl afectează direct. Pe fiecare bucureştean ar trebui să-l doară că oraşul în care trăieşte este agresat permanent, pare un oraş recent ieşit dintr-un război.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
