Milioane de metri cubi de frunze iau drumul gunoiului şi focului, în timp ce Bucureştiul îşi consolidează primul loc între capitalele europene lipsite de verdeaţă. O ştire recentă dezvăluie că numai Primăria Sectorului 1, în mod ironic numit "de verde", a cheltuit anul trecut peste 3 milioane de euro cu toaletările. Nici sectorul 4, în care eu locuiesc, nu face excepţie. Firmele din parohia celebrului Piedone au dat iama în parcuri şi în cartiere, schilodind toţi copacii seculari ce îndrăzneau să stea pe verticală. Pe unii omorându-i pe loc, pe alţii lăsându-i cinic fără hrană, adică tăindu-le toate crengile din care ar putea da frunze la primăvară. Pe strada mea, un plop de două sute de ani, rotat ca un păun şi semeţ ca un rege, a fost decăzut într-o dimineaţă la rangul de ciot. Ştiu, în capitalele occidentale, copacii de pe bulevarde sunt "disciplinaţi", controlaţi, urmăriţi an de an, încă de la plantare. Dar nimănui nu i-ar trece prin cap să distrugă fondul forestier secular şi multisecular al oraşului, numai pentru a mima modernitatea. Iar dacă s-ar impune, totuşi, o corijare a coroanelor, o ajustare a dimensiunilor, atunci ar fi chemat un silvicultor şi s-ar proceda ştiinţific, cu grijă pentru oxigenul şi pentru estetica urbană. Grija pentru interesul public domină, în Europa, orice acţiune edilitară. Iar acţiunea în teren, în materie de parcuri, rămâne în ograda primăriilor, nu este externalizată către firme de casă, aflate în conflict de interese cu primarul şi consilierii. În Viena sau în Paris, dacă se impune tăierea unui copac multisecular, este consultată comunitatea. Nimeni nu-şi permite să sfideze comunitatea... vie. Cu atât mai puţin pe cea trecută Dincolo, în împărăţia cerurilor. La Bucureşti se întâmplă şi acest sacrilegiu: este tulburată liniştea cimitirelor! Cazul cel mai scandalos este Cimitirul Bellu Catolic, unde administrează milităreşte părintele Augustin. Sub pretextul că teii şi paltinii produc "prea multe frunze", iar onorabilul părinte "s-a săturat să le adune", a acceptat (a comandat?) tăierea a 18 arbori, iar ceilalţi confraţi îşi aşteaptă rândul. Arhiepiscopia ştie de isprava părintelui, dar toată lumea apreciază "eficienţa" cucerniciei sale în procurarea de fonduri pentru stăpânire. Deşi Biserica Creştină este prin definiţie ecologistă, regnul animal şi cel vegetal fiind deopotrivă parte a Creaţiei, unii "administratori-preoţi" parcă au uitat de menirea bisericii pe care o păstoresc, lansându-se în "toaletări" scandaloase. Aleile cimitirului sunt sinistre în aceste zile... Un business forestier zace la umbra crucilor, în loc ca monumentele funerare să fie protejate de umbra arborilor.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
