Ce ne aşteaptă în 2013?

Se ştie că între promisiunile electorale şi acţiunea guvernamentală există o mare diferenţă.

În istorie au fost foarte puţine guverne care şi-au onorat întru totul proiectele care le-au făcut posibilă constituirea. În majoritatea absolută a cazurilor, conjuncturi interne sau externe, prevăzute sau neprevăzute, le-au afectat activi­ta­tea, le-au schimbat obiectivele programate. În destule situa­ţii, guvernanţii au acuzat "greaua moştenire", adică "balan­ţele" economice deficitare, preluate de la echipa prece­den­tă. Actualul guvern al României nu se deosebeşte, din aceas­tă perspectivă, de altele. Executivul propus de USL, câş­ti­­gătoare "pe val" a alegerilor, este deja în faţa ratării "ţin­­telor" anunţate în programul său guvernamental. USL-ul (alianţă dominată de PSD şi PNL) îşi propusese "repa­ra­rea" efectelor dure ale măsurilor luate de guvernele sus­ţinute de PDL în contextul crizei economice genera­lizate. "Reîntre­girea" salariilor şi pensiilor, reducerea TVA-ului, comba­terea birocraţiei excesive şi a corupţiei pe măsură, eficien­tizarea absorbţiei fondurilor europene de dezvoltare, limi­ta­rea inflaţiei şi a scumpirilor energiei erau câteva din ţelurile anunţate alegătorilor. Marile obiective au fost, de­si­gur, relansarea creşterii economice şi menţi­nerea nive­lului deficitului bugetar în limitele stabilite de Uniunea Eu­ropeană. Or, după primele semne date de începerea exer­ciţiului guvernamental, nu sunt speranţe ca aceste proiecte să fie îndeplinite. Din ce cauze va fi, în 2013, viaţa ro­mâ­nilor mai grea? Trebuie să excludem, de la început, "greaua moştenire". Actualul guvern Ponta este succesorul altui gu­vern Ponta. După preluarea administraţiei, în 2012, guver­nul Ponta I a risipit fonduri şi energii în bătălii politice inu­tile, cum a fost cea legată de referendumul pentru sus­pen­darea preşedintelui. Privatizările convenite cu FMI pen­tru continuarea tranşelor de împrumut acordate de acesta au eşuat. Cazul Oltchim a fost extrem de semnificativ. Mulţi miniştri s-au dovedit a fi incompatibili ori incompetenţi. Im­provizaţiile au fost cele mai dese expresii ale actului guvernamental. Chiar şi deciziile, cu vădit iz electoral, de "re­întregire" a salariilor şi pensiilor, s-au dovedit a fi inu­ti­le, pentru că inflaţia a erodat sever moneda naţională. Prac­tic, bucuria angajaţilor că veniturile lor s-au reîntors la nivelul anterior adoptării măsurilor "de criză" s-a trans­format rapid în tristeţe. Nivelul consumului se menţine la cotele impuse de "tăierile" operate de guvernul Boc. Pe fon­dul gherilelor po­litice aiuritoare, corupţia a continuat, economia "subte­rană" devenind şi mai extinsă. Guvernul Ponta I a pierdut oportunităţi şi timp preţios în bătălia cea mai importantă a redresării economice. Problema putea fi rezolvată prin promovarea curajoasă a specialiştilor în toate eşaloanele administraţiei, prin debirocratizarea fermă a acesteia, prin respectarea decisă a normelor şi legislaţiei în vigoare. O astfel de rezolvare ar fi presupus însă o reducere postelec­torală a rolului politicului în administraţie şi jus­tiţie, în fapt în toate structurile sistemului social. Nu încape îndoială: alegerile au validat trendul ascendent al USL-ului în raport cu "obositul" PDL. Nu discutăm aici nici strate­giile electo­rale, nici exacerbările propagandistice. Cert este că insta­larea definitivă a guvernului Ponta a fost legitimă şi ine­vitabilă. Mai mult, detensionarea climatului politic, ca ur­mare a "concordatului" Băsescu-Ponta în vederea coa­bi­tării, a pus premisele unui debut benefic de an. Prima con­­­secinţă a fost o anume stabilizare a leului şi o încurajare pen­tru reînceperea investiţiilor. Guvernul Ponta avea con­diţiile unei resetări a creşterii economice, ale preparării pen­tru relansarea economiei. N-a fost să fie aşa. Primul semn s-a vădit în dublarea numărului de parlamentari, de la 300 - cât aprobaseră românii prin referendum - la aproape 600. Se ştie că parlamentarismul nostru este perceput jalnic, ca urmare a incompetenţei, lichelismului şi arbitra­riului de care au dat dovadă mulţi dintre reprezentanţii săi. Un al doilea semn a fost dat de construcţia cabinetului guvernamental, în care destule ministere au fost secţionate pentru a satisface aspiraţiile şi dorinţele conducerilor parti­delor componente ale USL. Sfera competenţelor ministe­riale a devenit incertă, fiind previzibilă o creştere a biro­craţiei şi a conflictelor generate de ea. "Aparatul" va deveni şi mai greoi, mai imobil şi - inevitabil - mai corupt decât înainte. Organigramele noilor ministere au devenit câmp de luptă pentru baronii partidelor şi clienţii lor, hămesiţi de aşteptarea revenirii la putere.
Gonflarea birocraţiei, creşterea impreciziei şi impre­dictibilităţii legislative sunt doar începutul. Degringolada se va accentua la momentul deciziei de implementare a "re­gionalizării" României. Structurilor controlate de "ba­ronii locali" li se vor adăuga nişte superstructuri care vor face şi mai dificile măsurile de deblocare a economiei. Pre­emi­nen­ţa uneia din direcţiile programatice ale parti­delor com­po­nente ale USL va genera noi fricţiuni interne. Atât PSD-ul, cât şi PNL-ul, vor să îşi conserve "marca iden­titară", im­punându-şi soluţiile şi favorizându-şi cli­enţii. FMI-ul, dar şi organismele UE, îşi vor menţine pre­siunile şi vor con­trola destinaţia fondurilor acordate. Guvernul Ponta ris­că să scape din mână economia, năruind toa­te pro­mi­siunile frumoase de mai înainte. Deja scum­pi­rile la ener­gie, creş­terile de preţuri la alimente şi la servicii fac ca, în 2013, bu­zunarele românilor să fie tot mai goale.