Eminescu la TVR

Aniversarea, la 15 ianuarie, a 163 de ani de la naş­terea lui Mihai Eminescu, a fost marcată de toate televiziunile, fiecare după posibilităţi şi grad de înţelegere, după sensibilităţi şi pricepere editorială.

Mi-a atras atenţia în mod deosebit emisiunea "Mari Români: Mihai Emi­nescu", realizată de Camelia Robe, coordonată de Ruxan­dra Ţuchel şi interpretată de Andrei Gheorghe. Mărtu­ri­sesc că, de-a lungul timpului, n-am avut o sim­patie prea mare pentru domnul Gheor­ghe. Ca urmare, mă aşteptam ca şi de aceas­tă dată să nu zăbovesc prea mult înainte de a uza de dreptul la telecomandă. Din feri­cire, n-a fost cazul. Pentru că aşa cum a vor­bit Gheorghe despre Eminescu l-ar scoate din apatie şi pe ultimul bucher dintr-a noua... Utilizându-şi toate atu-urile actoriceşti, toată iubirea de care e capabil, şi mobilizând toată revolta intelectuală a pos­terităţii ge­nialului poet, realizatorul TV s-a întrecut pe sine. A recitat din marile poeme, a citit din articolele po­litice, a citat măr­turii ale timpului şi a condamnat cu voce înaltă, în stilul caracteristic, contemporaneitatea lui Emi­nescu, laşitatea şi obtuzitatea liberalilor şi conservatorilor, micimea unor figuri aparent ilustre, tragicul destin al "albatrosului" de la Ipoteşti, care ajunsese în dizgraţia epocii corupte şi venale. Desigur, Andrei Gheorghe n-a putut aduce noutăţi despre viaţa lui Eminescu; în schimb, ne-a propus un spectacol... didactic, pe care să-l înţeleagă şi repetenţii clasei, un model demn de urmat de către orice pro­fesor de liceu care se respectă. "Nu bolile lui Eminescu con­tează", spune, printre altele, A.G., "mai degrabă contează bolile neamului său. Ce contează e să-i citim opera poetică, publicistică, narativă... s-o citim, s-o citim, s-o citim cu adevărat!". Amintind că fiecare oraş din Ro­mânia are o stradă "Mihai Eminescu", Andrei Gheorghe ajunge să descrie astfel respectiva stradă din Bucureşti: "Blocuri din secolele al XVIII-lea, al XIX-lea, dar şi case noi cu buget mare, tronsoane de termopane, calcane vechi care de-abia aşteaptă buldozerul, opulenţă şi kitsch, păduchi şi strălucire. Iar pentru că toate astea trebuiau să poarte un nume, li s-a spus «Strada Mihai Eminescu»". Comen­tariul articolelor din ziarul Timpul, în legătură directă cu fauna politică de astăzi, este admirabil: "Astăzi, să-ţi iu­beşti ţara e atât de provincial... intelectualul sub­ţire nu mai frecventează patriotismul, elitele ciugulesc engleza cu ifosele cu care, în vremea lui Eminescu, până şi subre­tele vorbeau franţuzeşte. Şi atunci, ce ne mai trebuie nouă un român dedicat cu patimă limbii sale şi ţării sale?! Ce ne mai trebuie un om dedicat unor cauze expirate?! Ce nevoie mai avem de Eminescu?". Amără­ciu­nea dureroasă a omului de televiziune convinge, răsco­leşte, pune pe gân­duri. Actor de talent, Andrei Gheorghe duce, în rol de garcon, tava cu cafele celor trei domni de la Capşa... "Poftiţi, domnule Slavici; poftiţi, domnule Caragiale; iată cafeaua dumneavoastră, domnule Eminescu...". Alcătuită din flesh-uri inspirate, cu accent pe tragedia finală a ma­relui poet, trădat de cei mai apro­piaţi prieteni, emi­siu­nea de la TVR1 ar trebui folosită în şcoli şi la conferinţe pu­blice, ca o pildă dureroasă a "înstrăinării" noastre actuale, a incapacităţii noastre de a ne cunoaşte şi cinsti înaintaşii. Lui Eminescu îi plăcea să călătorească. Cine mai cunoaşte acest amănunt? Nu ştiu cine a scris textul de prezentare, dar oratoria lui Andrei Gheorghe este admirabilă: "Emi­nes­cu a fost tălpaşul acestei ţări! A căutat-o în toate cot­loanele. A cercetat-o, de la ţăranii cei mai săraci, până la Casa Regală". Pe scurt, redifuzarea emisiunii merită salutată. Urmărind-o, în arhiva TVR.RO, cred că vom în­ţelege mai profund dis­perarea criticului literar Lucian Pri­cop, care scria recent: "Românii nu cumpără Emi­nes­cu, iar cei care cumpără nu citesc. Eminescu a devenit obiect de studiu, dar nu şi de lectură".